Procedee de verificare și etalonare a termorezistențelor

Numeroasele aplicaţii privind măsurarea electrică a mărimilor neelectrice evidenţiază utilitatea traductoarelor. Traductorul are funcţia de a capta o mărime de măsurat şi de a o converti într-o formă convenabilă pentru măsurare.

O dezvoltare considerabilă o au traductoarele electrice ce convertesc mărimea de intrare într-o mărime de ieşire care este de natură electrică, ele fiind simple ca utilizare şi uşor de adaptat sau manipulat. Acestea au o serie de proprietăţi importante: precizie ridicată, sensibilitate mare, influienţă redusă asupra fenomenului supus măsurării, posibilitatea urmării variaţilor rapide ale mărimii de măsurat, etc.

Acest proiect face un studiu asupra traductoarelor care transformă o mărime neelectrică- temperatură (˚C) într-o mărime electrică-tensiune (V).

În practică alegerea tipurilor şi variantelor constructive este determinată de destinaţia dispozitivului, de cerinţele de adaptare constructivă a traductorului la celelalte elemente ale dispozitivului de măsurat , cât şi de cerinţele tehnice privitoare la precizie, sensibilitate, domeniu de măsurare si de condiţiile de lucru

Rezistenţa pe care conductorii electrici o opun trecerii unui curent electric este dependentă de temperatura lor. Dacă această relaţie este previzibilă, fără salturi si stabilă, fenomenul poate fi folosit ca bază pentru măsurarea temperaturii. Există unele metale care îndeplinesc această cerinţă, cum ar fi cuprul, aurul, nichelul, platina şi argintul. Dintre acestea, cuprul, aurul şi argintul au valori proprii mici ale rezistivităţii electrice făcându-le mai puţin potrivite pentru măsurarea temperaturilor pe acest principiu, deşi cuprul prezintă o variaţie aproape liniară a rezistenţei cu temperatura.

Nichelul şi aliajele sale au o rezistivitate ridicată şi valori ridicate ale coeficienţilor rezistenţă/temperatură, dar aceştia sunt neliniari, materialele sunt sensibile la tensiuni mecanice si suferă de o inflexiune puternică în jurul Punctului Curie (358°C) care face mai complicată derivarea funcţiilor rezistentă/temperatură.

Rămâne platina care prezintă avantaje care o fac foarte potrivită pentru măsurarea temperaturilor prin rezistență. Ea are un domeniu larg de temperatură, o rezistivitate de peste saşe ori mai mare decât a cuprului si un coeficient rezistență/temperatură rezonabil, deşi nu este liniar. Ea poate fi trasă în fire sau fâşii subţiri şi poate fi obţinută în forme de o înaltă puritate. Deşi platina este un material scump, întrucât pentru construcţia unei termorezistenţe sunt necesare cantităţi reduse de material, aceasta nu are un efect semnificativ în costul total al aplicaţiei.

O cerinţă importantă pentru o măsurare precisă a temperaturilor prin rezistenţă este aceea ca elementul (rezistor) din platină trebuie să fie şi să rămâna recopt. Această stare poate fi realizată printr-un tratament termic corespunzator. Problema pentru fabricant este de a supune firul subţire de platină unor tensiuni mecanice cât mai reduse, problema care se pune si la exploatare.

În cadrul părţii a-II-a, în capitolul VIII am realizat aspectele teoretice ale profilului ergonomic al unui loc de muncă bazându-mă pe cele 10 principii cognitive, pe analiza datelor în funcţie de criteriul respectiv, pe analiza profilului global şi analitic.

În ultimul capitol, capitolul IX, pe baza aspectelor teoretice de la capitolul anterior am studiat profilul ergonomic al postului de metrolog analizând procesul de muncă şi ocupaţiile unui metrolog.

Metrologia este un domeniu de mare importanţă, având sarcina menţinerii şi dezvoltării bazei ştiinţifice şi tehnice pentru asigurarea uniformităţii şi corectitudinii măsurărilor acestora, în toate segmentele activităţii socio – economice.

Capitolul II.

Termometre rezistive

II.1 Termorezistenţe

Temperatura, parametru care determină starea termica a unui corp, având o importanţă deosebită aproape în toate procesele tehnologice, a fost măsurată pe cale electrică încă din secolul trecut. Pentru realizarea elementelor sensibile destinate măsurării temperaturii pe cale electrică pot fi utilizate în principiu dependenţele de temperatură ale mărimilor electrice ca: rezistenţa electrică a conductoarelor şi semiconductoarelor, tensiunea electromotoare de contact dintre două conductoare diferite, permeabilitatea magnetică a materialelor feromagnetice, permitivitatea dielectrică a unor electroizolanţi etc.