Povestea Radiofonică a Jocurilor Olimpice

Subiectul Lucrării :

Povestea radiofonică a Jocurilor Olimpice

Motto

Este frumos să plângi ascultându-ţi imnul ţării şi simţindu-ţi inima mângâind tricolorul.

Este frumos să plângi când, simţi că neputinţa te copleşeşte şi toate se năruiesc . pentru că orice sfârşit este un început.

Preţul succesului este recunoaşterea o lacrimă, un palmares!

Campionii sunt cei care-şi cultivă calităţile şi îşi ţin defectele sub control

ARGUMENT

Dacă sufletul omului a zămislit arta atunci cu siguranţă Jocurile Olimpice au creat campionii. Iar menirea campionului este însufleţirea cetăţii, certitudinea că perfecţiunea există aidoma răsăritului doar astăzi. Fiecare cetate are eroi şi fiecare erou are o poveste. Dacă am fi fericiţi o viata lacrimile şi-ar pierde valoarea, astfel s-ar putea rezuma pregătirea purtătorului cununii de lauri. Fiecare competiţie este o provocare la sfârşitul căreia va exista o lacrimă şi un zâmbet, o câştigătoare : VIAŢA.

Jocurile Olimpice in antichitate au reprezentat bagheta magica prin care războiul a cedat locul competiţiei, închinându-se in fata sacralităţii. Am optat pentru depanarea frumoaselor legende născute din principii si nu din demagogie pentru ca, am învăţat sa lupt privind competiţii, am ales jurnalistica aflând detaliile acestora prin intermediul reportajelor, ghidându-mă in viata după dezideratul olimpic „important este sa participi”. Si acest lucru nu l-am făcut numai eu ci milioane de oameni care au degustat olimpismul.

M-am oprit cu precădere asupra Jocurilor Olimpice de vara deoarece la disciplinele prezente aici sportivii romani au obţinut cele mai bune rezultate. Pentru Jocurile Olimpice de iarna baza de date este superficiala si disipata. In plus aria de răspândire a sporturilor sezonului cald este mult mai mare, tradiţie in sporturile de iarna existând doar in tarile in care clima permite practicarea lor la nivel de mase.

Pe parcursul acestei lucrări prezint tradiţia, simbolurile si instituţiile olimpice, respectiv importanta dar si unicitatea reportajului sportiv. Este imposibil sa nu te emoţionezi ascultând imnul tarii, sa nu iţi doreşti cel mai mult, in clipa cursei, a exerciţiului sau a meciului, decât ca sportivul care te reprezintă sa fie campion. Strângem pumnii, închidem ochii, ne închinam, ţipam – ne conectam la competiţie prin cei prezenţi la fata locului pentru a ne informa.

Am lăsat statistica sa vorbească despre amploarea fenomenului olimpic pentru ca, in sport, cifrele au o mare importanta si pana la urma olimpismul înseamnă participare.

Introducere

„A face sport înseamnă a învinge fără a ucide. Stadionul poate şi trebuie să înlocuiască pentru totdeauna câmpul de bătaie. Iată Jocurile! Privesc înaintea mea tinereţea lumii. Şi ceea ce mă minunează şi îmi strânge inima de bucurie este că ştiu că această tinereţe e durabilă. Acum, oamenii se întâlnesc datorită Jocurilor Olimpice, nu pe câmpurile de bătălie, nu pentru a muri, ci pentru a trăi din plin.

Veniţi cu mine. Toţi aceşti bărbaţi, aceste femei, să-i privim cum aleargă, ca şi cum am fi noi înşine. Să-i privim cum se întrec, cum echipele lor se înfruntă şi să ne gândim că cel mai bun balon de oxigen este încă balonul de fotbal.

Să alergăm, să alergăm cu cei care aleargă pentru noi. Să ne amintim de cursele pe care le-am alergat şi noi. Muşchii fac parte din creier pentru că îşi amintesc. Ultimii metri! Acest fir, înaintea mea, mi-e de ajuns să-mi dea curaj. Mă sprijin pe el! L-am trecut! Cade ca un zid şi atunci parcă ceva se prăbuşeşte, ceva care se sfârşeşte şi care poate sunt eu însumi. Însă ceva de asemenea renaşte şi acesta sunt eu cu siguranţă. Şi mă gândesc la acel care câştigă doar „cu un piept”; aceasta nu pentru că al său este din naştere mai lung, ci deoarece are inima mai bună”