Proiectul încăperilor de depozitare și a secției legume-semipreparate a restaurantului tip Kebab cu 50 locuri

1 Caracteristica restaurantului de tip Kebab

Potrivit reglementarilor legale în vigoare, principalele tipuri de unități de alimentație publică din țara noastră sunt următoarele: res taurante clasice; restaurante cu specific; restaurante specializate; res taurante cu autoservire; berării; birturi; rotiserii; bodegi; ceainării; bu fete; baruri de noapte; baruri de zi; cafe-baruri; discoteci; cofetării; patiserii-placintării; simigerii, covrigării, gogoșerii; unități specializate în produse de bombonerie, dulciuri, cafea; uni tăți de desfacere a dulciurilor și răcoritoarelor; case de comenzi; cantine-restaurant; bucătării centrale (fabrici de produse culinare).

Restaurantul de tip KEBAB corespunde tipului de restaurant cu specific. Și anume pentru că aici intră unități gastronomice ce pun la dispoziția clientelei un sortiment specific de preparate și băuturi, în condițiile unor amenajări și dotări adecvate fiecarui profil. În categoria restaurantelor cu specific se includ unitățile tradiționale, han, crama, colibă, șură și cele cu specific regional moldove nesc, dobrogean, banatean etc, iar în cazul meu cu specific turcesc.

De regulă, la construirea unităților amintite se utilizează mate riale necesitînd o prelucrare sumară, cum ar fi piatra, bolovanii de rîu, lemnul brut sau prelucrat, cărămida, trestia, stuful, rachița etc.

Dotarea, firma, amenajările, iluminatul etc, trebuie să se înca dreze în ansamblul constructiv și arhitectonic al unității. Astfel, o unitate de tip Kebab se apreciază cu un design specific turcesc, locația reușeste să își transpună oaspeții în atmosfera orientală, cu voaluri, arome, muzici și iubiri inflacărate ca-n povești.

De asemenea, sunt servite vinuri și alte băuturi din regiunea respectivă, utilizîndu-se ulcioare, carafe, căni, cești. Serviciul se asigură prin ospătari cu calificare superioară, uni formele fiind confecționate în raport cu specificul fiecărei unități.

Bucătăria turcească este în mare parte moștenirea bucătăriei otomane, care poate fi descrisă ca fiind o fuziune și rafinament al Asiei Centrale, Orientului Mijlociu și bucătăriei din Balcani. Rețetele culinare diferă de la o zonă la alta, în funcție de tradiții și de geografie. Sudul este faimos pentru rețetele de kebab, baklava și kadayif . În partea de est, bucătăria turcească folosește mult măslinele și uleiul de măsline datorită cultivării lor intense în zonă. Pe coastele Mării Negre se consumă mult pește și porumb datorită influențelor slave și balcanice. Legumele și verdețurile sunt nelipsite în mâncarea din zonele învecinate Mării Mediterane, Mării Egee și Marmara. Centrul Anatoliei are multe specialități, precum keskek, manti si gozleme. Fasolea, roșiile, ardeii, vinetele sunt principalele ingrediente din bucătăria tuceasca. Fisticul, migdalele și nucile se folosesc în deserturi. Un rol important în bucătăria turcească o joacă vinetele. Se combină cu carnea tocată, se folosește în kebab, musaca. La fel este apreciat și iaurtul care poate însoți majoritatea meselor care conțin carne ,orez sau pâine. Ayranul este una din cele mai cunoscute băuturi turcești, obținută din iaurt amestecat cu apa și sare.

Această unitate trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca și res tul unităților de alimentație publică, în privința fluxului tehnologic, al utilităților social-gospodarești și al respectării normativelor privind construcția și amenajarea, mai ales din punct de vedere igienico-sanitar.