Relația dintre Adolescenți și Părinți Privind Percepția și Dezvoltarea Personalității

ARGUMENT

Adolescenţa este perioada unor spectaculoase evoluţii şi transformări psihosomatice şi psihosociale.Este vorba de acele transformări care vor conduce treptat la cristalizarea şi stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului.

Deşi traseele pe care evoluează acest proces sunt sinuoase, complicate, presărate cu numeroase bariere şi dificultăţi, deşi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai năvalnic, cu devansări spectaculoase, dar şi cu întârzieri descurajante, la sfârşitul acestui proces ne vom afla în faţa prezenţei unor structuri psihice bine închegate şi cu un grad mare de mobilitate.

Acum au loc dramaticele confruntări dintre comportamentele împreunate de atitudinile copilăreşti şi cele solicitate de noile cadre sociale în care acţionează adolescentul şi cărora el trebuie să le facă faţă, dintre aspiraţiile sale măreţe şi posibilităţile încă limitate de care dispune pentru traducerea lor în fapt, din ceea ce doreşte societatea de la el şi ceea ce dă el sau poate să dea, dintre ceea ce cere el de la viaţă şi ceea ce îi poate oferi viaţa.

Considerând că dezvoltarea personalităţii este o problema de actualitate datorită faptului că tot mai multi adolescenți îşi formeaza o personalitate deficitară, în paginile cercetării de faţă doresc să descopăr şi să evidenţiez care sunt motivele pentru care acest fenomen are loc.

Diferite studii şi cercetări au demonstrat faptul că dezvoltarea personalităţii adolescentului nu poate fi realizată decât în cadrul matricei familiale, atât modelele de educaţie cât şi calităţile afective şi instrumentale ale mediului familial creează premise puternice pentru evoluţia armonioasa a adolescentului, faţă de care părinţii au o responsabilitate fundamentală.

Fiziologia copilului poate fi profund marcată de modul în care părinţii răspund trebuinţelor sale de hrană, protecţie, afecţiune şi îngrijire, după cum dezvoltarea aptitudinilor sale nu se poate face decât în prezenta ambilor părinţi. Dacă unul din ei absentează din căminul său, între părinţi există conflicte, copilul va dezvolta tendinţe şi norme contradictorii care vor împiedica evoluţia sa corespunzătoare.

Prin prezența acestei lucrări doresc să subliniez rolul important care-l joaca familia în dezvoltarea personalităţii adolescentului, părinţii fiind persoanele care trebuie să se implice activ în clarificarea problemelor şi frământărilor adolescenţilor, specifice perioadei adolescenţei.

La nivel empiric este cunoscut faptul că mama are o mai strânsă relaţie cu copilul său adolescent decât tatăl, dar în paginile următoare doresc să evidenţiez faptul că o relaţie afectivă pozitivă cu ambii părinţii duce la dezvoltarea armonioasă a personalităţii la adolescenţi, totodată, voi încerca să validez această afirmaţie printr-o cercetare ştiinţifică.

Lucrarea este deschisă cu un prim capitol numit ”Adolescenţa”. Aceasta fiind o etapa din viaţa fiecărui om. Trecerea de la copilărie la adolescenţă este una din cele mai importante etape a unei persoane, iar pentru asta relaţia unui adolescent cu părinţii contribuie foarte mult la dezvoltarea fizică şi morală a acestuia.

Următorul capitol, cel de-al doilea face referire la aspectele generale privind familia.Familia este alcătuită dintr-un grup de persoane în care comunicarea, înţelegerea, dragostea nu trebui să lipsească.Relaţiile dintre membrii familiei au o mare influnță asupra copilului şi îl poate învața pe acesta ce este bine şi ce este rău.

În capitolul al trei care se referă la dezvoltarea peronalităţii este pus în evidentă un factor important fiind dialogul familial.Comunicarea dintre părinte şi copil este importantă deoarece îşi poate definii calităţiile şi defectele lui şi pot afla pasiunile,dorințele ajugând la propria părere despre personalitatea lui.

Capitolul al patrulea este descris cu un titlu semnificativ cercetări constatative care cuprinde obiectivele generale şi specifice atigând multe puncte de reper cum ar fi relaţia dintre părinţi şi adolescenţi, ipoteze, verificarea ipotezelor ,acestea făcându-se cu ajutorul chestionarului HSPQ şi cu ajutorul testului Student care va caracteriza relaţia pozitivă părinte şi adolescent ce se corelează direct cu indicatorii de personalitate ai adolescentului,unde există diferenţe în ce priveste percepţia relaţiei părinţi şi adolescenţi în funcţie de genul biologic al părintelui şi ca existenţa unei relaţii afective pozitivă cu părinţii conduce la dezvoltarea încrederii în propria persoana la adolescent.Testul Student ceea ce înseamnă că există diferenţe în ceea ce privește percepţia relaţiei părintelui de gen feminin, evidenţiind o mai bună percepţie a relaţiei cu adolescenţii lor, comparativ cu părintele de gen masculin potrivit căreia există diferenţe semnificative în ce priveşte percepţia relaţiei părinţi şi adolescenţi în funcţie de genul biologic al părintelui, în sensul că mamele au o mai mai bună percepţie a relaţiei lor cu copilul adolescent, comparativ cu părintele de gen masculin.

Capitolul I Adolescenţa

1.1. Adolescenţa – scurtă prezentare generală

Adolescenţa, perioadă vieţii care se situează între copilărie (pe care o continuă) şi viaţa adultă. Este o perioada care se caracterizează prin importante trasformării corporale, dar mai ales psihice (emoţionale), cerebrale şi sociale. Fără a fi bine delimitată, se consideră că se sfârșeşte odată cu încetarea creșterii organismului, adică între 18-20 chiar 24 de ani.

Adolescentul este nonconformist şi un luptător activ pentru îndeplinirea dorinţelor sale un original în adaptarea la lumea înconjuratoare unde este frecvent pus într-o situaţie echivoca într-un cât el a depăsit copilăria de care se desparte demonstrativ,dispune de capacităţi similare cu cele ale adulţilor,dar încă nu este acceptat ca un egal în cercul acestora,în aceste condiţii el se integrează în grupele celor de aceeaşi vârstă cu care are mari afinităţi.Grupurile de adolescenţii sunt foarte coezive şi exercită o puternică toleranţă reciproca şi exercită o puternică influenţă asupra personalităţii tinerilor.

Modificarile fizice începute în timpul pubertăţii se continuă în această perioadă, se constată o stabilizare a cresterii în greutate şi înălţime (acest fenomen se corelează cu alimentaţia şi condiţiile de activitate).(Anca Munteanu,1998,Psihologia copilului şi a adolescentului ,Editura Augusta,Timişoara,pp 78-79).

Cresterea cunoaşte unele particularităţi legate de sex, realizându-se în final aspectul masculin sau feminin al tipului constituţional.

Este perioadă în care capacitatea de dezvoltare şi de adaptare la stres atinge maturitatea caracteristică adultului. La începutul adolescenţei se accentuează dezvoltarea musculară atât la fete cât şi la băieţi existând diferenţe în dezvoltarea creşterii şi comportamentului. Adaptările la solicitările impuse de efortul fizic, în special la băieţi, sunt foarte eficiente şi adecvate. ( Badiu Gheorghe, Papari , A. -1999, Adaptologie la stress uman, Constanţa. Editura Fundaţiei Andrei Saguna,pag.225.)