Răspunderea contravențională în dreptul mediului

CAPITOLUL I

DE CE MEDIUL?

Realitatile prezentului arata ca secolul XXI este perioada celor mai mari descoperiri si transformari ale civilizatiei omenesti, dar, totodata, si a celor mai complexe si uneori nebanuite efecte asupra vietii.

Pâna nu demult, resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. În zilele noastre, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut enorm, iar exploatarea intensa a resurselor pamântului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Perfectionarea si modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele mai noi cuceriri stiintifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu si pe cele energetice. Ca urmare a industrializarii si a cresterii productiei de bunuri, au sporit materialele susceptibile de a afecta mediul ambiant.

Din ce in ce mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de complexe, se regasesc în aer, apa si în sol. Ploile acide sunt tot mai frecvente, ca urmare a prezentei dioxidului de sulf din aer, datorita dezvoltarii proceselor termice si a utilizarii unor combustibili inferiori; în atmosfera, sunt evacuate importante cantitati de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, saruri si oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte daunatoare asupra vegetatiei, în general, si direct sau indirect asupra fiintei umane.

La acest început de mileniu, lumea se afla într-o permanenta efervescenta. Schimbarile produse si acelea care vor avea loc, creeaza, într-o viziune optimista, sperante si pentru remedierea, fie si treptata, graduala a mediului înconjurator. În tumultul generalizat al schimbarilor, se impune sa tragem o data in plus, un semnal de alarma, legat de mediul înconjurator, de supravietuirea omului si a existentei vietii pe planeta noastra.

"Mediul natural", respectiv, aerul, oceanele, marile, lacurile, apele curgatoare, solul - subsolul si formele de viata pe care aceste ecosisteme le creeaza si le sustin, constituie imaginea cea mai comuna pe care individul obisnuit o creaza atunci când vorbeste despre mediul înconjurator.

O padure, o balta sau un lac, de exemplu, formeaza, fiecare în parte, un "ecosistem", ce se interconditioneaza reciproc si se readapteaza continuu, în cautarea unui anumit echilibru. Totalitatea factorilor naturali determina conditiile de viata pentru regnurile vegetale, animale si pentru exponentul lor rational - omul, reprezentând mediul natural.

Mediul înconjurator apare ca o realitate pluridimensionala ce include nu numai mediul natural, dar si activitatea si creatiile omului, acesta ocupând o dubla pozitie: de "component" al mediului si de "consumator", de beneficiar al mediului.

Conceptul actual de "mediu înconjurator" are un caracter dinamic, care cauta sa cunoasca, sa analizeze si sa urmareasca functionarea sistemelor protejate în toata complexitatea lor.

În întreaga activitate a mediului înconjurator, se urmareste nu numai folosirea rationala a tuturor resurselor naturale, ci si corelarea activitatii de sistematizare a teritoriului, ca si a localitatilor cu masuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de productie cat mai putin poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de transport generatoare de poluanti cu dispozitive si instalatii menite sa previna efectele daunatoare asupra mediului înconjurator, recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale utilizabile.

Astfel notiunea de "mediu înconjurator" cuprinde de fapt, toate activitatile umane în relatia om - natura, din cadrul planetei Terra.

Problema rezidurilor activitatilor umane a luat proportii îngrijoratoare, prin acumularea lor producandu-se alterarea calitatii factorilor de mediu. Aceste alterari constituie cauza unor dezechilibre în fauna si flora, ca si in sanatatea si bunul mers al colectivitatii umane din zonele supraaglomerate. Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazata pe consumarea resurselor neregenerabile de energie, s-a ajuns, în unele tari industrializate, la un grad de bunastare ridicat, constatându-se practic aparitia iminenta a amenintarii consecintelor actiunii umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global.

Mediul înconjurator reprezinta un element esential al existentei umane, constituind rezultatul interferentelor unor elemente naturale - sol, aer, apa, clima, biosfera - cu elemente create prin activitatea umana. Toate acestea interactioneaza si influenteaza conditiile existentiale si posibilitatile de dezvoltare viitoare a societatii.

Orice activitate umana si, implicit, existenta individului este de neconceput în afara mediului. Ansamblul de relatii si raporturi de schimburi ce se stabilesc între om si natura, precum si interdependenta lor influenteaza echilibrul ecologic, determina conditiile de viata, precum si conditiile de munca pentru om, perspectivele dezvoltarii societatii în ansamblu. Aceste raporturi vizeaza atât continutul activitatii, cât si crearea conditiilor de existenta umana.