Posibilitățile de integrare ale agriculturii românești în agricultura Uniunii Europene

Extras din licență

Agricultura constituie din cele mai vechi timpuri un domeniu vital de activitate al omului. In zilele noastre, ea continua sa fie practic singura sursa de hrana, un furnizor important de materii prime pentru industrie si, totodata, o insemnata piata de desfacere a produselor acesteia.
O privire de ansamblu asupra agriculturii si alimentatiei pe plan mondial ne arata, ca in ciuda progreselor postbelice( productia agro-alimentara a crescut in tarile dezvoltate de sase ori iar in cele in dezvoltare de circa trei ori), ele constituie, totusi, o problema internationala.
Agricultura a fost si ramane un sector foarte important al economiei, desi, comparativ cu celelalte doua mari sectoare- industria si serviciile, ponderea ei se afla in continua scadere in formarea produsului intern brut. Agricultura, desi si-a pierdut din importanta sa ca vector de crestere economica, ramane indispensabila acesteia.
Atlasul geografic al globului nostru pamantesc mentioneaza suprafata uscatului de circa 14.9 miliarde hectare, suprafata agricola de numai 4.9 miliarde hectare, cea arabila de 1.4 miliarde hectare iar cea pentru fanete 3.1 miliarde hectare. Suprafata arabila pe locuitor a scazut de la circa 0.6 hectare in 1950 la circa 0.2 hectare in 2000. Suprafata arabila ca principal mijloc de productie in agricultura, pe continente, regiuni si tari revine pe locuitor foarte diferentiat : de la circa 1 hectar in America de Nord, sub 1 hectar in Comunitatea Statelor Independente, de la 0.3 hectare in Europa la 0.1-0.2 hectare in Asia.
Suprafata actuala utilizata pentru productia vegetala in tarile dezvoltate(fara China) atinge 760 milioane hectare, din care 120 milioane hectare irigate. Aceste 760 milioane hectare nu reprezinta decat 30% din suprafata totala a terenurilor disponibile pentru a fi cultivate(2.57 miliarde hectare). 
Circa 92% din suprafata apta pentru agricultura este situata in Africa Sub-Sahariana(44%) si America Latina(48%). In schimb, in Asia de Sud, Orientul Apropiat si Africa de Nord nu exista nici un fel de posibilitate de a se extinde suprafata terenurilor cultivate cu produse agricole. Circa 60% din aceasta suprafata este localizata intr-un numar mic de tari :Brazilia (27%), Zair(9%), Angola, Bolivia, Columbia, Indonezia, Mexic, Mozambic, Peru, Sudan, Republica Centrafricana, Tanzania, Venezuela, Zambia(toate cele 15 tari-36%).
O mare parte din aceste << rezerve teoretice >> este impadurita(45%). Ele nu sunt deci in mod real disponibile pentru agricultura. Din aceasta cauza, cele mai credibile prognoze sunt cele care avanseaza pentru anul 2010 o crestere a suprafetei agricole (fara China) la 850 milioane hectare, cu 90 milioane mai mult decat in 1996. Aceasta crestere se va realiza in mod deosebit in Africa 
Sub-Sahariana si America Latina. Suprafetele irigate in tarile in dezvoltare ar putea creste pana in anul 2010 cu circa 23 milioane hectare.
Cresterea productiei vegetale in tarile in dezvoltare in perioada 1997-2010 este prognozata la 2.4% pe an comparativ cu 2.9% in perioada 1970-1990. Conform prognozelor expertilor FAO, productia de grau si orez va creste, de asemenea, intr-un ritm mai lent in perioada 1997-2010 decat in cele doua decenii anterioare, ceea ce ar putea agrava in anumite zone deficitele alimentare datorate si cresterii rapide a populatiei si degradarii potentialului productiv al terenurilor cultivate. Productia mondiala de cereale/locuitor va ajunge in anul 2010 la 327 kg fata de 342 kg in perioada 1984-1986. Se apreciaza ca, pe viitor, nevoile de consum ale tarilor dezvoltate vor ajunge la 620 kg/locuitor(45% din consumul mondial). In anul 2010 populatia mondiala va ajunge la 7.0-7.2 miliarde locuitori, comparativ cu 6 miliarde in 2000, 5.3 miliarde in 1990 si 3.7 miliarde locuitori in 1970.   Tabel 1
RATE DE CRESTERE ALE CERERII AGREGATE SI A PRODUCTIEI
(%, ANUAL)
ANII
1969-1999 1979-1999 1989-1999 1999-2015 2015-2030
CEREREA
Lume 2.2 2.1 2.0 1.6 1.4
Economiile in dezvoltare 3.7 3.7 4.0 2.2 1.7
Economiile industrializate 1.1 1.0 1.0 0.7 0.6
Economiile in tranzitie -0.2 -1.7 -4.4 0.5 0.4
PRODUCTIE
Lume 2.2 2.1 2.0 1.6 1.3
Economiile in dezvoltare 3.5 3.7 3.9 2.0 1.7
Economiile industrializate 1.3 1.0 1.4 0.8 0.6
Economiile in tranzitie -0.4 -1.7 -4.7 0.6 0.6
POPULATIE
Lume 1.7 1.6 1.5 1.2 0.9
Economiile in dezvoltare 2.0 1.9 1.7 1.4 1.1
Economiile industrializate 0.7 0.7 0.7 0.4 0.2
Economiile in tranzitie 0.6 0.5 0.1 -0.2 0.5
Sursa : Banca Mondiala, 2002 
Luand ca baza anii 1989-1991 si perioada 1989-1999, indicele productiei totale agricole pe plan mondial s-a situat in diferite variatii intre 101%-117% ; cu exceptia Europei unde avem 96.1%-99.6%. Defalcat pe productii vegetale, trendul este cam acelasi , la animaliere ajunge si pe la 130%-132%(cele doua Americi) si iarasi cu exceptia Europei, la care indicele variaza intre 93.3%-99.5%.


Fisiere în arhivă (5):

  • capitolul 1 .doc
  • CAP2.DOC
  • cap.4.doc
  • prima pag.doc
  • cap. 3.doc

Imagini din acest licență

Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.


Hopa sus!