Cuprins
- Cuprins 3
- CAPITOLUL I – Consideraţii generale 4
- 1.2 Scurt istoric al instituţiei prefectului 7
- 1.3 Despre natura juridică a instituţiei prefectului 11
- CAPITOLUL II Bazele legale şi constituţionale ale funcţiei de prefect 14
- 2.1 Numirea şi eliberearea din funcţie a prefectului 14
- 2.2 Incompatibilităţi ale funcţiei de prefect 20
- 2.3 Depolitizarea şi profesionalizarea funcţiei de prefect 22
- 2.4 Drepturile şi îndatoririle prefectului 24
- 2.5 Drept comparat 26
- CAPITOLUL III ROLUL ŞI ATRIBUŢIILE PREFECTULUI 28
- 3.1 Rolul prefectului ca organ de tutelă administrativă 28
- 3.2 Raportul prefectului cu autoritățile autonome locale 32
- 3.3 Atribuţiile Prefectului 35
- 3.3.2. Atribuţii de control şi supraveghere a autorităţilor locale 46
- 3.4 Competenţa materială a Prefectului 48
- 3.4.1. Competenţa materială a prefectului 52
- CAPITOLUL IV Actele şi răspunderea prefectului 53
- 4.1 Actele prefectului 53
- 4.2 Răspunderea Prefectului 56
- 4.2.1. Regimul răspunderii funcţionarilor publici. Spiritul de responsabilitate al funcţionarului public 56
- 4.2.2. Formele răspunderii juridice a funcţionarilor publici 59
- 4.2.3. Răspunderea administrativ-disciplinară, potrivit Statutului 61
- 4.2.4. Răspunderea contravenţională şi răspunderea penală a funcţionarului public 63
- CAPITOLUL IV INSTITUŢIA PREFECTULUI 65
- 5.1 Organizarea şi funcţionarea Instituţiei Prefectului 65
- 5.2 Cancelaria Prefectului 67
- 5.3 Oficiile prefecturale 69
- 5.4 Colegiul prefectural 71
- CONCLUZII 72
- BIBLIOGRAFIE 74
Extras din licență
Capitolul I – Consideraţii generale
1.1 Noţiunea de administraţie publică – privire generală
Noţiunea de administraţie publica are un dublu sens, unul de organizare, celălalt de activitate .
Administraţia publică concepută ca sistem de organe ale statului este alcătuită din: Preşedintele României, Guvern, ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate, serviciile lor descentralizate în judeţe, prefectul şi autorităţile administraţiei publice locale .
Administraţia publică concepută ca activitate are două componente:
1. Componentă executiv-dispozitivă, prin care administraţia publică organizează executarea şi execută în concret legile, adoptând, în acest scop, acte administrative de autoritate;
2. Componentă de prestare de servicii publice, prin care administraţia publică înfiinţează, organizează şi ia toate măsurile pentru asigurarea bunei funcţionări a serviciilor publice. În acest scop administraţia publică încheie diverse acte juridice bilaterale sau multilaterale, săvârşeşte diferite fapte materiale şi execută anumite operaţiuni tehnico-materiale .
Administraţia publică s-a dezvoltat ca o anexă a puterii executive, pe măsura extinderii sarcinilor pe care guvernarea şi le-a asumat sau a celor care i-au fost impuse într-un fel sau altul de societate.
Termenul de "administraţie" este comod şi se aplică ansamblului aparatului Administrativ, dar în administraţie există de fapt mai multe "administraţii". Acestea prezintă de la una la alta diferenţe, nu au aceleaşi trăsături, aceleaşi procedee în cadrul aceleiaşi ţări .
Noţiunea de administraţie are mai multe accepţiuni. Din punct de vedere etimologic, aceasta vine din latinescul ad minister - a servi pentru. În limbajul curent, a administra înseamnă a conduce, a organiza, a dirija activităţi publice şi particulare .
Prin termenul administraţie se poate înţelege: conţinutul principal al activităţii puterii executive a statului; sistemul de autorităţi publice care înfăptuiesc puterea executivă; conducerea unui agent economic sau instituţii social-culturale; un compartiment (direcţie, secţie, sector, serviciu, birou) din unităţile direct productive sau instituţii social-culturale, care nu desfăşoară nemijlocit o activitate direct productivă .
Dintre multiplele sensuri ale termenului de administraţie, preocupările teoretice s-au axat în principal pe clarificarea noţiunii de administraţie publică, luată ca formă de exercitare a puterii executive în stat, mai ales datorită importanţei pe care o reprezintă cunoaşterea exactă a acestei activităţi în intimitate; a modului în care trebuie să fie organizată realizarea ei în practică, moment esenţial, de care depinde în mare măsură înfăptuirea rolului statului în organizarea şi conducerea societăţii .
Prin administraţia publică se realizează funcţia executivă a statului, întrucât ea are ca sarcină organizarea executării şi executarea în concret a legilor. Administraţia publică cuprinde organele administraţiei publice centrale şi serviciile lor descentralizate, precum şi organele administraţiei publice locale. Toate aceste autorităţi publice îşi desfăşoară activitatea sub conducerea generală a Guvernului, care este şeful puterii executive. Diferite fapte materiale şi execută anumite operaţiuni tehnico-materiale .
O altă definiţie a administraţiei publice ar fi aceea că aceasta reprezintă acea activitate care constă în principal în organizarea şi asigurarea executării, dar şi în executarea în concret a prevederilor constituţionale, a actelor normative şi a celorlalte acte juridice emise de către autorităţile statului de drept, activitate ce este realizată de către autorităţile administraţiei publice .
Preview document
Conținut arhivă zip
- Prefectul, Autoritate de Tutela Administrativa.doc