Proiectarea unei transmisii mecanice, din construcția unui dispozitiv de amestecare

Introducere

Organele de mașini sunt piese (eventual ansambluri de piese), având rol funcțional utilitar care intră în compunerea organic-structurală a oricăror mașini, agregate, mecanisme sau dispozitive. Având rol funcțional bine determinat fiecare organ de mașină poate fi analizat, proiectat si executat separat, considerandu-1 însă independent ca solicitare și uzare cu celelalte organe cu care se asamblează.

Performanțele funcționale și tehnice ale oricărei mașini depind de doi factori principali: concepția proiectantului care elaborează schema de principiu a viitoarei mașini și însușirile calitative ale fiecărui element structural component.

Primul factor poate fi asigurat printr-o temeinică pregătire teoretică și practica de specialitate a proiectantului. Al doilea factor demonstrează că performanța și siguranța în exploatarea mașinii, durabilitatea și fiabilitatea sa sunt hotărâte de calitatea fiecărui organ component. Pentru aceasta organele de mașini trebuie să satisfacă următoarele condiții de bază:

- să corespundă integral scopului funcțional pentru care se construiesc;

- să fie simple si să prezinte siguranță în exploatare, adică să reziste solicitărilor la care sunt supuse;

- să asigure durata de funcționare necesară in raport cu scopul, calitatea materialului și a tehnologiei de execuție.

Rezistența propriu-zisă, rigiditatea, rezistența la uzură și rezistența la temperatură

sunt caracteristici ale materialelor organelor de mașini care le mențin o anumita capaci tate de a rezista și de a funcționa în diferite condiții. Prelucrarea fără dificultăți deosebite ca și interschimbabilitatea sunt, de asemenea, însușiri de bază caracteristice multor organe de mașini cu rol funcțional deosebit.

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII TEORETICE CU PRIVIRE LA TRANSMISIILE MECANICE

1.1CLASIFICAREA ORGANELOR DE MAȘINI

Marea diversitate de forme și dimensiuni permite gruparea organelor de mașini după o serie de criterii, dintre care mai importante sunt cele constructive și cele funcționale.

Constructiv, organele de mașini se grupează în: organe simple (pene, nituri, șuruburi, arcuri, osii și arbori, roți etc.) și organe complexe (lagăre, rulmenți, ambreiaje, vane etc.). Organul complex se caracterizează printr-un ansamblu de piese elementare, care numai în totalitatea lor pot îndeplini un rol funcțional unitar.

După rolul funcțional, organele de mașini se grupează astfel:

- organele pasive (nituri, știfturi, pene, arcuri, șuruburi de fixare etc.) care nu contribuie în mod direct la transmiterea, la realizarea sau la transformarea mișcării mecanice, ci doar la asamblarea clementelor;

- organe active (șuruburi de miscare, roți dințate, arbori, manivele, biele, lanțuri de transmisie etc.) care, în funcționare, au rolul de transmitere sau de transformare a mișcări.

1.2 ORGANE DE MAȘINI PENTRU TRANSMITEREA MIȘCARII DE ROTAȚIE

Simplitatea constructivă, posibilitatea transmiterii continue la distanțe variate, funcționarea silențioasă, capacitatea de amortizare a vibrațiilor și siguranța în funcționare sunt caracteristici spre care tinde perfecționarea continuă a transmisiilor mecanice.

Transmiterea directă a mișcării de rotație între arbori situați cap la cap se face prin intermediul cuplajelor.

Pentru transmiterea mișcării între arbori situați la o anumită distantă, dispuși într-o anumită poziție, se folosesc mecanisme speciale, numite transmisii mecanice. Transmisia mecanica este un ansamblu cinematic de elemente care au ca scop transmiterea mișcării de rotație cu sau fără transformarea acesteia, însoțita de transmiterea energiei mecanice. Transformarea poate fi cantitativă, când se transmite mișcarea sub un anumit raport de transmitere i ≠ 0 sau calitativă, când se produce transmiterea prin transformarea mișcării de rotație în mișcare de translație sau invers. Transmisiile mecanice transmit mișcări de la arborele motor numit si arbore conducător la arborele condus.