Politica de produs turisitic și soluții de creștere a eficienței produselor turistice

Cuprins licență

Introducere.3
Capitolul I
1. Noțiuni generale privind eficiența economică a activității de turism.4 
1.1 Conceptul de eficiență.4
1.2 Sistemul de indicatori ai eficienței economice în turism.6
1.2.1 Indicatori generali.6
1.2.2 Indicatori ai eficienței activității de cazare.7
1.2.3 Indicatori ai eficienței activității de alimentație.11
1.2.4 Indicatori ai eficienței transporturilor turistice.19
1.2.5 Indicatori de evaluare și analiză a eficienței economice a investițiilor în turism.19
1.3 Căi de creștere a eficienței economice în turism.20
Capitolul II
2. Importanța resurselor umane din turism.21
2.1 Particularitățile resurselor umane din turism.22
2.1.1 Analiza resurselor umane ocupate în turism.22
2.2 Rolul resurselor umane în turism.27
2.3 Importanța pregătirii și dezvoltării profesionale a resurselor umane.30
C A P I T O L U L III
3. Politica de produs turisitic și soluții de creștere a eficienței produselor turistice ale S.C. COROANA TOURISM S.A.32
3.1 Strategia de marketing turistic.32
3.1.1 Conţinutul şi obiectivele strategiei de marketing turistic.32
3.1.2 Mix-ul de marketing al firmei.34
3.2 Politica de produs turistic.39
3.2.1 Conceptul de produs şi definirea produsului turistic.39
3.2.2 Elementele componente şi particularităţile produsului turistic.40
3.2.3 Strategiile de marketing în domeniul produsului turistic.44
3.3 Analiza structurală a produsului turistic la S.C. Coroana Tourism S.A.46
3.3.1 Activitatea Hotelului-Restaurant Codrişor.46
3.3.1.1 Prezentarea generală a hotelului şi a capacităţilor de cazare.46
3.3.1.2 Indcatorii capacităţilor de cazare.47
3.3.1.3 Analiza defalcată a serviciilor oferite de Hotelul-Restaurant Codrişor.
3.3.2 Activitatea agenţiilor de turism.49
3.4 Soluții de creștere a eficienței produselor turistice ale S.C. COROANA TOURISM S.A.61
3.4.1 Diversificarea produselor şi serviciilor turistice ale firmei.61
3.4.2 Ridicarea calităţii serviciilor prestate.64
3.4.3 Reducerea cheltuielilor generale ale societăţii.66
Concluzii.70
Bibliografie.71

Extras din licență

Introducere
Industria turistică este un sector important al economiei locale, regionale şi mondiale , având implicaţii majore în dezvoltarea economică, socială, culturală a tuturor ţărilor şi regiunilor implicate în activitatea turistică.
Turismul este considerat ca fiind ”industria oamenilor” sub toate aspectele, respectiv, este industria resurselor umane care îşi desfăşoară activitatea pentru satisfacerea turiştilor. Turismul se referă la experienţa oamenilor ca oaspeţi, iar oferirea produselor şi serviciilor turistice este apreciată prin prisma dorinţelor şi aşteptărilor oamenilor. În acelaşi timp, produsele şi serviciile turistice sunt prestate de către oameni, angajaţii din sectorul turistic făcând parte integrantă din produsul pe care vizitatorii îl solicită şi îl plătesc.
Desfăşurarea activităţii turistice presupune existenţa unui potenţial turistic ca şi a unor resurse umane calificate, acestea fiind factorul decisiv care asigură funcţionalitatea tuturor celorlalte componente ale ofertei turistice.
Între turism şi resursele umane utilizate în acest sector există o amplă relaţie de intercondiţionare, fiecare dintre cele două elemente având o influenţă importantă asupra celeilalte.
Turismul este o industrie a forţei de muncă intensive deoarece utilizează un număr mare de oameni în desfăşurarea activităţilor sale specifice . Dezvoltarea turismului a determinat crearea multor locuri de muncă calificate sau necalificate atât în ţările dezvoltate cât şi în cele în curs de dezvoltare. Creşterea ocupării forţei de muncă este unul dintre cei mai importanţi indicatori ai impactului social al turismului deoarece crearea de noi locuri de muncă determină îmbunătăţirea standardului de viaţă şi a condiţiilor pentru progresul socio-economic al comunităţilor gazdă.
Rolul resurselor umane în toate sectoarele economice, inclusiv în industria turistică este recunoscut pe scară largă, oamenii fiind resursa cheie, o resursă vitală a tuturor organizaţiilor.
Desfăşurarea activităţii turistice presupune prezenţa, pe lângă potenţialul turistic şi baza materială, a resurselor umane care asigură funcţionarea tuturor celorlalte componente ale ofertei turistice. Atracţiile turistice şi dotările materiale au o existenţă potenţială până în momentul în care devin produse turistice prin intermediul factorului uman.
Capitolul I
1. Noțiuni generale privind eficiența economică a activității de turism
1.1 Conceptul de eficiență
Conform opiniei specialiştilor eficienţa , ca expresie a legii economiei timpului, atribuie dezvoltării producţiei, în accepţiunea cea mai largă, determinarea cantitativă, iar prin forma socială a producţiei şi folosirii resurselor în general, determinarea calitativă. Unitatea dialectică a cantităţii şi calităţii activităţii este o măsură a dezvoltării socio-economice. În general însă, eficienţa trebuie înţeleasă ca proces, acţiune, rezultat al unui ansamblu de evenimente tehnico-economice, iar efectul ca o consecinţa a procesului, a acţiunii. Eficienţa în orice activitate presupune ca aceasta să asigure recuperarea cheltuielilor sociale, să fie rentabilă, să fie aducătoare de profit. Eficienţa are un conţinut larg, referinduse-se la modul de utilizare a tuturor categoriilor de resurse: naturale, umane, materiale şi finanaciare, al toate componentele de activităţi: de producţie, de comercializare, de servire, la aspectele lor cantintative şi calitative, economice şi sociale, directe şi indirecte. Astfel putem vorbi despre eficienţă totală (agregată) determinată de :
• Eficienţa de utilizare a factorilor de producţie;
• Eficienţa de alocare a resurselor;
• Eficienţa de distribuţie.
Rezultatele activităţii de turism îmbracă simultan doua aspecte, care se intercondiţionează şi se întrepătrund reciproc:
− eficienţă economică;
− eficienţă socială. Eficienţa turismului înseamnă în primul rînd, gospodăria raţională a materiilor prime, combustibilului şi energiei, forţei de muncă şi atracţiilor naturale şi folosirea integralăa capacităţilor de cazare, de transport, de alimentaţie , etc. Printre principalele trăsături ale eficienţei se numără compararea eforurilor exprimate prin intermediul valorii resurselor consumate, cu rezultatele (efectele), concretizate sub forma producţiei. La nivel macroeconomic aceasta este influenţată de modul de alocare a resurselor în economie – între consum şi investiţii. Din raportul dintre latura economică şi cea socială rezultă obşinerea unor efecte ale eficienţei turistice:

Fisiere în arhivă (1):

 Politica de produs turisitic si solutii de crestere a eficientei produselor turistice.doc

Imagini din acest licență

Bibliografie

1. Andrei Ruxandra, ”Manualul tehnicii operaționale în activitatea de turism”, ed. Irecson, Buc. 2006;
2. Balaure Virgil, ”Marketing turistic”, ed. Uranus, Buc. 2005;
3. Bran Florina, ”Economia turismului si mediului inconjurator”, ed. Economica, Buc. 1998;
4. Diaconu Mihaela, ”Management marketing in turism”, ed. Independenta economica, Pitesti 1998;
5. Glavan Vasile, ”Turism in Romania”, ed. Ecomonica, Buc. 2000;
6. Iordache Carmen, ”Economica turismului-teorie si practica”, ed. Independenta economica, Pitesti 2013;
7. Iordache Carmen, ”Economia comertului”, ed. Independenta economica, Pitesti 2013;
8. Ionescu Ion, ”Turismul, fenomen social economic si cultural”, ed. Oscar Print, Buc. 2000;
9. Mircea Rodica, ”Economica turismului”, ed. Uranus, Buc. 2005;
10. Neascu Nicolae, ”Economia tursmului”, ed. Pro Universitaria, Buc. 2006, editia a II-a.