Protecția și promovarea drepturilor copilului

Am optat pentru tema „Protecția și promovarea drepturilor copilului”, pentru a o dezbate în cadrul acestei lucrări de licență, deoarece, consider că din cele mai îndepărtate timpuri situația specială a copilului, a constituit subiect de dezbatere în doctrina românească și internațională, precum și în jurisprudență.

Statuările juridice au urmărit să instituite noi măsuri de protecție a copilului, ținând cont de starea de vulnerabilitate și de nevoie de protejare a acestuia. În trecut, copilul era privit ca un obiect, pe care părinții îl puteau vinde sau chiar ucide. Odată cu evoluția societății, copiii au devenit subiecți de drept și au beneficiat în acest fel de protecție juridică.

Întrucât, în prezent, copilul este considerat subiect de drept, acesta beneficiază de măsuri de protecție și drepturi fundamentale. Copilul a devenit astfel titlularul drepturilor fundamentale ale omului, la fel ca și persoanele adulte. Deși copilul, până la o anumită vârstă, nu prezintă gradul de maturitate necesar pentru a lua parte la viața juridică, cu ajutorul părinților își poate exercita drepturile fundamentale care îi sunt recunoscute de lege.

Această nouă concepție, cu privire la proteguirea copilului a fost exprimată la nivel internațional, prin adoptarea Convenției Organizației Națiunilor Unite, cu privire la drepturile copilului, care ulterior a fost ratificată și țara noastră, prin intermediul Legii nr. 272/2004.

În România, putem observa că există o presiune socială certă asupra sistemului de protecție a copilului, creată de frecvența mare de copii abandonați la vârste fragede, în maternități sau secții de pediatrie, această situație fiind explicabilă și datorită stării socio-economice precare a unei categorii de persoane.

În cadrul acestei lucrări de licență am avut în vedere tratarea aspectelor considerate esențiale pentru o dezvoltare optimă a copilului și pentru formarea unei legături strânse între părinții și copii, sau între asistenții maternali profesioniști și copii instituționalizați. De asemenea, am ținut cont de importanța instituției specifice dreptului civil, respectiv a adopției naționale, care prezintă o importanță deosebită în cadrul sistemului de drept românesc.

Prin intermediul adopției cu efecte depline, se creează o „nouă familie”, respectiv noi relații de familie între cel adoptat și familia adoptatoare. Aceștia din urmă trebuie să se ocupe de creșterea, educarea și îngrijirea copilului ca niște părinții naturali.

Lucrarea de față este structurată în cinci capitole. Primul capitol prezintă informații generale cu privire la motivare alegerii temei și actualitatea acesteia. Acest capitol este unul introductiv. Cel de-al doilea capitol, punctează protecția drepturilor copilului și autoritatea părintească. În cadrul acestui capitol am abordat cadrul legal al protecției drepturilor copilului, noțiunea de copil și principiile generale care stau la baza protecției și promovării drepturilor copilului.

De asemenea, am detaliat autoritatea părintească, cu principiile, durata, conținutul și drepturile și obligațiile cu privire la persoana și bunurile copilului. Ultima secțiune prezintă pe scurt, efectele desfacerii căsătoriei cu privire la raporturile personale dintre părinți și copii.

Capitolul trei, prezintă măsurile de protecție specială a copilului, reglementate de Legea nr. 272/2004, respectiv plasamentul, plasamentul în regim de urgență, supravegherea specializată. În cadrul acestuia am detaliat și asistența maternală, ca măsură de protecție luată în interesul superior al copilului și adopția ca măsură de protecție alternativă a copilului.

Capitolul patru, este rezervat jurisprudenței, în scopul evidențierii practice a exercitării autorității părintești în comun și plasamentul minorului și necesitatea menținerii acestei măsuri în cadrul sistemului de protecție specială. Ultimul capitol este destinat concluziilor aferente acestei lucrări. Lucrarea mai conține și o secțiune separată în care am cuprins bibliografia utilizată pentru conceperea acesteia.

CAPITOLUL 2

PROTECȚIA DREPTURILOR COPILULUI

2.1. Cadrul legal

Până la începutul secolului al XX-lea, copiii au fost tratați de membrii familiei și de societate ca o prelungire a părinților, fără a se ține cont de drepturile lor proprii. Din datele furnizate de doctrină putem observa că până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, copiii erau vânduți de proprii părinți, iar în situația în care un copil în vârstă de 7 ani era acuzat de furt, el putea fi ucis.

Concepția conform căreie, minorii ar deține drepturi și că acestea sunt diferite în mod esențial de cele prevăzute în cazul adulților, este relativ recentă. Abia în secolul al XX-lea se reglementează în legislațiile constituționale europene, drepturile copilului. Astfel, statul a devenit conștient de responsabilitatea sa față de copii și de imperativitatea intervenției acestuia în situația în care viața sau integritatea copiilor este pusă în pericol.

După cum am specificat anterior, la începtul secolului al XX-lea, marea majoritate a statelor occidentale conțineau statuări cu privire la prerogativele și îndatoririle păriților față de copii lor și la obligațiile statelor de a lua măsurile neceare pentru ocrotirea acestora din urmă.

În categoria protecției drepturilor copilului, statuarea internă se întemeiază pe actele internaționale pe care țara noastră le-a ratificat, și a căror forță juridică urmează regula fundamentală a preeminenței asupra statuărilor interne, prevăzut de art. 20 din Constituție.

Printre actele internaționale care fac referire la protecția drepturilor copilului se numără Convenția ONU din anul 1989 și care a fost ratificată de România prin Legea nr. 18/1990 și Convenția europeană privind drepturile și libertățile fundamentale, implementată de țara noastră prin Legea nr. 30/1994.

Despre Convenția Organizației Națiunilor Unite, s-a afirmat în literatura de specialitate că ar constituie actul de temelie al protecției drepurilor copilului, deoarece constituie primul act normativ care amalgamează drepturile și libertățile copilului, cu forță juridică obligatorie (Avram, 2013).

Importanța acestei Convenții este majoră. Astfel, s-a renunțat la ideea conform căreia, copilul ar reprezenta doar obiectul protecției manifestată de reprezentanții legali. În acest fel, Convenția a lărgit sfera de acțiune a conținutului capacității juridice a copilului, evidențiind ansamblul de drepturi care aparțin acestuia.

De asemenea, prerogativele și îndatoririle părintești trebuie privite din ambele puncte de vedere, adică trebuie să se țină cont atât de drepturile pe care le au părinții în raport cu copii lor minori, dar și de drepturile corelative pe care le au copii în raport cu aceștia. Nu trebuie să uităm că și copii fac parte din cateogoria subiecților de drept, fapt pentru care și aceștia au drepturi și obligații în raport cu proprii lor părinți.

Convenția europeană privind drepturile și libertățile fundamentale ale copilui, a reglementat în cadrul art. 8 dreptul la respectarea vieții private și de familie. Astfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului constituie un criteriu de bază și indispensabil pentru îndrumarea statuărilor interne și a jurisprudenței noastre naționale.

Ambele convenții, la care am făcut anterior referire, constituie din punctul nostru de vedere temelia întregii construcții a reglementărilor naționale. În momentul de față, legislațiile țărilor europene conțin în mod expres, dreptul de protecție al copiilor și al persoanelor care se află în situații speciale.

În România, după revoluție, s-au efectuat numeroase modificări în legislația civilă, fapt care a condus la renunțarea unor măsuri injuste din practica în domeniu. Până la adoptarea actualului cod civil, mijloacele de protecție ale copilului, deși au fost menținute, au sufiert unele completări și îmbunătățiri.

O atenție sporită s-a acordat protecției copilului, și a procedurii adopției, în acest cadru producându-se cele mai multe modificări. Astfel, s-au adoptat numeroase legi, s-au creat noi mijloace și instituții de proteguire a copilului ori a celorlalte persoane vulnerabile.