INTRODUCERE.3 Capitolul 1. CADRU TEORETIC DE ABORDARE A PROBLEMATICII EMOŢIONALE ÎN CUPLUL MARITAL.6 1.1. Cuplul marital ca entitate bio-psiho-socială.6 1.2. Dimensiunile afective ale cuplului marital.9 1.3. Diferenţe ale conduitelor afective la partenerii de cuplu.15 1.4. Manipularea emoţională: dimensiune a interrelaţionării afective în cuplu.19 Capitolul 2. CERCETAREA EMPIRICĂ A MANIPULĂRII EMOŢIONALE ÎN CUPLUL MARITAL.21 2.1. Metodologia cercetării empirice.21 2.2. Instrumentul şi procedura de cercetare .22 2.3. Rezultatele examinării empirice a manipulării emoţionale: analiza, interpretarea şi prezentarea lor.24 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI.29 REZUMAT.31 SUMMARY.32 BIBLIOGRAFIE.33 ANEXE
INTRODUCERE Actualitatea temei. Diferenţele între bărbaţi şi femei, sau lipsa acestora, în ceea ce priveşte modul în care aceştia interacţionează, reprezintă un domeniu important de interes pentru domeniul psihopedagogiei familiei. Pentru mulţi oameni căsătoria începe ca o sursă de satisfacţie şi împlinire dar poate sfîrşi ca o sursă de disperare şi frustrare. În devenirea sa, cuplul marital traversează anumite obstacole, partenerii pot deveni preocupaţi de securitatea relaţiei în viitor, de fidelitate şi proprietate, de atracţie şi respingere. La fel pot apărea conflicte cu privire la autoîmplinirea şi autorealizarea cuplului pe de o parte şi stabilitatea şi unitatea sa pe de altă parte. Partenerii descoperă adesea faptul că se învîrtesc într-un cerc vicios şi că nu reuşesc să ajungă nicaieri. Uneori, unul dintre parteneri începe să se folosească, în mod involuntar, poate, de sentimentele celuilalt partener. Afecţiunea, respectul, ataşamentul devin aşadar arme pe care unul le poate întoarce împotriva celuilalt, manipulîndu-l pentru a obţine ceva ce-şi doreşte. În cazul unei relaţii disfuncţionale, lucrurile pot merge de la ameninţări cu sinucidere, pînă la interdicţia de a avea contact cu copiii rezultaţi în urma unei căsnicii. Practic, cel care şantajează descoperă punctul sensibil al şantajatului şi îl atacă în mod sistematic în acea zonă. Manipularea emoțională se caracterizează prin faptul că acţiunea sursei este orientată prioritar asupra influenţării unor procese şi fenomene psihologice care sunt implicate în structurarea, orientarea şi susţinerea sistemului atitudinal şi comportamental al ţintei. Acestea pot fi procese din sfera percepţiei, gîndirii, afectivităţii, motivaţiei ş.a. O serie de fenomene psihice din sfera cognitivă, emoţională şi relațională pot fi instrumentalizate de manipulator, cu rezultate uneori spectaculoase în determinarea şi controlul conduitei umane, mai ales atunci cînd această metodă este combinată cu cea a manipulării informaţionale. Există multe mecanisme prin care se exercită o manipulare emoţională iar relaţia de cuplu este unul dintre mediile cele mai propice dezvoltării lui. În general, chiar şi între două persoane care se iubesc, se dezvoltă o relaţie de tip dominat-dominant, doar că, deseori nu este foarte clar care dintre cei doi “se supune” şi care “ordonă”. În cazul manipulării, presiunea venită din partea celuilalt nu este manifestată făţiş. Cel care manipulează ajunge să-l determine pe partener să dezvolte un complex de vinovăţie. El nu îşi va exprima în mod explicit solicitările, ci o face recurgînd la alte mijloace. Dacă ar cere lucrurile pe care şi le doreşte în mod firesc, atunci s-ar putea împiedica de un refuz şi de invocarea unor argumente raţionale. Or, ceea ce doreşte şantajistul este rezolvarea unei doleanţe nu pe calea logică, ci pe un drum care presupune frică şi vinovăţie. El îl va supune pe celălalt la presiuni, nu va rata nici o ocazie de a-l face pe acesta să se simtă vinovat, îi va arunca în spate povara nefericirii sale. Gradul de studiere a problemei. Contribuţii valoroase în cercetarea rolului afectivităţii în formarea personalităţii au adus savanţii C. Izard; V. Pavelcu; P. Popescu-Neveanu; I. Racu,; M. Arnold; R. Lazarus. Totodată, problemele manipulării emoționale au constituit obiectul investigaţiilor lui J. S. Blackman, R. Cialdini, S.Forward, D.Frazier, I. Nazare-Aga. Cu toate acestea, pînă la momentul actual, în R.M. nu au fost realizate cercetări ştiinţifice care ar aborda manipularea emoțională în cuplul marital ținînd cont de multitudinea de diferenţe între cele două sexe au o influenţă semnificativă asupra modului de relaţionare. Obiectul cercetării: comportamentele de manipulare emoţională manifestate de partenerii cuplului marital. Scopul cercetării: identificarea profilurilor de manipulare emoţională la partenerii cuplului marital. Ipoteza cercetării: presupunem că partenerii de cuplu marital manifestă profiluri manipulative diferite. Obiectivele cercetării: - Studierea viziunilor teoretice asupra cadrului afectiv al cuplului marital; - Conceptualizarea dimensiunilor afective în relaţia de cuplu; - Selectarea instrumentariului cercetării empirice şi identificarea eşantionului experimental - Elaborarea demersului experimental şi realizarea cercetării empirice; - Prelucrarea cantitativă şi calitativă a rezultatelor experimentale în vederea elaborării profilurilor de manipulare emoţională la partenerii cuplului marital; - Formularea concluziilor finale și a recomandărilor. Metodele de cercetare: • Metode teoretice: documentarea (prin studierea surselor bibliografice la tema cercetării); analiza, sinteza. • Metode empirice: 1) Chestionarul „Aspecte ale dimensiunii afective a cuplului marital” (adaptat după Isabelle Nazare-Aga, 2003); 2) Chestionarul “Stiluri de interacţiune afectivă în cuplu” (elaborat după S. Forward; D. Frazier, 2008); • Metode statistico-matematice de prelucrare şi interpretare a datelor. Baza experimentală: 20 cupluri familiale cu perioada maritală cuprinsă între 5 şi 10 ani. Baza conceptuală a cercetării: teoria sistemică a familiei (S. Minuhin), viziunile asupra familiei (Mitrofan, Ciupercă, Smaley, Chapman,); concepţiile privind relaţiile interpersonale (Druţă, Leleu, Moreau), concepția privind mecanismele manipulării (Isabelle Nazare-Aga). Valoarea teoretică constă în completarea cunoştinţelor psihologice şi pedagogice asupra manipulării emoționale la nivel de familie. Valoarea practică a cercetării rezidă în posibilitatea aplicării rezultatelor investigaţiei: • În diagnosticarea tipului de manipulare emoțională, • În consilierea partenerilor conjugali, • În formularea profilului de manipulare emoțională la partenerii conjugali, • În elaborarea programelor educaţionale de armonizare a relaţiilor de familie. Cuvinte cheie: emoție, cuplu marital, manipulare, profil, afectivitate, șantaj emoțional, interrelație, diferențe gender. Capitolul I. CADRUL TEORETIC DE ABORDARE A PROBLEMATICII EMOȚIONALE ÎN CUPLUL MARITAL 1.1. Cuplul marital ca entitate bio-psiho-socială Din punct de vedere psihologic, Iolanda Mitrofan (1997, p.14) oferă o definiţie mai complexă cuplului: „o structură bipolară, de tip biopsihosocial, bazată pe interdeterminism mutual (partenerii se satisfac, se stimulează, se dezvoltă şi se realizează ca individualităţi biologice, afective şi sociale, unul prin intermediul celuilalt)”.Cînd aceste elemente sunt statuate şi prin lege, atunci cuplul erotic se transformă în cuplu conjugal prin intermediul căsătoriei. Din perspectivă psihologică, căsătoria este „un proces interpersonal al devenirii şi maturizării noastre ca personalităţi, de conştientizare, redirecţionare şi fructificare a tendinţelor, pulsiunilor şi afinităţilor inconştiente, de autocunoaştere prin intercunoaştere. Scopul ei este creşterea personală prin experienţa conjugalităţii şi parentalităţii” (I. Mitrofan, 1997, p.16). Familia reprezintă „o formă de comunitate umană alcătuită din doi sau mai mulţi indivizi, uniţi prin legături de căsătorie şi/sau paterne, realizînd, mai mult sau mai puţin latura biologică şi/sau cea psihosocială” (I. Mitrofan, C. Ciupercă, 1997). Acest lucru presupune că există doi parteneri, cu sau fără copii, sau un partener cu unul sau mai mulţi copii proprii. Aceste pattern-uri sunt menţinute prin două tipuri de constrîngeri: 1. Unul generic, referitor la regulile universale care guvernează organizarea familiei. De exemplu, există în cadrul familiei o ierarhie a puterii şi o complementaritate a funcţiilor (copii nu au aceleaşi niveluri de autoritate ca părinţii, iar aceştia din urmă au nevoie de o interdependenţă pentru a acţiona ca o echipă). 2. Unul idiosincratic, referitor la expectaţiile reciproce ale unor membrii particulari ai familiei. Aceste expectaţii se construiesc în timpul numeroaselor negocieri, implicite sau explicite, dintre membrii familiei şi de regulă apar în mici eveniemnte zilnice. Fiecare dintre membrii familiei contribuie la dezvoltarea şi întărirea acestor aşteptări.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
