Protecția prizonierilor de război

Cuprins licență Cum descarc?

INTRODUCERE  4
CAPITOLUL I: DREPTUL INTERNATIONAL UMANITAR 8
1.1. Notiuni introductive 8
1.2. Dreptul international contemporan 11
1.3. Principiile dreptului international umanitar 13
CAPITOLUL II: CONSIDERATII CU PRIVIRE LA CONCEPTUL DE RAZBOI  16
2.1. Generalitati  16
2.2. Definirea notiunii de razboi  17
2.3. Starea de beligeranta 20
2.4. Normele dreptului international cu privire la interzicerea agresiunilor armate si legitimitatea utilizarii fortei 22
CAPITOLUL III: PRIZONIERII DE RAZBOI 27
3.1. Evolutia istorica 27
3.2. Conceptul de prizonieri de razboi 29
3.3. Protectia prizonierilor de razboi 32
3.4. Regimul de protectie a ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor 36
3.5. Regimul privind captivitatea prizonierilor de razboi 41
CAPITOLUL IV: CRUCEA ROSIE INTERNATIONALA 46
4.1. Importanta Organizatiei Internationale a Crucii Rosii 46
4.2. Semnele si institutiile Crucii Rosii 46
CONCLUZII  49
BIBLIOGRAFIE

Extras din licență Cum descarc?

In bogata istorie a dreptului umanitar, care face referire la razboi in studiile si lucrarile elaborate de marii doctrinari tema prizonierilor de razboi nu a fost in mod suficient analizata. Din interpretarea documentelor vechi, care atesta marturiile celor care au cazut prada ca prizonieri de razboi, se observa ca acestea sunt afectate de o anumita nota de subiectivitate. 
Desi in urma adoptarii numeroaselor Conventii si a diferitelor tratate s-au prevazut masuri de protectie cu privire la capturarea si tinerea in captivitate a prizonierilor de razboi, totusi regimul greu de detentie la care acestia au au fost supusi, conditiile de munca dure si extenuante, lipsa de hrana si adapost au dus in mod inevitabil la decesul multora dintre ei.
Starea de razboi a creat necesitatea de a adopta anumite regulamente si masuri care pana la al doilea razboi mondial era practic inexistente. De exemplu, un conflict militar presupunea o baza documentara si un regulament riguros cu privire la prizonierii de razboi, numai ca nu toate statele dispuneau de astfel de reglementari, Romania situandu-se printre ele.
Drepturile omului au avut in vedere inca din cele mai vechi timpuri soarta prizonierilor de razboi in caz de conflict armat. Chiar si dupa adoptarea Conventiilor de la Haga din anul 1899, 1907, si Conventiei din 1929, soarta prizonierilor de razboi a ramas si continua din pacate sa ramana sub semnul pericolului. Sediul statutului privind prizonierii de razboi se regaseste in Conventia a III-a de la Geneva din anul 1949. 
Eliminarea razboaielor a fost si inca reprezinta pentru multe state un ideal peren care este greu de atins. In ciuda scoaterii lor in afara legii de catre dreptul international acestea continua totusi sa existe. Preocuparea constanta a comunitatii internationale pentru protejarea prizonierilor de razboi si a victimelor ostilitatilor s-a situat in ultimul timp pe primul plan al actiunilor internationale, acest fapt datorandu-se cresterii numarului de persoane care cad victime razboiului, respectiv diferitelor conflicte armate.
Exista de foarte multe ori situatii in care conducerea unui stat scapa de sub control desfasurarea evenimentelor, lucru care duce din pacate la declansarea unor conflicte destructive, fapt pentru care s-a impus necesitatea apelarii la diferite organizatii umanitare din tara sau statul respectiv, pentru ca acestea la randul lor sa solicite ajutorul organizatiilor care protejeaza drepturile omului. 
Intr-o lume din ce in ce mai globalizata, pericolele la care sunt supuse persoanele care cad victime conflictelor militare sunt intr-o continua crestere. Declaratia Universala a Drepturilor Omului, a constituit piatra de temelie a dreptului international al drepturilor omului, si a enuntat sensul comunitatii internationale ca fiind un ideal comun care trebuie sa fie atins de toate popoarele si de toate natiunile in ceea ce priveste drepturile omului. 
Dupa cum este binecunoscut, secolul al XX-lea a reprezentat o perioada dinamica si densa in ceea ce priveste conflictele armate si a cunoscut o dezvoltare contradictorie si complexa, dar in acelasi timp dramatica, prin procesele si fenomenele istorice care s-au derulat in plan social si militar. 
Vorbind despre victimele conflictelor armate, trebuie in acelasi timp sa vorbim si despre incredere, speranta, umanism si sensibilitate la suferintele oamenilor. Victimele au devenit atat de numeroase, diversificate si complexe, incat statele mici si chiar cele mai puternice ale lumii actuale nu-si mai pot proteja cetatenii pentru a nu ajunge in postura de a fi asistati sau protejati sau atunci cand au ajuns in aceasta situatie sa poata sa le ofere ajutoare oportune si eficiente. Destinul omenirii trebuie gestionat impreuna cu comunitatea internationala. De aceea, in marele front comun al fortelor internationale angajate in protectia victimelor, respectiv a prizonierilor de razboi, sunt angrenate in primul rand statele ca subiecte primare ale dreptului international, organizatii guvernamentale si neguvernamentale, dar si a gama mare de autori si specialisti sunt sensibilizati de nedreptatile suferite de semeni 
Lucrarea de fata intitulata ,, Protectia prizonierilor de razboi" este structurata in patru capitole, avand sectiuni si subsectiuni adiacente. Prin elaborarea acestei lucrari am urmarit evidentierea scopului dreptului international umanitar, si anume de a reduce urmarile distructive pe care razboiul le poate produce, de a diminua acele suferinte produse ca urmare a utilizarii armamentului specific conflictelor armate si de a elimina pagubele inutile, vizand in special, protectia juridica a prizonierilor de razboi si a civililor.
In cadrul primului capitol am realizat citeva consideratii introductive cu privire la dreptul international umanitar. Am considerat oportun sa definesc notiunea de drept international umanitar si principiile de baza ale acestui drept. Dreptul international umanitar a mai fost cunoscut sub denumirea de jus in bello care inseamna dreptul privind purtarea razboiului. Dreptul umanitar se aplica in interesul umanitatii asa cum reiese si din denumirea lui, fara insa a putea preveni efectele negative pe care razboiul le produce. 
Capitolul doi, este un capitol dedicat notiunii de razboi. Astfel, in cadrul acestui capitol, sintetizat in patru sectiuni, am prezentat evolutia istorica a acestei notiuni, definitiile oferite de marii doctrinari, si cateva consideratii cu privire la starea de beligeranta. De asemenea, am facut unele precizari cu privire la normele dreptului international in ceea ce priveste interzicerea agresiunilor din timpul razboiului si a legitimitatii utilizarii fortei. 
Astfel, razboiul reprezinta o confruntare violenta de mare amploare, si care se desfasoara in plan social. Confruntarile violente intre organizatii, ori grupuri mari de persoane, si care utilizeaza forte si mijloace capabile de distrugere in masa, constituie fenomenul razboiului. Cu privire la statele beligerante trebuie sa precizez faptul ca acestea reprezinta acele state care participa la un conflict armat. Astfel, cele nebeligerante sunt evident, cele care nu participa in mod direct la ostilitati, si prin aceast mod adopta diferite pozitii cu privire la conflict. Mai exista si state neutre, care fie si-au declarat neutralitatea cu privire la razboi, in mod permanent, fie doar in momentul in care se pregateste declansarea unui razboi se declara neutre. 
Capitolul trei, reprezinta cadrul acestei expuneri si constituie prezentarea statutului prizonierilor de razboi. In cadrul acestei expuneri am facut citeva trimiteri la evolutia istorica, la conceptul de prizonier de razboi, metodele de protectie a acestor categorii de persoane si regimul privind captivitatea lor.
Prizonierii de razboi au fost timp de multe secole in afara oricarei reglementari si protejari umanitare, astfel, soarta lor a depins in mare parte de vointa si constiinta celui care il captura, de cele mai multe ori acestia cazand prada inamicilor si fiind ucisi. Odata cu trecerea timpului, soarta lor s-a mai ameliorat, cei cazuti prizonieri nu mai erau ucisi, ci transformati in sclavi. In epoca evului mediu, aceste victime erau eliberate doar in schimbul unei sume de bani numita taxa de rascumparare care era stabilita in functie de ce grad sau rang detinea cel cazut prizonier. Odata cu trecerea timpului, insa, prizonierii de razboi nu mai erau eliminati, ci se dorea doar scoaterea lor din lupta. 
De mentionat faptul ca in timp de razboi combatantii isi pot pierde viata. Dreptul international umanitar a stabilit cu mare precautie acele persoane care pot sa ia parte la ostilitati in mod legal si conditiile statutului acestora.
Prizonierilor de razboi va trebui sa li se asigure conditii rezonabile de cazare, hrana si imbracaminte, lor li se vor aplica regulile cu privire la disciplina, munca, eliberarea si repatrierea acestor persoane. Femeile vor beneficia de un tratament la fel de favorabil ca cel al barbatilor, si nu se va face discriminare pe diferite temeiuri. Cei care captureaza prizonierii de razboi sunt responsabili de tratamentul pe care acestia il aplica, astfel ca orice fel de act sau actiune ilicita, si care cauzeaza moartea sau suferinte inutile acestor persoane, se va considera o grava infractiune care echivaleaza cu crima de razboi.
Capitolul patru, reprezinta capitolul final al acestor consideratii si cuprinde o scurta precizare cu privire la organizatia internationala neguvernamentala, numita Crucea Rosie Internationala, ca institutie extrem de importanta in ceea ce priveste protejarea drepturilor omului. In cadrul acestui capitol am facut unele precizari cu privire la importanta acestei organizatii si la semnele si institutiile pe care le cuprinde. 
Pentru realizarea respectivei lucrari stiintifice am consultat o gama larga de tratate, cursuri, monografii ale unor autori romani si straini in egala masura, dar si articole de specialitate, si diferite instrumente de drept international umanitar care reglementeaza si fac referire la prizonierii de razboi si protectia acestora.

Fisiere în arhivă (1):

 Protectia prizonierilor de razboi.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

1.Strategia Nationala a Romaniei de aplicare a dreptului international umanitar, aprobata prin Decizia prim-ministrului nr. 298/17.12.2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 871/20.12.2007;
2.Ion Anghel, Viorel Anghel, Regulile razboiului si dreptul umanitar, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003;
3.John Berger, redactor sef din partea CICR, al revistei ,,Magazine du Mouvement International de la Croix- Rouge et du Croissant Rouge", articol reprodus partial din revista mai sus indicata, nr 2/2004;
4.Raluca Miga- Besteliu, Drept international Public, Vol I, Editura All Beck, Bucuresti, 2005;
5.Ionel Closca, Ion Suceava, Dreptul International Umanitar, Editura Casa de Editura si Presa ,,Sansa", Bucuresti, 1992;
6.Ionel Closca, Dreptul international Umanitar la inceputul secolului al XXI-lea, ARDU, Bucuresti, 2003;
7.Ionel Closca, Ion Suceava, Tratat de Drept International Umanitar, ARDU, Bucuresti, 2000;
8.Anastasiu Crisu, Drept procesual penal, Editia a 2-a revizuita si adaugita, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2011;
9.Francis Fukuyama, Constructia statelor, Editura Antet, 2004;
10.Nicolae Lupulescu, Drept umanitar, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2009;
11.Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal, Partea generala, Editia a IX- a revazuta si adaugita, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2012;
12.A. Nartanm, Cristian Jura, Drept international public. Sinteze pentru examen, editia a III-a, Editura All Beck, 2002, Bucuresti;
13.Eugen Popescu, Drept international umanitar, Dreptul conflictelor armate. Dreptul razboiului, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2011;