INTRODUCERE 3 CAPITOLUL I. DREPTUL DE PROPRIETATE 5 1.1. NOŢIUNEA, CONŢINUTUL ŞI FORMELE DREPTULUI DE PROPRIETATE 5 1.1.1. Consideraţii generale 5 1.1.2. Noţiune, definirea termenului 6 1.1.3. Obiectul dreptului de proprietate 8 1.1.4. Formele dreptului de proprietate 9 1.2. DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICĂ 10 1.2.1. Consideraţii generale 10 1.2.2. Sediul materiei dreptului de proprietate publică 11 1.2.3. Noţiune şi caractere juridice ale dreptului de proprietate publică 12 1.3. DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ 14 1.3.1. Noţiune, definirea dreptul de proprietate privată. 14 1.3.2. Subiectele dreptului de proprietate privată. 15 CAPITOLUL II. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR 18 2.1. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR PROPRIETATE PUBLICĂ 19 2.1.1. Consideraţii generale 19 2.1.2. Titularii dreptului de proprietate 22 2.1.3. Sfera bunurilor care aparţin proprietăţii publice 25 2.1.3.1. Domeniul public al statului 27 2.1.3.2. Domeniul public judeţean 29 2.1.3.3. Domeniul public local al comunelor, oraşelor 29 2.1.4. Dobândirea dreptului de proprietate 32 2.1.5. Exercitarea dreptului de proprietate publică 43 2.1.5.1. Dreptul de administrare 44 2.1.5.2. Concesionarea terenurilor proprietate publică 45 2.1.5.3. Darea în folosinţă gratuită a terenurilor din domeniul public 47 2.1.5.4. Închirierea terenurilor proprietate publică 48 2.1.6. Stingerea dreptului de proprietate publică asupra terenurilor 49 2.2. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR PROPRIETATE PRIVATĂ 50 2.2.1. Circulaţia juridică a terenurilor proprietate privată 50 2.2.1.1. Aspecte generale 50 2.2.1.2. Dreptul de preemţiune în cazul înstrăinării de terenuri 53 2.2.1.3. Situaţia persoanelor străine privind dreptul de proprietate privată asupra terenurilor 54 2.2.1.4. Transmiterea dreptului de proprietate asupra unui teren în litigiu 55 2.2.2. Schimbul de terenuri 55 2.2.3. Introducerea terenurilor agricole in circuitul urban 58 CAPITOLUL III. RECONSTITUIREA ŞI CONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ÎN CONFORMITATE CU LEGILE SPECIALE 59 3.1. CONSIDERAŢII GENERALE 59 3.2. MODALITĂŢILE ŞI PERSOANELE ÎNDREPTĂŢITE LA RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR 61 3.3. MODALITĂŢILE ŞI PERSOANELE ÎNDREPTĂŢITE LA CONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR 67 3.4. REGLEMENTĂRI SPECIALE A ALTOR CATEGORII DE TERENURI 69 CAPITOLUL IV. PARTE APLICATIVĂ: RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ÎN BAZA LEGII NR. 33/1994 71 ASPECTE PRIVIND LEGEA NR. 33/1994 71 STUDIU DE CAZ - TEREN EXPROPRIAT PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ. 73 CONCLUZII 77 BIBLIOGRAFIE 80
Introducere Punctul de plecare al lucrării de faţă îl constituie momentul în care am realizat că foarte multe persoane din rândul celor mai bogaţi oameni din ţară şi-au consolidat averea prin intermediul „afacerilor” cu terenuri. În ultimii ani, am citit foarte multe articole de ziar şi am urmărit nenumărate emisiuni care aveau ca şi subiect litigii cu privire la circuitul juridic al terenurilor de după perioada anilor ’90. Având în vedere faptul că sunt conştient de nevoia mass-media de a produce subiecte explozive care să le ridice în mod constant raitingul, am considerat de cuviinţă, că pentru a putea avea un punct de vedere obiectiv, într-un cadru dominat de interese şi subiectivism, trebuia să mă informez din sursele de specialitate, urmărind evoluţia cadrului legal. Datorită importanţei pe care o prezintă, terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României (art.1 din Legea nr.18/1991). Aşa se explică faptul că terenurile au un regim juridic special stabilit prin lege, atât în ce priveşte circulaţia lor, cât şi modul de utilizare şi exploatare. Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze relaţiile sociale privitoare la terenurile ce constituie fondul funciar al României, indiferent de deţinători şi de forma de proprietate asupra acestora. Relaţiile sociale cu privire la terenuri care fac obiectul de reglementare al dreptului funciar au loc între particulari - persoane fizice şi persoane juridice de tip privat, între persoanele juridice de tip public, precum şi între acestea din urmă şi particulari. De aceea, unele norme juridice cu privire la terenuri aparţin dreptului public, iar altele aparţin dreptului privat. Relaţiile sociale care se nasc în legătură cu terenurile sunt reglementate prin normele dreptului civil şi prin normele dreptului funciar. Raporturile juridice civile se încadrează sferei drepturilor reale şi drepturilor personale asupra terenurilor. Celelalte raporturi juridice cu privire la terenuri, mai ales în legătură cu obligaţiile prevăzute de lege în sarcina diferiţilor deţinători, precum şi cele născute în cadrul organizării teritoriului sunt raporturi de drept funciar. Lucrarea este structurată pe patru capitole. Primele trei acoperă partea teoretică, începând cu dreptul de proprietate în general, continuând cu o clasificare a dreptului de proprietate şi o dezvoltare succintă a regimului juridic al terenurilor proprietate publică şi proprietate privată, şi încheind cu două modalităţi de dobândire a terenurilor proprietate privată. Ultimul capitol pune în practică o parte din teoria amintită în capitolele anterioare referindu-se la reconstituirea unui teren proprietate privată, teren preluat de stat prin procedura de expropriere pentru utilitate publică. Capitolul I. DREPTUL DE PROPRIETATE 1.1 Noţiunea, conţinutul şi formele dreptului de proprietate 1.1.1 Consideraţii generale Dreptul de proprietate este strâns legat de patrimoniu şi în doctrina română s-a considerat că este strâns legat de persoana titularului. Noţiunea dreptului de proprietate este dată de art. 480 Cod civil român, după modelul său francez de la 1804. Pe bună dreptate ea este considerată de cunoscuţi autori de specialitate ca fiind incompletă. În doctrina franceză este cunoscută definiţia dată, după art. 544 din Codul civil francez, de Colin şi Capitant: „Proprietatea poate fi definită ca dreptul de a folosi un lucru şi de a scoate din el toată utilitatea de care el este susceptibil s-o procure în chip exclusiv şi perpetuu”. Redactarea textului francez, care prevede că este un drept de o manieră mai mult decât absolută, este considerată ca o definiţie celebră, transpusă în concepţia individualistă a dreptului român, însă în realitate folosinţa şi dispoziţia nu sunt întrutotul absolute. De aceea, este preferată definiţia dată mai sus. Dintre toate drepturile care fac parte din conţinutul patrimoniului, dreptul de proprietate este de departe cel mai important. El este cel care-i oferă independenţă economică oricărui subiect de drept, dar şi temeiul pe care se constituie dezmembrămintele dreptului de proprietate privată şi celelalte drep¬turi reale principale. Pe de altă parte, se poate spune că multe din¬tre drepturile de creanţă nici nu ar putea exista fără dreptul de pro¬prietate, luând naştere tocmai pentru a-l pune în valoare.
Adam I., Drept civil. Drepturile reale, Editura All Beck, Bucureşti, 2002; Adam I., Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România, Editura All Beck,Bucureşti, 2000; Adam I., Legea nr. 10/2001. Regimul juridic apli¬cabil imobilelor preluate abuziv, Editura All Beck, Bucureşti, 2001; Baias F., Dumitrache B., Nicolae M., Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv, vol. I, Editura Rosetti, Bucureşti, 2001; Beleiu G., Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa de editură şi presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1998; Bîrsan C. , Drepturi reale principale, Editura All Beck, Bucureşti, 2001; Chelaru E., Administrarea domeniului public si a domeniului privat, Editura All Beck, Bucureşti, 2005; Chelaru E., Curs de drept civil. Drepturile reale principale, Editura All Beck , Bucureşti, 2000; Chelaru E., Impactul revizuirii Constituţiei asupra regimului juridic al proprietăţii, în „Dreptul” nr. 8/2001; Chelaru E, Măsurile repa¬ratorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în „Dreptul” nr. 10/2001; Chelaru E., Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 - Comentată şi adnotată, Editura All Beck, Bucureşti, 2001; Colin A.,Capitant H., Drept civil francez, 1928, (introducerea lui A. Căderea); Curierul Judiciar nr. 2/2002; Dogaru I., Drept civil - Teoria generala a drepturilor reale, Editura CH Beck, Bucureşti, 2003; Filipescu I., Filipescu A., Drept civil. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale, Editura Actami, Bucureşti, 2000;
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
