Politici Sociale - Cadru Conceptual Tipologizări

1.1. Definirea cadrului conceptual

Nu putem începe demersul nostru fără o clarificare a termenilor – cheie vehiculaţi în această lucrare, iar pentru a defini conceptele de „program social” şi „politică socială” trebuie să pornim de la conceptele de bază, acelea de „nevoi sociale” şi „probleme sociale”.

Nevoile şi problemele sociale „stau la baza elaborării obiectivelor politicilor sociale şi a proiectării serviciilor sociale”. (

Bradshaw identifică patru categorii principale de nevoi:

- nevoile normative sunt cele care sunt identificate prin raportarea la o normă sau cu un standard. În general, nevoile de acest gen sunt formulate de experţi

- nevoile comparative se referă la problemele care apar prin compararea cu acele categorii care nu resimt nevoi. Una dintre cele mai des întâlnite metode în cadrul acestei abordări constă în compararea problemelor sociale din diferite zone cu scopul de a determina care zone sunt mai defavorizate.

- nevoile resimţite definesc nevoile aşa cum sunt ele simţite de populaţie.

- nevoile exprimate sunt nevoile declarate ale populaţiei. Oamenii pot să nu declare nevoile pe care le resimt sau pot să declare nevoi care de fapt nu-i afectează. (

G. Măţăuan identifică două abordări majore ale nevoilor sociale:

- una care raportează nevoile la necesităţile de dezvoltare proprii oricărei fiinţe umane;

- a doua care consideră nevoia un raport social, determinat de nivelul general de dezvoltare a societăţii şi de măsura în care societatea recunoaşte anumite discrepanţe ca nevoi, legitimându-le social. (

Dacă în cazul nevoilor definite prin raportare la necesităţile de dezvoltare individuală, societatea nu are altceva de făcut decât să ofere şanse şi să creeze oprortunităţi, de preferinţă egale, atunci când este vorba de nevoi – raport social, datoria societăţii este de a interveni pentru satisfacerea lor.

Astfel, nevoile sociale sunt raportul dintre starea, la un moment dat, a unui individ, a unui grup sau a unei colectivităţi şi starea considerată normală de către societate.

Ne-satisfacerea nevoilor sociale poate genera probleme sociale, definite de Perron drept ” abaterea care există între normele unei societăţi şi un comportament anormal, contrar acestor norme, al unui număr mai mult sau mai puţin important de membri ai acelei societăţi”. (

Acţiunile realizate de către guvern (central / local) ca răspuns la problemele sociale definesc politicile publice. Acestea constau într-un program de acţiune coordonat să modifice mediul economic, social, cultural al actorilor sociali.

Politicile sociale reprezintă un ansamblu coerent de intervenţii prin care puterile publice încearcă afectarea normativă a resurselor şi a distribuirii veniturilor. (

Ca tip de politică publică, „politica socială se referă la acţiunile explicite, precum şi la ceea ce se abţine să întreprindă statul (autorităţile de stat) în domeniul condiţiilor de viaţă ale populaţiei.” (

Serviciile sociale semnifică, în opinia lui Măţăuan, „totalitatea resurselor alocate de societate, concretizate în prestaţii şi furnizate, de regulă, în forme instituţionalizate, pentru satisfacerea nevoilor sociale, pentru prevenirea şi rezolvarea problemelor sociale, în general, pentru promovarea unor schimbări sociale dezirabile”. (

În acest context, programele sociale sunt un ansamblu planificat şi coordonat de resurse (materiale, financiare, umane) şi activităţi alocate, respectiv, desfăşurate pentru o perioadă determinată de timp sau până la atingerea unui obiectiv clar stabilit, în scopul satisfacerii unui set de nevoi sociale, al prevenirii sau rezolvării unui set de probleme sociale. Astfel, furnizarea de servicii pot realiza obiectivele programelor, cei doi termeni diferenţiindu-se atât prin durată (serviciile sociale au o distribuţie permanentă), cât şi prin metode (programele sunt implementate prin metode manageriale, în timp ce în cazul serviciilor predomină practicile şi tehnicile profesionale specifice domeniului respectiv).