Reglementări prudentiale și strategii bancare

INTRODUCERE

Eficienţa economică, randamentul activităţii investiționale a băncilor au stat la baza unor studii şi cercetări aprofundate, constituind preocuparea mai multor savanţi şi specialişti în domeniu. În prezent, practic fiecare manual de management bancar conţine compartimentul referitor la activitatea investițională a băncilor și optimizarea portofoliilor sale investiționale. Aceasta, precum şi un număr însemnat de publicaţii la tema dată, au evidenţiat, în mod convingător, rolul operaţiunilor bancare în activitatea cotidiană a băncilor. În această ordine de idei, devine foarte utilă studierea particularităţilor operaţiunilor bancare şi eficientizarea acestora.

Tendinţa generală a dezvoltării sistemului bancar în practica internaţională constituie universalizarea activităţii bancare, ce se exprimă în extinderea prezenţei lor pe piaţa valorilor mobiliare şi diversificarea activităţii pe aceasta piaţă.

Modelul sistemului bancar implementat în România admite diferite forme de activitate a băncilor pe piaţa. În ultimii ani băncile au devenit operatori principali ai pieţei financiare.

Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor şi activităţilor bancare a fost un proces continuu care s-a intensificat în ultimul deceniu printr-o preocupare permanentă de creare a unui sistem funcţional, capabil să satisfacă cerinţele tuturor celor implicaţi.

Creşterea economică este un proces ireversibil ce nu poate fi oprit fără a se produce o catastrofă mondială după cum nu poate fi acceptat în formă actuală ca o fatalitate sau ca un blestem pentru că inevitabilul ar duce la o catastrofă mondială.

Astăzi cu atât mai mult trebuie reconsiderată semnificaţia creşterii şi dezvoltării economice, trebuie analizat în mod lucid întreg procesul de dezvoltare cu toate implicaţiile pe un orizont larg de timp, pentru că astfel, pornind de la această bază, să se stabilească direcţiile, opţiunile, scenariile şi căile dezvoltării.

În studiul efectuat pentru elaborarea lucrării am întreprins o vastă documentare, urmărind dezvoltarea instituţiei ca parte componentă a sistemului bancar românesc, de la înfiinţare şi până la momentul actualei crize economice, şi strategiile adoptate în evoluţia acesteia ca bancă de retail cu accentuată reprezentare în mediul rural.

Am prezentat drumul parcurs de instituţie, drum presărat cu evenimente şi personalităţi marcante, cu realizări importante. Necesităţile sociale ale timpurilor au făcut posibilă apariţia şi dezvoltarea funcţiilor distincte ale acestei instituţii şi, ca efect, poziţionarea unităţilor teritoriale la nivelul întregii ţări, prin motivaţii sociale şi politice. Acest aspect a reprezentat şi reprezintă un punct forte al acestei instituţii.

Obiectul cercetării, în plan conceptual, este concretizat la nivelul băncilor comerciale, în activitatea cărora reglementările prudenţiale si strategiile bancare ocupă un loc important şi înregistrează eficienţă maximă.

Structura lucrării este prezentată în corespundere cu obiectivele preconizate şi ordinea realizării cercetărilor ştiinţifice.

Diversificarea serviciilor bancare de la apariţia primelor manifestări bancare până în prezent a avut ca principal scop împlinirea nevoilor şi a exigenţelor tuturor potenţialilor clienţi. Principalele obiective au fost facilitarea accesului la servicii utile şi rapide şi, desigur, creşterea profitului.

Realizarea unei economii durabile având drept scop înmulţirea bogăţiei,reducerea sărăciei şi a dezechilibrelor din economia mondială prin protejarea mediului natural şi asigurarea calităţii vieţii la cotele acceptabile de către fiinţă umană este indispensabil legată de buna funcionare a sistemului bancar.

1.SISTEMUL BANCAR IN ROMANIA

1.1 Originile sistemului bancar

Originile sistemului bancar se regăsesc în trecutul bancar îndepărtat. Activitatea bancară s-a desfăşurat încă din Antichitate, perioada în care templele reprezentau locul de păstrare a tezaurelor şi bogăţiilor. Acest fapt aducea profit preoţilor, care erau pastrătorii tezaurelor.

Averile preoţilor şi ale celorlalţi cetăţeni erau ascunse în temple şi anume în gropile de sub pragul de la intrare sau chiar sub mesele din altar¹.

Dovada acestor practici a fost făcută de o serie de arheologi prin descoperirea tabelelor de contabilitate în Mesopoatamia în perioada 3400-2500 î.Hr.

Către sfârşitul secolulului al IV-lea î.e.n., cand din cauza deferitelor războaie din Grecia, nici templele nu mai erau cruţate de lăcomia cuceritorilor învingători, s-a schimbat locul de păstrare al averilor şi au aparut trapezitae, mici bancheri mijlocitori, care s-au ocupat cu comerţul de bani. Numele lor vine de la acele mese dreptunghiulare –trepezae- pe care îţi aşezau monedele şi registrele.

Trapezitae, primeau averile cetăţeneşti spre păstrare şi fructificare, mijlocindu-le în acelşi timp spre celelalte tranzacţii băneşti. Bancherii greci din acea perioada au cunoscut epoci de progres corespunzătoare.

Istoria menţioanează clasele de bancă ale lui Archestratos şi Antisthenes din Atena şi de Pasion şi Phormion din veacul al IV-lea î.Hr.

Aceşti bancheri greci se ocupau cu:

primirea spre fructificare şi păstrare a monedelor din metal preţios;

mijlocirea de plăţi şi alte tranzacţii băneşti;

acordarea de împrumuturi pe poliţe si mărfuri;

preluarea încasări dărilor către stat în schimbul unei arenzi anunale;

schimbul monedelor străine şi ţinerea registrelor de evidenţă.

La romani, istoricii nu precizează data apariţiei bancherilor, împrumutaţi desigur de la greci.

¹ Ernst Jöger „Die altesten Banken und der Urspung des Wechsels”, Stuttgard 1879, pg.1-2

Prima formă sub care a apărut a fost aceea de numulari, ocupaţi cu schimbul diferitelor monede ce se aduceau la Roma din diferite regiuni ale imperiului: Grecia, Orient, Spania, etc., prin amatele romane sau prin negustori.

Mai târziu apar şi nişte categorii de bacheri, cum ar fi: argentarii, mensarii sau mensularii (prin analogie de la trapezitae din Grecia: mensa-masă-trapeză), negotiatores, mercatorea etc.