Regimul juridic al contravențiilor

Cuprins licență Cum descarc?

INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I. CE ESTE CONTRAVENŢIA- 5
1.1 Definiţia generală a contravenţiei 5
1.2 Trăsăturile contravenţiei 10
CAPITOLUL II. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRAVENŢIEI 16
2.1 Obiectul 17
2.2 Subiectul contravenţiei 19
2.2.1 Subiectul activ – persoana fizică 21
2.2.2 Subiectul activ - persoana juridică 26
2.2.3 Subiectul pasiv al contravenţiei – victima 29
2.3 Latura obiectivă 30
2.4 Latura subiectivă 33
CAPITOLUL III. ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE CONTRAVENŢIE SI ALTE FORME DE ILICIT 36
3.1 Contravenţia şi infracţiunea 36
3.2 Contravenţia şi abaterea disciplinară 43
3.3 Contravenţia şi fapta prevăzută de legea penală care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni 45
CAPITOLUL IV. SANCŢIUNILE CONTRAVENŢIONALE 49
4.1 Sancţiunile contravenţionale principale 52
4.1.1 Avertismentul 52
4.1.2 Amenda 55
4.1.3 Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii 59
4.2 Sancţiunile contravenţionale complementare 63
4.2.1 Confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. 64
4.2.2 Suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului, sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi. 70
4.2.3 Închiderea unităţii 71
4.2.4 Blocarea contului bancar 72
4.2.5 Suspendarea activităţii agentului economic 72
4.2.6 Retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv 73
4.2.7 Desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială 74
4.3 Constatarea contravenţiei, aplicarea sancţiunilor contravenţionale, agenţii constatatori ai contravenţiei şi executarea sancţiunilor contravenţionale 75
4.3.1 Constatarea contravenţiei 76
4.3.2 Aplicarea sancţiunilor contravenţionale 80
4.3.3 Agenţii constatatori ai contravenţiei 84
CAPITOLUL V. CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL CONTRAVENŢIONAL AL FAPTEI 89
5.1 Legitima apărare 90
5.1.1 Atacul 92
5.1.2Apărarea 96
5.2 Starea de necesitate 100
5.3 Constrângerea fizică sau morală 102
5.4 Cazul fortuit 104
5.5 Iresponsabilitatea şi Infirmitatea 106
5.6 Beţia involuntară completă 108
5.7 Minoritatea 109
5.8 Eroarea de fapt 110
5.9 Alte cauze de inexistenţă a contravenţiei 111
5.9.1 Scoaterea faptei din sfera contravenţiilor 111
5.9.2 Ordinul autorităţii ierarhice 111
5.9.3 Consimţământul victimei 112
CONCLUZII 114
BIBLIOGRAFIE 116

Extras din licență Cum descarc?

INTRODUCERE
Prezenta lucrare, cuprinde 5 capitole în care am încercat să definim, prin intrepretările şi ideile a mai mulţi autori, fapta ilicită cunoscută sub numele de contravenţie. Primul capitol, defineşte contravenţia şi istoria acesteia, amintind şi schimbările semnificative suportate de aceasta în timp. 
Pentru a putea fi privită ca o faptă ilicită, contravenţia trebuie să fie prevăzută prin legi, decrete sau prin acte normative ale organelor statului. Contravenţia, este privită de mulţi autori, ca o infracţiune care într-un moment dat de dezvoltare socială şi culturală este resimţită ca având un pericol social mai diminuat, iar elementele constitutive ale unei contravenţii nu pot fi diferite decât cele ale unei infracţiuni, respectiv: subiectul, obiectul, latura obiectivă şi latura subiectivă. De aceea, în capitolul 2, prezentăm detaliat elementele constitutive ale contravenţiei. 
De la începutul instituţiei contravenţiei şi până în zilele noastre, reglementările în materie contravenţională au fost neschimbate în menţinerea ilicitului contravenţional în sistemul normativ al faptelor ce prejudiciază valorile sociale şi relaţiile sociale protejate de lege. Elementul supus structurării, întâmpinând dificultăţi de configurare a identităţii răspunderii contravenţionale, ca formă de răspundere distinctă de celelalte forme de răspundere juridică, a fost natura juridică a regimului contravenţional.
Fiind o faptă distinctă de ilicit şi constituind unicul temei al răspunderii contravenţionale, contravenţia se individualizează faţă de alte fapte de ilicit prin definiţia sa legală. În capitolul 3, am prezentat asemănările şi deosebirile dintre fapta ilicită numită contravenţie, şi celelalte fapte ilicite reglementate de dreptul intern.
Cele mai importante criterii de diferenţiere sunt sistemul sancţionar şi procedura aplicabilă constatării şi sancţionării contravenţiilor, care diferă de procedura aplicabilă în cazul sancţionării altor fapte ilicite. În capitolul 4 al acestei lucrări, am analizat şi prezentat atât sancţiunile contravenţionale, constatarea şi aplicarea acestora cât şi agenţii constatatori competenţi pentru a aplica sancţiuni.
Elementul esenţial al contravenţiei, fără de care nu ar exista, deci nu ar putea fi sancţionată ca atare, este vinovăţia. Exista situaţii, în care aceasta lipseşte, deci poate fi înlăturat caracterul contravenţional al faptei. Ultimul capitol al acestei lucrări, este constituit din cauzele care pot înlătura caracterul contravenţional al faptei, acestea fiind descrise şi explicate atât teoretic cât şi cu ajutorul practicii judiciare. 
CAPITOLUL I. CE ESTE CONTRAVENŢIA?
1.1 Definiţia generală a contravenţiei
Prin abordarea tradiţională a dreptului penal, prin împărţirea tripartită a acestuia, în codul penal francez de la 1791 si 1810 s-au consacrat, alături de crime şi delicte, si contravenţiile. În ţara noastră o diviziune trihotomică a dreptului penal a fost prevăzută de Regulamentele Organice (art.262, 416, 317 pentru Ţara Românească şi art. 342, 345 pentru Moldova), precum si in Condica Criminală din 1841, care împărţeau infracţiunile în trei categorii: abateri, vini, si crime. De la debutul instituţiei contravenţiei şi până în prezent, reglementările în materie contravenţională au fost constante în menţinerea ilicitului contravenţional în sistemul normativ al faptelor care lezează valorile sociale şi relaţiile sociale protejate de lege. Elementul supus structurării, creând dificultăţi de configurare a identităţii răspunderii contravenţionale, ca formă de răspundere distinctă de celelalte forme de răspundere juridică, a fost natura juridică a regimului contravenţional. Ca efect al schimbărilor legislative materia contravenţională a trecut din domeniul penal în sfera abaterilor cu caracter administrativ. Această translaţie a impus, din punct de vedere al apartenenţei la dreptul administrativ conceptual de contravenţie şi răspundere contravenţională.

Fisiere în arhivă (1):

 Regimul Juridic al Contraventiilor.docx

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

Constituţia României 2003, Ed. Stefan, Bucureşti, 2003.
Codul penal român, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2010.
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor.
Legea nr.32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.
Legea nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991.
Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor (abrogată în prezent).
O.G. nr.47/2000 privind stabilirea unor măsuri de protecţie a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial.
H.G. nr.127/1994 privind stabilirea şi sancţionarea unor contravenţii la normele pentru protecţia mediului înconjurător.
Legea nr.50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, Textul actului republicat în Monitorul Oficial nr. 933/13 oct. 2004.
Monitorul Oficial nr.557 din 23.07.2008.
Monitorul Oficial, nr.82 din 2 februarie 2007.
Monitorul Oficial nr.387 din 18 august 2000.
Monitorul Oficial, nr.123 din 20 februarie 2007.
Monitorul Oficial, nr.365 din 29 mai 2007.