Reconstrucția ecologică a ariei naturale protejate Balta Comana

INTRODUCERE

Dintre componentele esențiale ce alcătuiesc mediul ambiant, un loc aparte îl ocupă diversitatea biologică. Prin aderarea României, Uniunea Europeană și-a întregit patrimoniul natural și cultural prin intermediul celor 5 regiuni biogeografice: alpină, continentală, pontică, panonică, stepică, fiind singura țară membră UE în care sunt prezente 5 regiuni biogeografice.

Lucrarea de față își propune prezentarea stării actuale a ecosistemelor acvatice, în special a celor aflate în regim de protecție pe teritoriul județului Galați, din punct de vedere al utilizării durabile a bioresurselor din perimetrul zonelor acvatice și palustre ale bălții Comana, cu accent pe prezentarea caracteristicilor ecosistemelor acvatice aflate în regim de protecție iar cercetările au vizat zonele situate în sectorul aferent bălții Comana din Parcul Natural Comana.

Caracterizarea unui ecosistem acvatic din punct de vedere ecologic presupune alocarea de resurse umane, materiale (echipamente specifice de teren), aparatură performantă de laborator pentru realizarea analizelor specifice dar mai ales monitorizarea la intervale regulate a condițiilor climatice, a factorilor care influențează într-un mod sau altul evoluția ecosistemelor respective.

Lucrarea se dorește a fi o încercare de armonizare a aspectelor legate de conservarea naturii cu cele reprezentate de interesele economice existente în zona respectivă, de valoarea conservării naturii de facilitare a înțelegerii că declararea unui sit ca arie naturală protejată poate avea numeroase beneficii pentru comunitățile locale aflate pe teritoriul sau în vecinătatea acestora și poate reprezenta unul din punctele de pornire către studiul mai amănunțit al diversității biologice existente Parcul Natural Comana și balta Comana cu zonele umede ale râului Neajloc, ale pâraielor Zboiu și Câlniștea declarate ca arii naturale protejate de interes național și european și al relației armonioase dintre om și natură.

Conform lucrărilor de specialitate în domeniu, balta Comana este parte integrantă a culoarelor de migrare a avifaunei sălbatice dinspre și înspre Delta Dunării ori din alte părți. Datele referitoare la speciile de floră și faună sunt relativ puține și neunitare, cele mai numeroase fiind cele din domeniul ornitologiei iar cele mai puține se referă la caracteristicile celor mai reprezentative zone din punct de vedere al diversității biologice de pe cursul inferior al Prutului (în special pentru bălțile naturale).

Scopul studiului realizat privind gradul de degradare al habitatului natural, zonă umedă de interes internațional, datorat activităților antropice a fost urmărirea rezultatelor obținute în urma unui plan de reconstrucție ecologică, demarat în 2013 și finalizat în anul 2015, pentru o gestionare durabilă a acestei arii naturale protejate ce este parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 din România.

Principalele obiective ale studiului au fost:

O1: evaluarea stării mediului și identificarea soluțiilor pentru atenuarea factorilor de presiune la adresa mediului;

O2: lărgirea ariei protejate și propunerea de noi monumente avifaunistice;

O3: evaluarea și identificarea potențialului de hazard natural și antropic;

O4: dezvoltarea unui parteneriat durabil între instituțiile implicate în proiectul de reconstrucție ecologică, și lărgirea acestuia prin parteneriate de tip public-privat cu administrații și autorități locale și naționale;

O5: educarea comunităților locale și a turiștilor prin activități de promovare și conștientizare.

CAPITOLUL I

ECOSISTEMELE ACVATICE - FURNIZOARE DE BIORESURSE ȘI REZERVOARE DE BIODIVERSITATE

I.1. Resursele și serviciile furnizate de ecosisteme - indicatori ai stării diversității biologice

În condițiile actuale caracterizate de creșterea numerică a populației și a presiunii exercitate asupra factorilor de mediu, inclusiv asupra diversității biologice, problema conservării biodiversității a fost abordată sub aspecte variate și în perioade diferite ale dezvoltării omenirii.

Până la momentul actual nu există o clasificare a ecosistemelor unanim acceptată la nivel global (UNEP 1995) dar Olson (1994) a definit 94 de ecosisteme, clasificarea bazându-se pe gradul de acoperire a suprafeței terestre, tipul de vegetație și caracteristicile climatice. Până în 2000, au fost identificate aproximativ 1,75 milioane de specii (UNEP-WCMC 2000). Se estimează că numărul total de specii ar fi de aproximativ 14 milioane, deși există informații insuficiente referitoare la numărul de specii de insecte, nematode, bacterii și ciuperci. (State of the environment and policy retrospective: 1972 - 2002 (UNEP).

Convenția pentru Diversitate Biologică a definit diversitatea biologică ca „variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale și complexelor ecologice; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor, dintre specii și diversitatea ecosistemelor”.

Din perspectiva ecologiei sistemice, ecosistemele (sistemele ecologice) sunt considerate sisteme dinamice, nelineare, care se dezvoltă și evoluează orientat în sensul maximizării densității și calității fluxului de energie prin fenomene cuplate de restructurare spațio-temporală și de creștere a gradului de organizare structurală. În orice fază a dinamicii sale, un sistem ecologic este caracterizat printr-un domeniu de stabilitate și o anumită „capacitate de suport”, respectiv o anumită capacitate productivă.

Sistemele ecologice împreună cu resursele și serviciile pe le generează, alcătuiesc capitalul natural și respectiv fundația construcțiilor socio-economice (Vădineanu, 2004).

Capitalul natural îndeplinește 4 funcții majore:

1. Funcția de producție și furnizor de resurse pentru metabolismul sistemelor socio- economice;

2. Funcția de reglare și control;

3. Funcția informațională/culturală;

4. Funcția de suport.

Orice componentă a capitalului natural îndeplinește toate categoriile de funcții menționate mai sus, numai că ponderea unora sau altora diferă în funcție de categoria căreia îi aparține și faza

în care se află. Conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității din structura capitalului natural este fundamentată și instrumentată în rețeaua de arii protejate (Vădineanu, 2004).