Probele și mijloacele de probă în procesul penal

Cuprins licență

CAPITOLUL I: IMPORTANTA MIJLOACELOR DE PROBA 3
1.1. Notiunea si importanta mijloacelor de proba in procesul penal 3
1.2. Evolutia istorica a mijloacelor de proba 8
CAPITOLUL II: DECLARATIILE PARTILOR SI ALE MARTORILOR 15
2.1 Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului 15
2.1.1 Notiune si importanta 15
2.1.2 Procedura de obtinere a declaratiilor invinuitului sau inculpatului 18
2.1.3 Valoarea probatorie a declaratiilor invinuitului sau inculpatului 20
2.2 Declaratiile partii vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente 22
2.2.1 Notiune si importanta 22
2.2.2 Procedura de obtinere a declaratiilor partii vatamate, patii civile si partii responsabile civilmente 23
2.2.3 Modalitati speciale de ascultare a partii vatamate si a partii civile 24
2.2.4 Valoarea probatorie a declaratiilor partii vatamate, patii civile si a partii responsabile civilmente 26
2.3 Declaratiile martorilor 26
2.3.1 Notiune si importanta 26
2.3.2 Obligatiile si drepturile martorilor 28
2.3.3 Persoanele care nu pot fi ascultate ca martor 28
2.3.4 Persoanele care nu sunt obligate sa depuna ca martor 31
2.3.5 Procedura de ascultare a martorilor 34
2.3.6 Valoarea probatorie a declaratiilor martorilor 36
2.3.7 Dispozitii speciale privind ascultarea martorilor in situatia in care persoana acestora este protejata 37
2.4 Procedee speciale de ascultare a partilor si a martorilor 40
CAPITOLUL III: INSCRISURILE, MIJLOACELE MATERIALE DE PROBA SI FOTOGRAFIILE 43
3.1 Inscrisurile 43
3.2 Mijloacele materiale de proba 48
3.3 Fotografiile 50
3.4 Pocedeele de descoperire si de ridicare ale inscrisurilor, ale mijloacelor material de proba si ale fotografiilor 50
CAPITOLUL IV: INCERCEPTARILE SI INREGISTRARILE AUDIO SAU VIDEO 58
4.1 Interceptarile si inregistrarile audio 58
4.2 Verificarea inregistrarilor audio sau video 60
CAPITOTUL V: CONSTATARILE TEHNICO-STIINTIFICE, MEDICO-LEGALE SI EXPERTIZELE 63
5.1 Constatarile tehnico-stiintifice 63
5.2 Constatarile medico-legale 65
5.3. Expertizele 66
5.3.1. Notiune si importanta 66
5.3.2 Felurile expertizei 68
5.3.3 Procedura expertizei 69
CONCLUZII 74
BIBLIOGRAFIE 76

Extras din licență

1.1. Notiunea si importanta mijloacelor de proba in procesul penal
Procesul penal constituie un proces de cunoastere, avand ca finalitate aflarea adevarului, in cadrul caruia organele judiciare au nevoie de date sau dovezi pentru a stabili daca o persoana este sau nu vinovata de savarsirea unei infractiuni , articolul 62 C.pr.pen prevazand in acest sens faptul ca organele de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza numai pe baza de probe. 
Etimologic, termenul de proba provine din latinescul probo, -are, -avi, -atum, care inseamna a dovedi sau de la probatio care inseamna dovada, cu radacini in cuvantul probus ce reprezinta bun, onest.
Din punct de vedere gnoseologic, proba constituie un instrument de cunoastere prin intermediul caruia organul de specialitate afla adevarul 
Proba are o dubla functionalitate: constituie, pe de o parte, un element de cunoastere prin intermediul caruia organul judiciar afla adevarul, iar, pe de alta parte, proba este un instrument de dovedire, partile folosind sau propunand administrarea de probe in dovedirea sustinerilor si argumentelor pe care le fac.
In materie penala, notiunea de proba este definita chiar in lege, si anume in art. 63 alin.1 din Codul de procedura penala. Potrivit acestui articol, "constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei."
In limbajul juridic, cuvantul proba este adesea folosit atat in sensul de proba, cat si in sens de mijloc de proba, totusi cele doua notiuni sunt deosebite, sistemul probator incluzand probele si mijloacele de proba ca doua categorii juridice distincte in sensul ca probele reprezinta fapte sau imprejurari de fapt care conduc la aflarea adevarului obiectiv si la justa solutionare a cauzei deduse spre cercetare sau judecare a organelor judiciare, iar mijloacele de proba reprezinta procedee prevazute de lege prin care se administreaza probele 
Consideram ca formularea data de catre legiuitor in textul articolului mai sus mentionat, este de natura sa elimine orice acceptiune gresita a acestor termene, urmand ca in capitolele urmatoare ale lucrarii sa revenim cu o prezentare a distinctiilor dintre termenul de proba si cel de probatiune.
A. Conditiile probei
In materie penala probele nu prezinta in principiu nici o ingradire, fiind admisa orice proba, unul dintre principiile care guverneaza procesul penal fiind cel al libertatii probelor. Legea penala, prevede totusi anumite conditii procedurale, fara a caror respectare proba nu poate fi admisa si anume:
- proba sa nu fie oprita de lege, in literatura de specialitate purtand denumirea de admisibilitatea probei;
- proba sa fie verosimila, adica sa aiba ca scop dovedirea unor fapte credibile;
- proba sa fie pertinenta, adica sa aiba legatura cu obiectul cauzei;
- sa fie concludenta, adica sa fie relevanta, esentiala pentru rezolvarea cauzei;
- sa fie utila, adica sa fie necesara pentru solutionarea cauzei, in conformitate cu legea si cu adevarul 
In raport de legatura pe care o au cu faptele si imprejurarile pe care trebuie sa le dovedeasca, probele pot fi pertinente si concludente. Probele sunt pertinente daca conduc la constatarea unor fapte si imprejurari care au legatura cu cauza urmarita sau judecata.
Probele concludente sunt acele elemente de fapt care servesc la dovedirea unor fapte si imprejurari de care depinde justa solutionare a cauzei. 
Probele concludente sunt si pertinente, dar nu si invers.
Organul judiciar va trebui sa considere concludenta proba prin care se cere dovedirea alibiului pentru ca prin aceasta se tinde la dovedirea nevinovatiei inculpatului. Nu se poate respinge ca fiind neconcludenta o cerere de contraproba prin care se tinde dovedirea contrariului a ceea ce s-a stabilit, pentru ca s-ar incalca dispozitiile art. 66 C.pr.pen. care consacra una din consecintele prezumtiei de nevinovatie si anume dreptul de a dovedi lipsa de temeinicie a invinuirii 
Probele sunt utile cand administrarea lor este strict necesara pentru solutionarea temeinica a cauzei. Orice proba utila este si concludenta, dar nu orice proba concludenta este si utila. Astfel, in cazul unei fapte care a fost vazuta de un numar foarte mare de martori, nu mai este necesara audierea tuturor martorilor deoarece vinovatia rezulta cu suficienta din cateva depozitii. Probele utile sunt asimilate in unele dispozitii ale Codului de procedura penala cu probele necesare.
Instanta, daca a admis o proba, nu mai poate reveni asupra ei decat daca devine neconcludenta, inutila ori administrarea este imposibila. In procesul penal, o persoana nu poate fi decazuta din proba pe considerentul ca proba nu a fost administrata in termen. 
B. Clasificarea probelor
Literatura de specialitate clasifica probele dupa mai multe criterii dintre care cele mai importante sunt urmatoarele:

Fisiere în arhivă (1):

 Probele si mijloacele de proba in procesul penal.doc

Imagini din acest licență

Bibliografie

1. Butiuc C., Manual de drept penal - Partea generala, Ed. Universitatii "Lucian Blaga", Sibiu, 2006;
2. Cesare Beccaria, Despre infractiuni si pedepse, Editura Stiintifica, Bucuresti,1965;
3. Constantin Butiuc, Institutii de drept penal, volumul II, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003;
4. Constantin Mitrache, Drept penal. Partea generala, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2003;
5. Cosma D., Socrate, Bruno, Galilei in fata justitiei,Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1982;
6. Demeter I., Declaratia Drepturilor Omului- schita istorica, Editura Politica, Bucuresti,1969 ;
7. Emilian Stancu, "Criminalistica" Editura Proarcadia, Bucuresti, 1993;
8. Gheorghe Nistoreanu, Mihai Apetrei, Carmen Silvia Paraschiv, Laurentiu Nae, Anca Lelia Dumitru, Drept procesual penal, Edtura Continent XXI, Bucuresti, 1994 ;
9. Gilescu Gh., Tanoviceanu I., Istoria gandirii politice-juridice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1968 ;
10. Gomian D., Introducere in Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Editura All, Bucuresti, 1993;
11. Ioan Doltu, Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului - Mijloc de aparare in procesul penal in "Dreptul" nr 10-11/1994;
12. Ionascu A., Probele procesului civil, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1969;
13. Ionescu-Dolj I., Curs de procedura penala roman, Editura Sococet, Bucuresti, 1938;
14. Jean Claude Soyer, Manuel de droit penal et de procedure penale, Paris, 1984 ;
15. Mateut Gh., Procedura penala, parte generala, Vol.II, Editura Fundatiei "Chemarea" Iasi, 1997 ;
16. Mommsen Th., Istoria romana, Editura Stiintifica si Pedagogica, vol.I, Bucuresti, 1987;
17. Ovidiu Drimba, Istoria culturii si a civilizatiei, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987, vol.II ;
18. Pitulescu I., Derdisan E., Dictionar explicativ-practic de termeni juridici uzuali, Editura National, 1999 ;.
19. R.Merle, A.Vitu, Traite de droit criminel, Paris,1967 ;
20. Stefani G., Levasseur G., Droit penal generale et procedure penale, Dalloz, Paris, 1990;
21. Testas G., Testas J, Inchizitia, Colectia initierii, Editura de Vest, Timisoara, 1993 
22. Vintila Dongoroz, Iosif Fodor, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Mihaela Stanoiu, Explicatii teoretice ale Codului penal roman. Partea generala, volumele I-II, Editura Academiei Romane, Editura All Beck, Bucuresti, 2003;