Raportul dintre legea morală a Vechiului Testament și legea morală a Noului Testament

Cuprins licență

INTRODUCERE	2
CAPITOLUL I. LEGEA MORALA, LEGEA MORALA POZITIVA	6
Capitolul I.1 : Legea morala	6
Capitolul I.2: Legea morala naturala si legea morala pozitiva	8
CAPITOLUL II: LEGEA MORALA A VECHIULUI TESTAMENT - DECALOGUL	15
Capitolul II.1: Legea morala a Vechiului Testament	15
Capitolul II.2: Decalogul sau cele zece porunci	18
Capitolul II.3: Semnificatia porucilor de pe Muntele Sinai	20
CAPITOLUL III: LEGEA MORALA A NOULUI TESTAMENT - FERICIRILE	29
Capitolul III.1: Lega morala a Noului Testament	29
Capitolul III.2: Fericirile: sinteza legii morale a Noului Testament	31
Capitolul III. 3: Interpretarea Fericirilor	33
CAPITOLUL IV: RAPORTUL DINTRE LEGEA MORALA A VECHIULUI TESTAMENT SI LEGEA MORALA A NOULUI TESTAMENT - RELATIA DINTRE DECALOG SI FERICIRI	39
CONCLUZII	46
BIBLIOGRAFIE	47


Extras din licență

Lucrarea de fata intitulata "Raportul dintre Legea Morala a Vechiului Testament si Legea Morala a Noului Testament", are rolul de a prezenta legatura dintre Vechiul Testament si Noul Testament. Pentru o mai buna intelegere a continutului acestui studiu, am structurat prezenta lucrare in patru capitole.
Capitolul I este alcatuit din doua subcapitole: Legea Morala si Legea Morala Naturala Pozitiva, acest capitol are rolul de a exemplifica ce reprezinta moralitatea in sensul sau ontologic si semnificatia legii morale din punct de vedere religios.
Legea, in sens juridic, este un instrument prin care se pastreaza o "buna convietuire" intre membrii parte a unei societati, incat ea implica atat factorul libertatii cat si pe cel al responsabilitatii celui care da legea precum si celui ce este obligat sa o respecte, legea juridica se apropie de legea morala, dar, spre deosebire de aceasta, nerespectarea legii juridice poate fi pedepsita de catre puterile represive ale unei societati, pe cand legea morala nu este pedepsita, iar cel ce nu respecta legea morala crestina poate fi pedepsit numai de catre Dumnezeu prin judecata de apoi. Legea morala are un dublu caracter: este imanenta si transcendenta in acelasi timp. Ea este imanenta in sensul ca este constitutiva fiintei Omului, ea actioneaza din interiorul sau, conditionat de esenta fiintei sale, actioneaza prin sine insusi, fara sa fie determinat de o cauza externa. Ea este trancendenta in sensul ca depaseste orizontul experientei, este distincta de constiinta noastra "poruncindu-i" acestuia cu o autoritate absoluta. Legea morala indruma omul catre facerea de bine, asta inseamna ca Omul este creat sau orientat ontologic spre bine, iar savarsirea binelui este in conformitate cu adevarata sa natura. De aici caracterul imanent al legii morale.
Legea morala reprezinta lucrarea Intelepciunii divine. Poate fi definita, in sens biblic, ca o povatuire parinteasca, o pedagogie a lui Dumnezeu. Ea prescrie raului, care abate de la Dumnezeu si de la iubirea lui.
Cel de-al doilea capitol al lucrarii este structurat in doua subcapitole, primul subcapitol avand rolul de a prezenta semnificatia Legii Vechiului Testament, iar cel de-al doilea subcapitol reprezinta semnificatia celor zece porunci date de Dumnezeu lui Moise, pe muntele Sinai. Interpretarea celor zece porunci ale Decalogului sunt expuse intr-un capitol, si au rolul de a accentua nevoia de intelegere a legii morale a Vechiului Testament.
In capitolul trei, intitulat: "Legea Morala a Noului Testament - Fericirile", am ales sa fac o prezentare a Noului Testament in doua subcapitole, primul capitol numindu-se "Legea Morala a Noului Testament", care are rolul de a prezenta semnificatia "legii" in vremea noua, sau Legea cea Noua, care a luat nastere odata cu venirea Mantuitorului Iisus Hristos, pentru mantuirea neamurilor, si pentru plinirea legilor vechi si a proorocilor care au propovaduit calea Sa. Cea mai importanta insusire a Legii Noului Testament o reprezinta interioritatea legii, ceea ce inseamna ca legea cere o transformare interioara, o viata si un duh nou, Duhul lui Hristos. Insa asta nu inseamna ca Legea Noului Testament cere doar o credinta interioara a omului ci si fapte de credinta exterioara. Legatura existenta dintre Legea Morala a Vechiului Testament si Legea Morala a Noului Testament este redata de cele zece porunci ale Decalogului din Vechiul Testament si cele noua fericiri care vin ca completare, ca plinire a mantuirii, reprezentand de aceasta data nu o porunca, ci un sfat in dobandirea mantuirii si imparatia cerurilor, aceste fericiri regasindu-se in Noul Testament si propovaduite de Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
In partea a doua a capitolului trei "Fericirile: sinteza legii morale pozitive a Noului Testament", am prezentat reinterpretarea celor zece porunci din Vechiul Testament, de catre Mantuitorul Iisus Hristos pe Muntele Maslinilor, predicand cele noua fericiri. Cele noua fericirii rostite in predica de pe Muntele Maslinilor constituie sinteza legii morale a celui de-al doilea Testament, deoarece ele cuprind, in enunturile lor, virtutile fundamentale ale vietii crestine. In acesta parte a capitolului trei am ales sa ofer o interpretare a celor noua fericiri. Cele noua fericiri sunt prezentate de Evanghelia dupa Matei, capitolul V, 1-12.
Din perspective limbii ebraice, cuvantul fericire se identifica cu regasirea dimensiunii ontologice a existentei umane. Puterea iubirii este prezenta in acest cuvant "Asher" prin litera "Shin", asa cum este prezenta si in cuvantul "Basar", "carnea" ontologica a Omului. Numai atunci cand iubirea este prezenta in Om, el este ajutat si indrumat sa mearga spre fericire. Fericirea se identifica, astfel, cu cresterea si desavarsirea omului in comuniunea sa cu Dumnezeu.
Ultimul capitol "Raportul dintre Legea Morala a Vechiului Testament si Legea Morala a Noului Testament - Relatia dintre Decalog si Fericiri", are rolul de a canaliza intregul continut al lucrarii de licenta printr-o analiza pertinenta a autorului in legatura cu semificatia legii morale crestine, legatura dintre cele doua Testamente si relatia dintre Decalog, care reprezinta esenta Vechiului Testament si cele Noua Fericiri care reprezinta esenta celui de-al Doilea Testament - Noul Testament.
Iconomia mantuirii neamului omenesc cuprinde deopotriva atat Legea Vechiului Testament, cat si pe cea a Noului Testament, deoarece ele se gasesc intr-o stransa legatura, iar Dumnezeu a dat Legea Noului Testament numai atunci cand Legea Vechiului Testament isi implinise scopul ei. Ambele legi constituie temelia invataturii morale crestine. De aceea, ele nu se iau in considerare izolate una de alta, ci se studiaza impreuna, caci altfel nu pot fi intelese in mod deplin.
In incheierea lucrarii de licenta am ales sa evidentiez cateva idei din prezenta lucrare, reprezentand concluziile acestui studiu. Legea morala reprezinta lucrarea Intelepciunii Divine. Poate fi definita, in sens biblic, ca o povatuire parinteasca, o pedagogie a lui Dumnezeu. Ea prescrie raului, care abate de la Dumnezeu si de la iubirea lui.
Legea morala isi gaseste in Hristos plinatatea si unitatea, de altfel Iisus Hristos este calea desavarsirii, El este scopul legii, caci numai el invata si daruieste dreptatea lui Dumnezeu. Legea morala poate fi considerata o lege scrisa si gravata in sufletele oamenilor, pentru ca reprezinta ratiunea umana care ii porunceste sa faca binele, si-i interzice sa pacatuiasca.


Fisiere în arhivă (1):

  • Raportul dintre legea morala a Vechiului Testament si legea morala a Noului Testament.doc

Imagini din acest licență

Bibliografie

Biblia sau Sfanta ScripturaEditura Institutului Biblic si de Misiune a BOR, toate editiile tiparite cu binecuvantarea Sf. Sinod, 2008
Ene si Braniste EcaterinaDictionar enciclopedic de cunostinte religioase, Editura Diecezana, Caransebes, 2001
Arhid. Prof. Dr. Ioan ZagreanMorala Crestina, manual pentru seminariile teologice
Dumitru StaniloaeTeologia dogmatica ortodoxa, Bucuresti, 1996
Georgescu MihaiVirtutea iubirii in Teologia Sf. Maxim Marturisitorul, in ,,Studii Teologice", X (1958)
Hristu AndrutsosSistem de morala, trad. dr. Ioan Lancranjan si prof. Ermis Mundopoulos, Sibiu, 1947
Nicolae, Mitropolitul ArdealuluiStudii de Teologie morala, Sibiu, 1969.
Nicolescu, Diac.prof.dr. N.N.Adevarata pietate dupa Noul Testament, in ,,Studii Teologice", I (1949), nr. 1-2.
Pr.prof.dr.Ioan
Dictionar de teologie ortodoxa, Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R., Bucuresti, 1994.


Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.


Hopa sus!