Consideraţii generale Cap I. FLUVIILE INTERNAŢIONALE I.1 Noţiunea de fluviu internaţional .3 I.2 Regimul juridic al fluviilor internaţionale. 3 I.3 Drepturile statelor riverane.4 I.4 Obligaţiile statelor riverane.6 Cap. II FOLOSIREA FLUVIILOR INTERNAŢIONALE ÎN ALTE SCOPURI DECÂT NAVIGAŢIA II.1 Consideraţii generale privind folosirea apelor.9 II.2 Dispute pentru controlul resurselor de apă; posibile conflicte în viitorul apropiat.10 II.3 Rezolvarea legală a problemei.14 II.3.1 Convenţia ONU din 1997 privind folosirea apelor internaţionale în alte scopuri decât navigaţia.15 II.4 Importanţa şi relevanţa Convenţiei O.N.U. privind folosirea fluviilor internaţionale în alte scopuri decât navigaţia din 1997. .17 Cap. III CONFERINŢE INTERNAŢIONALE ŞI PRIMELE REGLEMENTĂRI CU PRIVIRE LA REGIMUL JURIDIC AL DUNĂRII III.1Tratatul de la Paris din 30 martie 1856.21 III.2 Conferinţa de Londra din 1871. .25 III.3 România şi tratatul de la Londra 1883.27 III.4 Regulamentele de navigaţie în sectorul Porţile de Fier.32 III.5 Conferinţele internaţionale pentru stabilirea statutului definitiv al Dunării.36 Cap IV STABILIREA REGIMULUI JURIDIC AL DUNĂRII DE CĂTRE STATELE RIVERANE IV.1 Regimul sectorului Porţile de Fier.48 IV.2 Regimul Dunării în urma Conferinţei de la Paris,1921.49 IV.3 Conflictele de competenţă între România şi Comisia Europeană a Dunării. 52 IV.4 Conferinţa dunăreană de la Belgrad, 1948.56 Cap V REGIMUL JURIDIC AL DUNĂRII PE TERITORIUL ROMÂNIEI V.1 Folosirea apelor Dunării în scop de navigaţie .60 V.2 Folosirea apelor Dunării în alte scopuri decât navigaţia.63 V.2.1 Pescuitul.63 V.2.2 Irigaţii.64 V.2.3 Sistemul hidroenergetic.65 V.3 Păstrarea echilibrului ecologic în apele Dunării.67 V.4 Regimul juridic al Canalului Dunăre- Marea Neagră.69 V.5 Realizarea canalului Rin-Main-Dunăre.69 CONCLUZII.71 BIBLIOGRAFIE.73
CONSIDERAŢII GENERALE Istoria poporului român este legată indisolubil de aşezarea lui aici, la întretăierea marilor drumuri ale Europei. Produs al sintezei civilizaţiei romane grefată de tulpina dacică, poporul român şi-a dezvoltat în decursul timpurilor perimetrul ce cuprinde Carpaţii, Dunărea şi Marea Neagră. În prezent, asistăm la un proces de cristalizare a unui drept internaţional fluvial, ca parte integrantă a dreptului internaţional public. După cum îl defineşte Edwin Glase, el este „ansamblul normelor şi instituţiilor de drept internaţional care reglementează relaţiile dintre state cu privire la folosirea apelor internaţionale nemaritime”. Fluviile cu regim internaţional sunt acele fluvii sau râuri care parcurg sau separă două sau mai multe state, fiind navigabile până la mare şi în temeiul unei convenţii internaţionale, ele sunt deschise navigaţiei navelor comerciale ale tuturor statelor. Dunărea face parte din această categorie, reglementarea regimului internaţional de navigaţie pe Dunăre, s-a făcut prin Convenţia de la Paris din 1856, care prevede libertatea de navigaţie pe acest fluviu pentru navele comerciale ale tuturor şi suprimarea taxelor de peaj. Din reglementările de drept internaţional privind regimul de navigaţie pe anumite fluvii, rezultă câteva caracteristici generale ale acestuia, şi anume: statele riverane sunt suverane asupra sectorului lor naţional de pe acest fluviu şi competente să reglementeze libertatea de navigaţie pe el; libertatea de navigaţie pe un fluviu înseamnă că toate navele comerciale, indiferent de pavilionul lor, au acces liber pe fluviu şi la anumite porturi ale fluviului respectiv. Navele militare ale statelor riverane pot naviga pe un fluviu numai în limitele sectorului lor naţional, iar navele militare ale statelor neriverane nu au dreptul de a pătrunde pe aceste fluvii; statele riverane au obligaţia de a întreţine navigabilitatea fluviului în sectorul naţional, iar pentru lucrările de întreţinere efectuate ele pot percepe anumite taxe de la navele străine. Dreptul internaţional fluvial nu se limitează doar la reglementarea navigaţiei pe fluvii, ci vine să reglementeze şi alte activităţi ale statelor în acest domeniu, cum sunt: folosirea acestor fluvii ca surse de energie sau pentru irigaţii, precum şi problema preîntâmpinării poluării apelor fluviilor respective. Stabilirea unui regim de libertate de navigaţie pe un fluviu nu înseamnă limitarea suveranităţii statelor riverane, dacă el este expresia voinţei suverane a acestor state. Acest fapt a fost recunoscut, în mod formal, încă de la Congresul de Viena din anul 1815, în ale cărui documente se prevedea: „Un curs de apă nu pierde caracterul său de apă teritorială şi naţională prin faptul că el se consideră o cale internaţională de navigaţie”. Statele riverane îşi păstrează toate drepturile ce rezultă din suveranitatea lor asupra sectorului lor naţional şi au, de asemenea, anumite obligaţii privind asigurarea navigabilităţii fluviului în acest sector. Principiul suveranităţii statelor riverane şi al cooperării între ele trebuie să stea la baza tuturor reglementărilor de drept internaţional, privind folosirea multilaterală a fluviilor internaţionale. Fiecare stat stabileşte condiţiile de intrare şi staţionare a navelor străine în porturile sale fluviale, tratamentul acordat acestor nave. Aceste probleme pot forma şi obiect de reglementare pe bază de reciprocitate în cadrul unor tratate de comerţ şi navigaţie. Navigaţia între porturile aceluiaşi stat – cabotajul – se realizează exclusiv de către statul riveran. Suveranitatea statului riveran implică dreptul acestuia şi obligaţia corespunzătoare de a efectua lucrările hidrotehnice pentru întreţinerea sectorului fluvial. În scopul coordonării acţiunilor statelor riverane în asigurarea regimului internaţional de navigaţie, pot fi create comisii internaţionale fluviale. Utilizarea hidroenergetică, folosirea unor cursuri de apă internaţionale în scopul producerii energiei electrice a căpătat în condiţiile actuale o însemnătate economică deosebită. În practică, tratatul bilateral constituie instrumentul juridic frecvent de cooperare, fiind mai adecvat intereselor statelor riverane şi particularităţilor fiecărei căi de apă internaţională privind utilizarea ei în scopuri hidroenergetice. Alte aspecte de cooperare se referă la amenajarea cursurilor de apă internaţionale, la pescuit, la utilizarea acestora pentru irigaţii, la combaterea inundaţiilor şi poluării mediului acvatic. Utilizarea apelor Dunării în scopuri economice, altele decât navigaţia, face obiectul, sub diferite aspecte, al unor tratate bi şi multilaterale încheiate de statele riverane printre care şi România, în cadrul relaţiilor de colaborare şi bună vecinătate între ele. În acest sens, construirea şi utilizarea de către România şi Iugoslavia a sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier, prezintă un deosebit interes pentru practica statelor şi dreptul internaţional contemporan. Această lucrare, de o mare complexitate, se bazează pe actele şi normele juridice stabilite de cele două părţi la 30 noiembrie 1963, care reglementează probleme tehnico-economice şi juridice, inclusiv modificări de frontieră, în condiţiile respectării depline a suveranităţii în drepturi a ambelor state riverane.
Tratatul de la Viena, 9 iunie 1815 Tratatul de la Paris, 30 martie 1856 Protocolul de la Londra, 1871 Tratatul de la londra, 10 martie 1883 Regulamentele de navigaţie în sectorul Porţile de Fier, 14 iulie 1899 Convenţia de la Paris, 1921 Conferinţa dunăreană de la Belgrad, 1948 Acordul hidrotehnic încheiat între România şi Iugoslavia, 7 aprilie 1955 Convenţia privind pescuitul în apele Dunării, 29 ianuarie 1958 Acordul privitor la sistemul energetic şi de navigaţie Porţile de Fier 1963 Declaraţia privind cooperarea statelor dunărene în domeniul gospodăririi raţionale a apelor Dunării şi protecţia fluviului contra poluării 13.decembrie 1985 Declaraţia Conferinţei Naţiunilor Unite de la Rio de Janeiro 1992 Convenţia ONU din 1997 privind folosirea apelor internaţionale în alte scopuri decât navigaţia Raluca Miga-Beşteliu – „Drept Internaţional – introducere în dreptul internaţional public”, Bucureşti, 1998 Djuvara M. – „Dunărea. Consideraţii politice şi juridice” Botez E.P. – „Dunărea şi comisiile ei”, Bucureşti, 1925 „Drept internaţional fluvial” – culegere de studii Năstase A. şi colectiv – „Drept internaţional public” Iorga Nicolae – „ Probleme dunărene”, Bucureşti, 1922 Iorga Nicolae – „ Chestiunea Dunării. Istoria europei răsăritene în legătură cu această chestiune”, Vălenii de munte, 1913 Glaser E., Androne N., Bolintineanu A., Cranciuc O., Duculescu V., Dumitra Popescu, Brînduşa Ştefănescu – „ Drept internaţional fluvial” Sturza D. – „ Chestia Porţilor de Fier”, 1900 Titulescu N. – „ Documente diplomatice”, Bucureşti, Editura politică, 1967 Revista Lumea – 14 noiembrie 1991 Geamănu Gr. – „Drept internaţional public” Nădulescu L., Canja G., Glaser E – „Contribuţii la studiul istoriei regimului internaţional de navigaţie pe Dunăre”, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1957, vol. I Antipa Gr. – „Dunărea şi problemele ei ştiinţifice, economice şi politice”, Bucureşti, 1921 Chiru C. – „Comission europeenne du Danube” Douvearnay Jean – „Le regime interational du Danube” Dr. Patricia Wouters – „ Present Status of International Water Law”,
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
