Politici Paternaliste și Cooperarea Țărilor Emergente în Cadrul Relațiilor Economice Internaționale

CAPITOLUL I ASPECTE SOCIO-ECONOMICE ALE DEZVOLTĂRII ECONOMIEI MONDIALE LA ÎNCEPUT DE MILENIU

Schimbările din societate au condus şi la modificări în structura comerţului, geografia comerţului internaţional, variaţii în vectorul comercial. Potrivit estimărilor Secretariatului OMC, volumul schimburilor comerciale internaţionale a înregistrat o creştere cu numai 2% în 2012, ceea ce echivalează cu o încetinire drastică în raport cu anul precedent. Prognoza OMC nu oferă o imagine încurajatoare asupra evoluţiei comerţului internaţional în 2013, care pare a fi o repetare a situaţiei din anul 2012. Atât creşterea fluxurilor comerciale internaţionale, cât şi a producţiei mondiale sunt anticipate a fi lente, situându-se sub mediile istorice, în condiţiile în care slăbirea creşterii economice în ţările UE continuă să frâneze cererea de import. Deşi creşterea economică a Chinei ar urma să devanseze ritmurile de creştere economică din celelalte mari economii, contribuind la atenuarea procesului de încetinire a creşterii economice pe plan global, exporturile mondiale vor continua să fie constrânse de cererea slabă de import din partea UE. În aceste condiţii, comerţul internaţional ar urma să sporească cu 3,3% în 2013. Deşi superior ritmului de creştere din 2012 (2%), un asemenea ritm este încă inferior mediei de 5,3% înregistrate în ultimii 20 de ani, şi cu mult sub media de 6% aferentă perioadei premergătoare crizei (anii 1990-2008) [95].

În ultimii 30 de ani, după observaţiile autorului, creşterea comerţului internaţional a depăşit cu mult creşterea producţiei globale, fapt vizibil în ascensiunea entităţilor economice în curs de dezvoltare. Ţările emergente sunt acele, care se află într-o fază puternică de dezvoltare a activităţii comparativ cu ţările dezvoltate, mai ales din Europa, unde ţările din Vest au avut creşteri economice slabe, iar ţările emergente din Est - creşteri mult mai ridicate. Desigur, dintr-o perspectivă pe termen mediu, sunt ţări care oferă, mai ales din punct de vedere al activităţii bancare, propuneri foarte atractive şi, deci, acestea sunt ţări cu o importantă creştere economică.

Un alt factor, care diferenţiază statele din Europa de Est, este adeziunea sau nu la Uniunea Europeană, aceasta reprezentând, în mod general, o altă oportunitate de dezvoltare a ţărilor emergente. De menţionat, că ţările din Europa de Vest, precum Spania, Portugalia sau Irlanda, au profitat din plin de aderarea la UE. Acelaşi lucru îl pot face şi ţările din Europa de Est, care au, pe de o parte, capacitatea proprie ca ţări emergente şi, în plus, faptul că sunt membre ale UE, aceasta trebuind să le favorizeze dezvoltarea economică durabilă.

Vorbind despre economia Republicii Moldova, putem constata, că se cunoaşte bine sistemul economic de până la anul 1990, dar nu se cunoaşte sistemul, care, actualmente, ţara tinde să-l accepte [14, p.46]. Veniturile producătorilor din Republica Moldova sunt în dependenţă directă de anumite factori, cum sunt: preţurile de pe piaţă care pot fi impuse de progresele tehnologice, inovaţiile producătorilor, monopoliştii şi monopsoniştii din exterior. Producătorul autohton, cu certitudine, cunoaşte propriile cheltuieli (costurile) productive şi doar cu o anumită probabilitate (p < l) poate determina speranţa matematică a veniturilor potenţiale [11, p.120]. În consecinţă, veniturile totale şi veniturile nete au un grad înalt de volatilitate (prin volatilitate vom înţelege raportul dintre dispersie şi speranţa matematică (media aritmetică sau media ponderată) a indicatorului respectiv). Unor volatilităţi similare nu pot fi supuse nivelul de remunerare a muncii în domeniile educaţiei, ocrotirii sănătăţii, a burselor şi a pensiilor. Deci, creşterea economică trebuie să dispună de o anumită sustenabilitate [3]. Prin sustenabilitate vom înţelege evoluţia indicatorilor economiei, inclusiv a profitului (creşterea pozitivă a acestuia), care, în fiecare perioadă de activitate, creează premise pentru creşterea strategică a economiei. Sustenabilitatea poate fi cuantificată, utilizând criteriul: soldul venit-costuri.

În procesul activităţii economice, economiile naţionale folosesc politici, care aduc spre dezvoltarea durabilă a economiilor naţionale şi cât mai efectivă. În opinia autorului, politica de bază, utilizată în economia mondială, este politică comercială. Aceasta reprezintă componentă a politicii economice, ansamblul modalităţilor şi pârghiilor de intervenţie a statului asupra structurilor economice pentru orientarea relaţiilor comerciale interne şi externe în sensul realizării obiectivului urmărit [46].

În linii mari, politicile paternaliste economice în comerţul extern sunt orientate spre sprijin al producătorului autohton prin taxarea importurilor, stabilirea unor cote şi limitarea importurilor, ridicarea calităţii şi competitivităţii produselor autohtone cu scopul cuceririi pieţelor noi. La 1 noiembrie intră în vigoare reglementările noi, stipulate în Codul Vamal Modernizat al Uniunii Europene, modificările cărui vor interveni la toate frontierele externe a UE cu statele vecine [101]. Modificările acestui Cod vor duce la simplificarea procedurilor vamale, ca exemplu: simplificarea normelor privind declaraţia vamală şi procedurii de plasare a mărfurilor sub un regim vamal, întocmirea declaraţiilor în forma electronică, utilizarea instrumentelor şi tehnologiilor performante, asigurând procedurile vamale eficiente şi rapide. Suntem de părere, că aceste măsuri vor face piaţa autohtonă mai atractivă pentru partenerii şi investorii potenţiali, autorităţilor vamale fiind acordat un rol important în realizarea pieţei interne, reducerea barierelor în calea comerţului, aprovizionării şi a investiţiilor internaţionale a ţărilor, aceste măsuri făcând parte din politica paternalistă a statului întru susţinerea producătorului autohton şi atragerea interesului străin cu scopul efectuării schimbului de mărfuri, invenţii, tehnologii moderne, stabilirea relaţiilor de cooperare etc.