Răspunderea Disciplinară a Salariaților

Cuprins licență Cum descarc?

Partea introductivă 4
Cap I Răspunderea juridică şi disciplina muncii 6
1.1 Noţiunea termenului de răspundere juridică 6
1.2 Disciplina muncii 7
1.2.1 Noţiunea de disciplină a muncii 7
1.2.2 Trăsăturile caracteristice ale discipinei muncii 9
1.2.3 Izvoarele de drept în materia disciplinei muncii 9
1.2.4 Căile de înfăptuire a disciplinei muncii 15
Cap II Răspunderea disciplinară 16
2.1 Definiţia răspunderii disciplinare 16
2.2 Trăsăturile caracteristice ale răspunderii disciplinare 18
2.3 Abaterea disciplinară 19
2.3.1 Noţiune 19
2.3.2 Elemente constitutive 20
2.3.2.1 Obiectul abaterii disciplinare 21
2.3.2.2 Latura obiectivă 21
2.3.2.3 Subiectul abaterii disciplinare 22
2.3.2.4 Latura subiectivă 23
2.3.2.5 Fapta ilicită 23
2.3.3 Condiţiile răspunderii disciplinare 24
2.3.4 Cauze care apără de răspundere 24
2.4 Sancţiunile disciplinare 28
2.4.1 Noţiunea sancţiunilor disciplinare 28
2.4.2 Clasificarea sancţiunilor disciplinare 30
2.4.2.1 Sancţiunile disciplinare generale 31
2.4.2.2 Sancţiunile disciplinare speciale 35
2.5 Procedura aplicării şi executării sancţiunilor disciplinare 36
2.5.1 Consideraţii intoductive 36
2.5.2 Organe competente să aplice sancţiuni disciplinare 37
2.5.3 Cercetarea abaterii disciplinare 39
2.5.4 Individualizarea sancţiunii 42
2.5.5 Termenele de aplicare a sancţiunilor disciplinare 44
2.5.6 Decizia de sancţionare 45
2.5.7 Executarea sancţiunilor disciplinare 50
2.6 Căile de atac împotriva deciziei de sancţionare disciplinară 51
2.6.1 Contestaţia împotriva măsurilor disciplinare 51
2.6.2 Căile de atac 54
2.6.2.1 Recursul 54
2.6.2.2 Revizuirea 55
Cap III Reabiltarea salariaţilor sancţionaţi disciplinar 56
3.1 Radierea disciplinară 56
3.2 Reabilitarea disciplinară reglementată de acte normative speciale 58
Cap IV Cumulul răspunderii disciplinare cu alte forme ale răspunderii juridice 
61
4.1 Cumulul răspunderii disciplinare cu răspunderea patrimonială 61
4.2 Cumulul răspunderii disciplinare cu răspunderea penală 62
4.3 Cumulul răspunderii disciplinare cu răspunderea contravenţională 66
Cap V Partea practică 68
Concluzii 80
Bibliografie 82

Extras din licență Cum descarc?

INTRODUCERE
1. Motivaţia alegerii temei 
Răspunderea disciplinară este o instituţie de mare importanţă în dreptul 
Muncii. Ideea de răspundere, în sensul cel mai larg al noţiunii, are o profundă semnificaţie morală. Problema răspunderii constă în aceea că prin efectul săvârşirii unei fapte ilicite, o altă persoană a fost vătămată în fiinţa ei fizică sau morală sau în bunurile sale, ordinea de drept a fost afectată.
Am ales această temă şi am vrut să aprofundez acestă instituţie, deoarece inevitabil în viitorul apropiat o să fiu salariat sau angajator în această societate umană şi doresc să cunosc aplicarea corectă a acesteia.
Doresc să precizez faptul că, în lipsa unor reglementări legale în cadrul discipilinei muncii, munca s-ar desfăşura haotic, cu efecte negative pentru activitatea tuturor instituţiilor, a operatorilor economici şi a oricăror organizaţii în care există relaţii de tip angajator-angajat prin intermeidiul contractelor individuale de muncă. 
2. Reglementarea internă
Sediul materiei a instituţiei răspunderii disciplinare, este Codul muncii 
care în cuprinsul său are un Capitol doi intitulat Răspunderea disciplinară din cadrul Titlului XI Răspunderea juridică. Mai există următoarele acte normative:
- Legea nr. 62/2011- Legea dialogului social;
- Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă;
- Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, modificată prin Legea 379/2009;
- Ordonanţa Guvernului nr 2/2001, privind regimul juridic al contravenţilor;
- Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii;
Cap I Răspunderea juridică şi disciplina muncii
1.1 Noţiunea termenului de răspundere juridică 
În comuna primitivă, unde nu exista nici stat nici drept, nu exista nici răspundere juridică. Existau, în schimb, credinţe mistice şi cutume care trebuiau respectate.
În timpurile foarte îndepărtate ale dezvoltării statului roman, atunci când populaţiunea era puţin civilizată şi când moravurile erau într-o stare quasi sălbatice, exista, atunci când se comitea un delict, numai vindicta privata. Când cineva era lezat, avea dreptul să se răzbune aşa cum vroia contra infractorului.
Mai târziu apare şi aici o atenuare a răzbunării private. Astfel, s-a admis legea talionului o lege care nu este specială legislaţiunii romane. Conform acestei legi, cel care a suferit un prejudiciu se răzbuna, fapt care întrunea consimţământul grupului social din care făcea parte. Răzbunarea era colectivă, în sensul că cel care a suferit un prejudiciu avea dreptul să se răzbune nu numai împotriva faptaşului ci şi împotriva grupului social din care acesta făcea parte. Spre sfârşitul acestei perioade, problema răspunderii capătă un aspect nou, în sensul că victima se putea înţelege cu făptaşul, acordându-i iertare, în schimbul unei răscumpărări a cărei întindere se stabilea prin bună înţelegere sau prin arbitri. Răspunderea ia forma compoziţiei băneşti voluntare.

Fisiere în arhivă (1):

 Raspunderea Disciplinara a Salariatilor.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?