Relații cu Mass Media

Introducere

Prin lucrarea de faţă “Relaţii în Mass Media” s-a urmărit aducerea în prim plan a modurilor de informare a tuturor oamenilor despre toate subiectele şi evenimentele petrecute în jurul lor.

Termenul de masă desemnează „un conglomerat uriaş de oameni care nu se cunosc între ei, nu se află în relaţii de proximitate spaţială, nu comunică, nu au valori şi scopuri comune şi pe care nu-i leagă decât un singur lucru – consumul aceluiaşi produs cultural, distribuit pe scară largă prin tehnologii moderne.” (M. Coman, Introducere în sistemul mass-media, p. 15)

Pe baza acestei noţiuni s-au dezvoltat conceptele de societate de masă, cultură de masă şi comunicare de masă.

În termeni mai radicali, în societatea de masă „populaţia este o masă nediferenţiată, ruptă de rădăcinile ei comunitare, de tradiţie şi de moralitatea arhaică, incapabilă să aibă gusturi culturale elevate sau clarviziune politică; în consecinţă ea este supusă influenţelor afective şi stărilor de moment şi este uşor de manipulat de politicieni fără scrupule” (C.A. Rootes, apud. M. Coman, p.16)

Mass-media este o denumire generală a tuturor mijloacelor de informare în masă. Aceste mijloace sunt variate: presa sau mijloacele electronice de informare (televizor, radio, reţele de calculatoare). Dezvoltarea acestora a dus la o răspândire pe scară largă a informaţiei. Această dezvoltare este rezultatul dorinţei oamenilor de a fi informaţi.

Cele mai răspândite mijloace de informare sunt presa scrisă, televiziunea şi radioul. Acestea ocupă primele locuri ca popularitate, deoarece informaţia este transmisă uşor individului. Din păcate, acestea sunt şi principalele mijloace de dezinformare, pentru că informaţia greşită poate să ajungă rapid la indivizi.

Mass-media este un mijloc de comunicare şi transmitere de informaţii folosit din cele mai vechi timpuri, căpătând în epoca modernă forme diferite şi diversificate; găsim ştiri nu numai în presă, mass-media extinzându-se prin intermediul televiziunii, radioului, PC, net, făcând permanent parte din viaţa fiecăruia şi devenind indispensabile la locul de munca şi în şcoli.

Datorită importanţei acestui fenomen numit pe scurt mass-media m-am hotarat sa aleg această temă care preocupă omul modern adaptându-l şi integrându-l în societate.

Fără mass-media omul ar fi izolat de societate, nu ar mai dispune de mijloace care să-l pună la curent cu descoperirile de ultima oră, iar copii pot să ajungă la informaţiile dorite mult mai uşor şi repede grăbind procesul de învăţare.

Introducere

Mass-media oferă ochii şi urechile societăţii. Ele pun la dispoziţie mijloacele prin care societatea ia decizii şi prezintă vocea colectivă prin care societatea ajunge să se cunoască. Cel care consacră ideea că limbajul reprezintă modelul comunicării prin excelenţă este reprezentantul structuralismului Claude Lévi-Strauss.

În 1958, în „Antropologia structurală”. Lévi-Strauss ajunge la concluzia că lingvistica şi modelul structural al limbajului au valoarea unui model sociologic general, şi deci, că diferitele niveluri ale vieţii sociale funcţionează după modelul comunicaţional al limbajului.1)

În 1967, în „Power, Politics, People”, C. Wright Mills abordează ceea ce numeşte „trecerea de la comunitatea de publicuri la societatea de masă”, publicul şi societatea de masă fiind înţelese ca desemnând doi poli opuşi ai stării comunicării şi opiniei.

În situaţia socială de public, susţine Mills, există „virtual tot atâţia oameni care exprimă opinii, cât sunt cei care le primesc”.

Gilles Willet, „La communication modelisée”, 1992,sesizează faptul că acţiunea comunicaţională şi acţiunea organizaţională depind reciproc una de alta.”

J.Missika, D.Wolton, 1983, scrie: comunicarea se transformă în „comunicare-difuzare”, termen combinat care reţine atât „interpretarea de comunicare umană, naturală, cât şi activităţile mediate de tehnică”.

În „A Vocabulary for Talking about Communication”, Ch.Osgood subliniază că „în sensul cel mai general, se vorbeşte de comunicare de fiecare dată când un sistem, respectiv o sursă influenţează un alt sistem, în speţă un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leagă”.

Pentru Ion Drăgan , comunicarea este „interacţiune, interpretare comună, relaţie, acţiune, efect de reducere a incertitudinii într-o situaţie dată, echivalenţa dintre codificare (la sursă) şi decodificare (la destinatar)”.2)

Katz, Gurvitch şi Haas propun în 1973, modelul circular al media pentru a evidenţia asemănările şi diferenţele dintre media. Acest model porneşte de la nevoile şi motivaţiile orientării oamenilor către anumite media, ale preferinţelor pentru un anumit mediu sau altul, şi, de la satisfacţiile procurate de diferitele media

Acestea au făcut posibilă acea societate planetară multiculturală, „The Global Village”, despre care vorbea Marshall McLuhan în scrierile sale, devenite azi clasice pentru istoria teoriilor comunicării media.