Politici și practici contabile privind Trezoreria - studiu de caz pentru o societate din România

INTRODUCERE

Setul de situații financiare determină modul în care entitatea atrage noi investitori, își menține performanțele și poziția financiară, dar și capacitatea acesteia de a face față angajamentelor sale. Întocmirea acestora trebuie tratată cu rigurozitate, aplicând principiile contabile.

Dacă există indicii ce arată o piață financiară instabilă, atunci când inflația crește și autofinanțarea scade, importanța și rolul pe care îl are trezoreria în entitățile economice devin din ce în ce mai relevante. În aceată situație, crește importanța contabilității pentru că oferă informații în plus . Aceste informații fac referire la potențialul unei entități de a rambursa la termen obligațiile sale cu ajutorul încasărilor viitoare, mai exact, de generare a fluxurilor de trezorerie.

În cele două capitole ale lucrării sunt prezentate informațiile necesare înțelegerii noțiunii de fluxuri de trezorerie. Aceste capitole conțin: noțiuni teoretice în capitolul I și un studiu de caz pentru o societate din România în capitolul II. În capitolul I se reliefează principalele idei despre fluxuri de trezorerie, prin intermediul revizuirii literaturii de specialitate.

Pentru ca investorii și partenerii de afaceri ai societății să poată lua decizii este necesară analiza economico-financiară. Sunt utilizați indicatori specifici pentru a evidenția puterea entității de a plăti dividendele, de a respecta scadențele curente și posibilitatea de finanțare din sursă proprie sau externă. Sunt prezentate și înregistrările contabile efectuate de entitate, necesare pentru întocmirea tabloului fluxurilor de trezorerie.

Trezoreria este un element fundamental al gestiunii pe termen scurt dar și pe termen mediu și lung, al oricărei entități, și un element cheie în setul de situații financiare.

CAPITOLUL I

STADIUL CUNOAȘTERII REFERITOR LA POLITICI ȘI PRACTICI CONTABILE PRIVIND TREZORERIA

Aspecte generale privind situațiilor financiare

Situațiile financiare înfățișează poziția financiară și performanța entităților. Scopul acestora este de a furniza informații despre situația financiară și despre modul de utilizare al resurselor unei entități, fiind utile în luarea deciziilor.

Informațiile contabile oferite de situațiile financiare trebuie adaptate în funcție de utilizatorii lor. Utilizatorii situațiilor financiare pot fi: furnizorii, clienții, investitorii, angajații, instituțiile statului, dar și publicul.

Investitorii reprezintă acționarii actuali ai companiei, dar și cei potențiali. Interesul investitorilor reprezintă rentabilitatea investițiilor pe care le-au realizat și riscul atașat acestora. Aceste informații sunt utile pentru a decide ce pot face cu acțiunile (să păstreze, să vândă sau să cumpere). Investitorii sunt preocupați de rezultatul entității (dividende).

Furnizorii și creditorii sunt interesați dacă se va respecta scadența pentru sumele ce urmează a fi încasate de la entitate. Clienții doresc informații despre continuitatea activității entității, arătând o posibilă colaborare pe termen îndelungat. Angajații doresc informațiile despre politica salarială. Ei sunt interesați de continuitatea activității entității și de profitabilitatea acesteia, dar și de posibilitatea unor oportunități profesionale .

Instituțiile statului au în vedere situațiile financiare ale entităților pentru stabilirea valorii impozitelor, taxelor, dar și acordarea subvențiilor. Publicul este interesat de informațiile din situațiile financiare pentru determinarea unor posibile locuri noi de muncă ( Vișan, 2011).

Caracteristicile calitative trebuie luate în considerarea la întocmirea situațiilor financiare. Următoarele două caracteristici sunt caracteristici calitative fundamentale.

1) Relevanța se referă la capacitatea situaților financiare de a influența deciziile utilizatorilor, pentru realizarea predicțiilor.

2) Reprezentarea exactă se referă la o descriere completă, fără erori și neutră a unui fenomen.

O descriere este completă atunci când conține toate informațiile de care utilizatorul are nevoie pentru a înțelege un fenomen. O descriere fără erori arată o imagine fidelă a fenomenului. O descriere neutră nu are factori de influență subiectivi.

Următoarele patru caracteristici sunt caracteristici calitative amplificatoare.

3) Comparabilitatea face referire la posibilitatea comparării situațiilor financiare ale mai multor entități.

4) Verificabilitatea poate fi probată de diferiți observatori și se referă la faptul că informațiile sunt verificate înainte de prezentarea lor.

5) Oportunitatea indică faptul că informațiile sunt puse în timp util la dispoziția decidenților.

6) Inteligibilitatea indică o prezentare concisă a informațiilor, putând fi înțelese de mai multe categorii de utilizatori, chiar și cei care nu dispun de cunoștințe în domeniu (OMFP 1802/2014).