Pregătirea preșcolarului pentru activitățile școlare

Introducere

Negrovan spunea despre adaptarea școlară că reprezintă trecerea de la un echilibru instabil la unul stabil în raport cu noile condiții.

Pentru a trece de la mediul preșcolar la cel școlar copilul depune eforturi mari de adaptativitate. Una din premisele dezvoltării copilului este reprezentată de lărgirea cadrului relațional cu obiectele, cu alții sau cu sine însuși. Se știe că există diferențe între solicitările din familie și cele din grădiniței, de aceea sunt antrenate toate posibilitățile de adaptare a copilului și de diversificare a conduitelor lui.

Am ales această temă de cercetare deoarece, am observat de-a lungul timpului, că unii preșcolari nu se adaptează regimului școlar, și este nevoie de o pregătire a acestora pentru activitățile școlare.

Începând cu clasa pregătitoare și continuând cu celelalte clase copilul este bombardat cu un volum tot mai mare de informații. De aceea, este necesar să învățăm încă din grădiniță cum să selecteze informațiile și să le aplice. Acest lucru m-a motivat să-mi aleg tema ,,Pregătirea preșcolarilor pentru activitățile școlare”.

Lucrarea de față am structurat-o în trei capitole astfel:

Capitolul I- Adaptarea copilului preșcolar la regimul activității școlare reprezintă partea teoretică a lucrării și are trei subcapitole:

- de la grădiniță la școală

- educația preșcolară, parte componentă a educației permanente

- maturitatea școlară sau aptitudinea de școlaritate

Capitolul al- II-a - Pregătirea preșcolarului pentru activitățile școlare este reprezentat

de partea practică prin jocuri și activități care au fost aplicate la grupa de preșcolari pe care o conduc, fiind structurat în trei subcapitole:

- dificultățile integrării preșcolarului în activitatea școlară

- tranziția de la joc la activitatea de învățare constituie problema centrală a adaptării școlare

- rolul formativ al jocului didactic în vederea pregătirii preșcolarului pentru școală

Capitolul al-III-lea a fost destinat Studiului experimental privind pregătirea preșcolarilor pentru școală prin care a fost desfășurată partea de cercetare a prezentei lucrări.

CAPITOLUL I

Adaptarea copilului preșcolar la regimul activității școlare

1.1 De la grădiniță la școală

Un interes deosebit în acomodarea copilului la activitățile școlare o reprezintă psihologia și pedagogia contemporană care prin ideile sale ne arată că evoluția copilului depinde de felul cum este educat la vârsta preșcolară, considerată modelatoarea capacităților intelectuale și morale a copilului.

Procesul nu se produce spontan, ci în dependență de condițiile de mediu în educație. De aceea numeroși psihologi și pedagogi insistă asupra influenței mediului înconjurător asupra dezvoltării intelectuale a copilului și adultului. Încă în 1961, Hunt scria: ,,Nu este nesăbuit a dori să descoperi mijloacele de a orândui, în special în timpul primei copilării, contactele fructuoase între copii și mediul înconjurător, de a accelera substanțial dezvoltarea sa intelectuală și de a realiza, la vârsta adultă, un nivel mintal net superior”

Preocupărilor care favorizată dezvoltarea intelectuală în perioada preșcolară depinde de structurile sistemului școlar, și de tendința de a integra educația preșcolară, instituționalizată, în sistemul de învățământ..

Din aceasta decurg câteva direcții de evoluție a modului de a înțelege rolul grădiniței de copii. Unele din acestea, cu nuanțe mai conservatoare, privesc această primă treaptă a sistemului școlar doar ca instituție menită să complinească educația familiei. Altele, îi atribuie funcții sporite, ajungând până la o similitudine de organizare, funcționare, de conținut și metode cu școala. Dihotomia acestor concepții privind natura, rolul și locul grădiniței în ansamblul sistemului de învățământ a făcut să apară întrebarea: este grădinița o școală, este oportun și posibil ca activitatea de instruire și educare din grădiniță să se desfășoare după principiile didactice și cu metodice specifice școlii?

Am constatat în această privință, o evoluție a locului instituțiilor preșcolare în sistemul de formare și dezvoltare a personalității omului. Cert este că grădinița, ca instituție de educație a copiilor în perioada dinainte de școală și-a amplificat considerabil funcția.

Întotdeauna, grădinița și-a afirmat funcția socială de sprijinire a familiei în creșterea și educarea copiilor și de pregătire a copiilor pentru școală. Dar obiectivele educației preșcolare au evoluat pe măsură ce exigențele față de pregătirea copiilor și tinerilor au crescut, instituțiile preșcolare amplificându-și în mod sensibil funcțiile în sistemul școlar. În cadrul acestui proces, funcția lor educativă, de completare și adeseori de compensare a educației antepreșcolare, familiale, s-a accentuat în ultimele decenii. Treptat, în contextul preocupărilor de extindere a perioadei de formare a tinerelor generații în cadrul unui sistem de educație instituționalizat, apare tot mai pregnantă funcția ei propedeutică , grădinița preluând misiunea de a-i pregăti pe copii pentru abordarea fructuoasă a învățământului primar.