Principii Privind Sistemul de Salarizare în România

INTRODUCERE

Mi-am propus să studiez în lucrarea de licenţă problematica privind teoriile şi principiile salarizării. Este o provocare pentru mine datorită importanţei de care se bucură această temă, datorită spectrului larg de probleme pe care le abordează şi datorită conexiunii care se stabileşte între elementele salarizării şi alte elemente din dreptul muncii.

Consider că salarizarea este un element important datorită conexiunilor pe care le are acest proces cu persoana umană. Oamenii în calitatea lor duală necesită prin salariu, atât o mulţumire fiziologică prin posibilitatea de a-şi procura cele necesare traiului cotidian, dar mai mult de atât,salaruiul reprezintă un factor motivaţional asupra angajaţilor, fiind principalul element de persuadare a salariaţilor şi de demonstrare a respectului asupra muncii depuse.

După cum afirmam şi în fraza anterioară, nu trebuie să uităm că salarizarea este un proces elaborat de oameni şi pentru oameni, de aceea a fost necesar să se adopte un cadru legislativ restrictiv din partea celui care are posibilitatea impunerii de presiune sau,mai bine spus, cel care poate profita de pe urma stabilirii grilei de salarizare şi să acorde anumite drepturi cu caracter general în ceea ce priveşte salariatul în raport cu ceilalţi salariaţi şi în raport cu firma angajatoare.

Se poate spune că pe aceste conexiuni de bază s-au suprapus o serie de alte conexiuni care în cele din urmă au format raportul dintre salarizare şi dreptul muncii.

Această problematică pe care urmează să o abordez este undeva la zona de interes a mai multor domenii. Cele mai importante domenii care abordează această temă „salarizarea,”sunt activităţile de management şi normele juridice de dreptul muncii. Însă complexitatea salarizării este mult mai mare deoarece implică şi multe alte domenii care au legătură cu viaţa socială.

Printr-o salarizare adecvată se poate răspunde nevoilor şi se poate mări productivitatea unei firme, deci şi de aici reiese caracterul primordial al salarizării în cadrul economiei regionale şi chiar naţionale.

Importanţa salarizării a făcut ca multe state să se aplece asupra acestei probleme şi să încerce să găsească cele mai bune soluţii în cazul raportului salarizare-completivitate dar şi din punct de vedere al raportului salarizare-drept.

Îmi propun ca pe parcursul acestei lucrări să fac o prezentare cât mai complexă şi mai veridică a temei abordate şi sper să răspund principalelor întrebări care se pot ridica în legătura cu această temă complexă.

Lucrarea de licenţă am structurat-o pe patru capitole în care am efectuat cercetări despre: un scurt istoric şi generalităţi, despre modelele şi principiile salarizării, despre componentele salariului şi bazele legale ale acestora, despre legislaţia internaţională în materie de salarizare şi alte probleme pe care le voi considera importante.

În partea practică voi face apel la două speţe,una dintre ele care să incrimineze salariatul iar cealaltă firma, deoarece prin aceasta voi arată că greşeli pot fi făcute de ambele părţi contractuale.

Voi încheia această lucrare cu câteva scurte concluzii asupra lucrării pe care o voi redacta, şi tot aici voi prezenta un bilanţ al obiectivelor atinse pe parcursul lucrării.

CAPITOLUL I

EVOLUŢIA ŞI CONŢINUTUL SALARIZĂRII

1.1. Scurtă prezentare a salarizării şi a evoluţiei acesteia pe parcursul timpului

Denumirea de origine latină „salarium” reprezenta la romani suma de bani care se oferea soldaţilor în campanile militare pentru procurarea sării atunci când nu se acorda cantitatea de sare cuvenită în natură .

Din punct de vedere juridic, doctrinarii apreciază că „salariul, indiferent de denumirea sa, reprezintă suma de bani dată de patron salariatului în temeiul unui contract individual de muncă pentru munca efectuată sau ce trebuie efectuată şi pentru serviciile îndeplinite sau ce trebuie îndeplinite .

Salariul constituie o categorie economică, dar şi una de factură juridică. Prin salariu se înţelege preţul muncii prestate în temeiul contractului individual de muncă exprimat, de regulă, în bani. Prestarea muncii şi salarizarea muncii sunt obligaţiile principale ce rezultă pentru salariat, respectiv, pentru angajator, prin încheierea contractului de muncă. Se stabileşte că,pentru munca prestată, în condiţiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare persoană are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului respectiv.

Salariul este o categorie economico-financiară a producţiei de mărfuri şi a legii valorii, care se realizează, în forma bănească, fiind repartiţia unei părţi a venitului naţional.

Salariul apare ca preţ al forţei de muncă, depusă în activităţile social-economice şi comensurată după anumite criterii de eficienţă.

Dicţionarele în domeniu definesc salariul ca fiind preţul muncii în temeiul contractului individual de muncă .

Salariul este considerat corolarul dreptului la muncă; el este afirmat în Declaraţia Universală a Dreptului Omului6 , potrivit căreia „cel care munceşte are dreptul la un salariu echitabil şi suficient care să-i asigure lui şi familiei sale o existenţă conformă cu demnitatea umană” [art. 23 alin. (3)]6.

De asemenea, Curtea Constituţională a României consideră că „salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă”; el constituie „contraprestaţia angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă”. Totodată, „dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Convenţia nr. 95 din anul 1949 asupra protecţiei salariului, din cadrul Organizaţiei Internaţionale a Muncii, termenul de „salariu” semnifică, indiferent de modul de calcul, remuneraţia sau câştigurile susceptibile de a fi evaluate în bani, stabilite pe cale convenţională ori prin lege, care se acordă în virtutea unui contract scris sau verbal, plătit de patron lucrătorului pentru munca sa ori serviciile aduse.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că remuneraţia (salariul) cuprinde toate veniturile în bani sau în natură, actuale şi viitoare, prevăzute să fie plătite, chiar şi în mod indirect de către angajator lucrătorului pe motivul angajării acestuia.