Răspunderea Internațională a Statelor pentru Încălcarea Normelor de Drept Internațional Umanitar

Cuprins licență Cum descarc?

INTRODUCERE p. 5
CAPITOLUL I. Aspecte generale ale răspunderii internaţionale pentru violarea dreptului umanitar p. 7 
1.1 Consideraţii introductive cu privire la răspundere în dreptul internaţional p. 7
1.1.1. Răspunderea în dreptul internaţional: noţiune, trăsaturi, natură juridică p. 8
1.1.2. Crimele internaţionale şi delictele internaţionale p. 9
1.2. Răspunderea internaţională a statelor pentru violarea dreptului umanitar p. 10
1.2.1. Formele răspunderii internaţionale a statelor pentru violarea dreptului internaţional umanitar p. 11
1.2.1.1. Răspunderea morala a statelor p. 12
1.2.1.2. Răspunderea politică (politico–juridică) a statelor p. 13
1.2.1.3. Răspunderea materiala a statelor p. 13
1.3. Răspunderea persoanelor fizice pentru violarea dreptului umanitar p. 14
1.3.1. Dreptul internaţional penal: apariţie, definiţie, subiecte, principii p. 15
1.3.1.1. Consideraţii privind apariţia dreptului internaţional penal p. 15
1.3.1.2. Definiţia, subiectele şi principiile dreptului internaţional penal p. 15
1.3.2. Reprimarea crimelor în dreptul internaţional umanitar p. 18
1.3.2.1 Comisia internaţionala de stabilire a faptelor p. 20
1.3.2.2. Imprescriptibilitatea crimelor de război şi crimelor contra umanităţii p. 22
CAPITOLUL II. Crimele de război p. 24
2.1. Infracţiunile internaţionale p. 24
2.1.1. Definiţia infracţiunii internaţionale p. 24 
2.1.2. Clasificarea infracţiunilor internaţionale p. 25
2.2. Crimele internaţionale p. 26
2.2.1. Definiţia crimei internaţionale p. 26
2.2.2. Clasificarea crimelor internaţionale p. 26
2.2.2.1. Crime contra păcii (crima de agresiune) p. 27
2.2.2.2. Crimele contra umanităţii p. 27
2.2.2.3. Crima de genocid p. 30
2.3. Crimele de război – încălcări grave ale dreptului internaţional umanitar p. 31
2.3.1. Definirea crimelor de război p. 31
2.3.2. Crimele de război în reglementarea Statutului Tribunalului Militar Internaţional de la Nurnberg p. 31
2.3.3. Crimele de război potrivit tratatelor umanitare p. 32
2.3.3.1. Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 cu privire la infracţiunile grave la dreptul umanitar (crime de război) p. 32
2.3.3.2. Protocolul adiţional I la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 cu privire la incălcările grave ale dreptului umanitar (crime de război) p. 34
2.3.4. Crimele de război potrivit Statutelor Tribunalelor Internaţionale penale pentru fosta Iugoslavie si Rwanda p. 36
2.3.4.1. Statutului Tribunalului Internaţional Penal pentru fosta Iugoslavie cu privire la crimele de război p. 36 
2.3.4.2. Statutul Tribunalului Internaţional Penal pentru Rwanda cu privire la crimele de război p. 37
2.3.5. Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale cu privire la crimele de război p. 38 
2.3.5.1.Statutul de la Roma cu privire la crimele de război în conflictele armate internaţionale p. 38 
2.3.6. Crimele de razboi si crimele contra umanitătii – analiză comparativă p. 41
CAPITOLUL III. Justiţia penală internaţională p. 43
3.1. Apariţia şi evoluţia justiţiei penale internaţionale p. 43
3.1.1. Inceputuri p. 43
3.1.1.1. Proiectul Moynier p. 44
3.1.1.2. Tratatul de la Versailles p. 46
3.1.1.3. Proiectul Pella p. 47
3.1.2. Justitia penala internaţionala ad-hoc – studiu de caz p. 49
3.1.2.1. Tribunalul Internaţional Penal pentru Rwanda p. 49
3.1.2.1.1. Cazul Kambanda Jean p. 50
CAPITOLUL IV. Concluzii p. 73
ANEXĂ p. 75

Extras din licență Cum descarc?

INTRODUCERE
Dreptul internaţional umanitar, cunoscut şi sub denumirea ,,dreptul conflictelor armate” sau ,,dreptul războiului”, are drept scop atenuarea efectelor conflictelor armate prin protejarea celor care nu iau parte la conflicte sau care nu mai iau parte la acestea şi prin reglementarea mijloacelor şi metodelor de luptă.
Statele sunt obligate să respecte normele dreptului internaţional umanitar care sunt obligatorii în temeiul tratatului sau care fac parte din dreptul internaţional cutumiar. Respectarea acestor norme este o preocupare cu caracter internaţional. In plus, suferinţa şi distrugerea cauzată de cazurile de încălcare a dreptului internaţional umanitar îngreunează reglementarea situaţiei care urmează conflictelor. De aceea, îmbunătăţirea respectării dreptului internaţional umanitar în întreaga lume este o chestiune de interes atât din punct de vedere politic, cât şi umanitar.
Normele dreptului internaţional umanitar au evoluat ca urmare a echilibrării necesităţilor militare şi a preocupărilor umanitare. Dreptul internaţional umanitar cuprinde norme care urmăresc să protejeze persoanele care nu iau parte în mod direct la ostilităţi sau care au renunţat să facă acest lucru, precum civilii, prizonierii de război şi alţi deţinuţi, persoanele rănite şi bolnave, dar şi restricţionarea mijloacelor şi a metodelor de luptă, inclusiv a tacticii şi a armelor, pentru a se evita suferinţa şi distrugerea în mod inutil.
Ca şi în cazul altor părti ale dreptului internaţional, dreptul internaţional umanitar are doua surse principale: convenţiile internaţionale (tratatele) şi dreptul internaţional cutumiar. Dreptul internaţional cutumiar este format din practica statelor, pe care acestea îl acceptă ca fiind obligatoriu. Deciziile judecătoreşti şi scrierile autorilor eminenţi constituie mijloace subsidiare pentru determinarea dreptului.
Dreptul internaţional umanitar se aplică oricărui conflict armat, atât internaţional, cât şi neinternaţional şi indiferent de originea conflictului. Acestea se aplică de asemenea situaţiilor de ocupaţie care rezultă în urma unui conflict armat. Diferite regimuri juridice se aplică conflictelor internaţionale armate, care au loc între state, şi conflictelor neinternaţionale (sau interne) armate, care au loc în interiorul unui stat.
Răspunderea internaţională prezintă o importanţă deosebită, deoarece garantează eficienţa dreptului internaţional umanitar, îndeplinind importante funcţii în dreptul internaţional: legalitatea internaţională, garantarea publică, dezvoltarea acestora.
Importanţa instituţiei responsabilităţii internaţionale este atestată de atenţia care s-a dat acesteia la nivelul forurilor internaţionale, regula general acceptată fiind că subiectele de drept internaţional işi angajează răspunderea internaţională prin săvârşirea unor acte ilicite, fiind responsabile pentru nesocotirea normelor de drept internaţional ori pentru nerespectarea angajamentelor juridice asumate pe cale convenţională.
Răspunderea internaţională a statelor nu poate fi interpretată ca o atingere a suveranităţii acestora, ci, dimpotrivă, ea constituie o manifestare a personalităţii lor internaţionale. Deşi în virtutea suveranităţii, mijloacele de a obliga un stat să respecte normele de drept internaţional nu au forţă coercitivă specifică dreptului intern, statele sunt îndreptăţite, tocmai pentru că sunt suverane, să ceară altor state repararea prejudiciului cauzat de acestea prin încălcarea unei obligaţii internaţionale.
Codificarea regulilor în domeniul internaţional este importantă în raporturile ce urmăresc soluţionarea conflictelor internaţionale, iar prin adoptarea mai multor convenţii şi protocoale a fost posibilă o armonizare a acestei instituţii. Fundamentul juridic al răspunderii internaţionale provine din normele şi obligaţiile care derivă din dreptul internaţional şi respectiv, din tratatele, convenţiile şi alte acte cu caracter de obligativitate dintre statele contractante. Statele îşi angajează răspunderea din momentul ratificării tratatului, asumându-şi angajamente şi căzând sub incidenţa unor sancţiuni în cazul nerespectării lui.
Putem afirma că importanţa abordării acestui subiect rezidă din faptul că răspunderea internaţională în dreptul umanitar urmăreşte, pe lângă atenuarea efectelor conflictelor armate, prevenirea conflictelor armate, restabilirea şi menţinerea păcii, sancţionarea faptelor ilicite, şi nu în ultimul rând educarea. Practic fundamentul prezentei lucrări este această din urma funcţie a dreptului internaţional umanitar, care are ca scop conştientizarea faptului că fără adoptarea unui comportament umanitar întreaga comunitate este compromisă

Fisiere în arhivă (1):

 Raspunderea Internationala a Statelor pentru Incalcarea Normelor de Drept International Umanitar.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

I. M. Anghel, V. I. Anghel, Raspunderea in dreptul international, Bucuresti, Ed. Lumina Lex, 1998;
I. Closca, I. Suceava, Dreptul international umanitar, Bucuresti, Casa de editura si presa ,,Sansa” - S.R.L., 1992;
R. Bodea, Drept penal. Parte speciala, Bucuresti, Ed. Hamangiu, 2008;
Gr. Geamanu, Drept international public, vol. II, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1983;
F. Kalshoven, L. Zegveld, Contraints on the waging of war. An introduction to International Humanitarian Law, Geneva, Ed. International Committee of the Red Cross, 2001;
B. Onica – Jarka, Jurisdictia internationala penala, Editia 2 revizuita si completata, Bucuresti, Ed. C. H. Beck, 2008;
C. Pellandini, National Measures to repress violations of international humanitarian law – report on the meeting of experts, Geneva, Ed. International Committee of the Red Cross, 2000;
S. Scaunas, Raspunderea internationala pentru violarea dreptului umanitar, Bucuresti, Ed. All Beck, 2002;
N. Lupulescu, Drept umanitar, Bucuresti, Ed. C. H. Beck, 2009;
H. Seibt, Compendium of case studies of International Humanitarian Law, Geneva, Ed. International Committee of the Red Cross, 1994;
P. Verri, Dictionary of the International law of armed conflict, Geneva, Ed. International Committee of the Red Cross, 1992;
***, Dictionar de drept international public, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1982;