Principiile de Bază ale IP Telefoniei

1. PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE IP TELEFONIEI

1.1. Reţeaua Internet şi protocolul IP

Despre tehnologia şi Reţeaua Internet, protocolul IP există numeroase informaţii atât în Internet cît şi în literatura de specialitate. În continuare vor fi studiate doar concepţiile de bază care ne vor permite să înţelegem utilizarea Internetului şi protocolului IP pentru transmisia vocii.

Definiţia optimă pentru Internet a fost dată în 1995 de Consiliul Federal al Reţelelor (FNC) în felul următor Internetul este o parte din sistemul informaţional global care:

• este legată logic cu sistemul unitar de adresare bazată pe protocolul IP sau dezvoltările acestora;

• poate menţine comunicaţii folosind TPC/IP sau dezvoltările acestuia, sau protocoale compatibile IP;

• oferă, foloseşte şi face admisibile serviciile de înaltă calitate bazate pe comunicaţii şi legate prin infrastructură, determinator.

Creatorii Internetului se bazeaza pe 2 concepte de bază. Este imposibil de a crea o reţea fizică unică, care poate satisface necesităţile tuturor utilizatorilor. Utilizatorii au nevoie de o metodă universală pentru a stabili conexiune între ei. În limitele unei reţele computerele unite la ea utilizează una sau altă tehnologie (Ethenet, Token Ring, FDDI, ISDN, conexiuni de tipul punct la punct ) apoi sau adăugat reţeaua ATM chiar şi tehnologiile fără fir. Între mecanismele de TC, dependente de reţelele fizice ţi sistemele aplicate.

Se implementează asigurări de program care asigură conexiunea între diferite reţele fizice. Cu toate acestea detaliile acestei conexiuni se ţin în secret de utilizatori şi lor li se propun de a lucra în aceiaşi reţea mare. O astfel de interconectare în una şi aceiaşi reţea a mai multor reţele fizice se numeşte tehnologie Internet pe baza căruia a fost realizată Reţeaua Internet.

Protocolul de bază pe baza căruia se construieşte Reţeaua Internet, se numeşte Internet Protocol sau protocolul IP.

Pentru conectarea a 2 sau mai multor reţele în Internet se utilizează marşutizatoarele. Tehnologia Internet nu impune o anumită topologie a interconectărilor între reţele.

Adăugarea unei noi reţele la Reţeaua Internet nu implică în sine conectarea ei la un anumit punct central de comunicaţie sau implementare conexiunilor nemijlocite cu toate reţelele incluse în Internet, marşutizatorul „ştie” topologia reţelei Internet după limitele reţelelor fizice care le interconectează şi se bazează pe adresa reţelei de destinaţie.

În Internet se utilizează identificatorii universali ai computerelor conectate la reţea (adresele lor) de aceea orice 2 computere pot fi interconectate între ele.

În Internet de asemenea se realizează principiul de independenţă a interfeţei de utilizator de la reţeaua fizică, adică trebuie să existe mai multe tipuri de interconectări şi transmisii a datelor, egale pentru toate tehnologiile de reţea Internet ascunde detaliile de conectare între ele, de aceea Internetul reprezintă o reţea virtuală unică la care sunt conectate toate computerele indiferent de conexiunea lor fizică.

Fiecare client ce trebuie să aibă un suport de program de acces la Reţeaua Internet care permite programelor aplicate să utilizeze Reţeaua Internet ca o reţea unică.

Figura 1.1 Reţeaua Internet din punct de vedere a utilizatorului