Protecționismul Netarifar în Etapa Actuală

I.POLITICA COMERCIALĂ

1.1. Noţiunea de politică comercială

Politica comercială a apărut odată cu constituirea statelor independente şi este un atribut al suveranităţii economice a acestora. Elemente ale politicii comerciale au apărut din cele mai vechi timpuri, dar au cunoscut evoluţii semnificative pe măsura dezvoltării relaţiilor economice internaţionale, a evoluţiei funcţiei externe a statului în conlucrarea cu alte state în cadrul diviziunii mondiale a muncii.

Politica comercială este o parte componentă a politicii economice a unui stat care vizează sfera relaţiilor economice externe ale acestuia .

Noţiunea de politică comercială include ansamblul măsurilor cu caracter administrativ, juridic, fiscal, valutar, financiar şi de altă natură prin intermediul cărora statele promovează în relaţiile economice internaţionale interesele naţionale fundamentale. Politica comercială cuprinde reglementările legale în vederea promovării, respectiv restrângerii schimburilor comerciale externe şi în vederea protejării economiei naţionale de concurenţa străină.

Ca şi politica economică, politica comercială este stabilită de către autorităţi (guvern), reprezentând interesele naţionale. Politica comercială nu este statică, ci este o categorie dinamică, schimbându-se odată cu stadiile pe care le parcurge în dezvoltarea să fiecare stat.

Caracterul dinamic al politicii comerciale este ilustrat şi de faptul că instrumentele de politică comercială se adaptează operativ şi eficient la schimbările care au loc pe plan internaţional, în cadrul diviziunii internaţionale a muncii, al raportului de forţe dintre principalele ţări şi grupuri de ţări din economia mondială şi în funcţie de tendinţele ce se manifestă în evoluţia acestor raporturi.

Pornind de la aria costurilor comparative , obiectul general al politicii comerciale este acela de a obţine din relaţiile economice internaţionale avantajul comparativ, respectiv o “economie de muncă” prin exportul de mărfuri competitive şi importul de produse cu condiţii mai puţin favorabile de fabricaţie în interiorul tarii.

Funcţiile principale ale politicii comerciale a unui stat sunt evidenţiate chiar în prezentarea noţiunii de politică comercială şi anume :

- de promovare a relaţiilor economice externe,înţelegând prin aceasta impulsionarea exporturilor;

- de protejare a economiei naţionale de concurenţa străină, înţelegând prin aceasta o reglementare şi un control al importurilor;

- de realizare a unui echilibru dinamic în balanţa comercială şi de plaţi şi, concomitent, de sporire a rezervei valutare a statului.

1.2. Obiectivele, tipologia şi instrumentarul politicii comerciale

Din punct de vedere al scopului urmărit, politica comercială vizează două categorii de obiective (obiective pe termen lung şi obiective pe termen scurt), între ele existând o relaţie de dependenţă, obiectivele pe termen scurt derivând din cele pe termen lung.