CAPITOLUL I Introducere 1.1. Noţiunea de urma papilară ; 1.2. Rolul identificării dactiloscopice în cadrul identificării judiciare ; 1.3. Istoricul cercetarilor ; 1.4. Diferite sisteme de clasificare a amprentelor papilare şi cartotecile existente în diverse state 1.5. Încercări de standardizare privind numărul de elemente caracteristice 1.6. Computerele în identificare criminalistică 1.7. Clasificarea desenelor papilare CAPITOLUL II Relevarea urmelor papilare 2.1. Căutarea și descoperirea urmelor papilare ; 2.2. Reguli preliminare relevării urmelor papilare ; 2.3. Noi elemente de tehnica și noi metode și posibilități de relevare a urmelor papilare ; 2.4. Etape și tratamente pentru relevarea urmelor papilare ; A. Tratamentul optic ; B. Tratamentul mecanic ; C. Tratamentul chimic ; 2.5. Ridicarea urmelor papilare ; 2.6. Conservarea și transportarea urmelor papilare și a obiectelor purtătoare de urme papilare ; 2.7. Camuflarea și falsificarea urmelor papilare ; 2.8. Persistența urmelor papilare și stabilirea vechimii lor ; CAPITOLUL III Examinarea urmelor papilare 3.1. Importanța examinării prealabile a urmelor papilare în identificarea criminalistică ; 3.2. Interpretarea urmelor papilare descoperite la fața locului ; 3.3. Determinarea vechimii urmelor latente în funcție de obiectele purtătoare de urme ; 3.4. Etapele parcurse în examinarea urmelor papilare ; 3.5. Erorile ce pot aparea în comparațiile dactiloscopice ; 3.5.1. Categorii de comparații dactiloscopice și influența erorilor asupra lor ; 3.5.2. Erorile în comparațiile dactiloscopice și posibilitatea prevenirii acestora ; 3.5.3. Surse de erori în comparațiile dactiloscopice ; 3.6. Urmele unor categorii de animale ; ANEXE BIBLIOGARFIE
1.Introducere 1.1Noțiunea de urmă papilară. Simpla prezență a omului într-un anumit loc – fie statică, fie dinamică – dă naștere unor urme .Toate categoriile de urme prezintă importanță în identificarea persoanei, însa urmele papilare, atrag atenția în mod deosebit datorita rapidității și succesului cu care pot fi folosite în identificarea autorului, dar și datorită frecvenței lor în spațiul de acțiune a unui individ, din accest punct de vedere, urma papilară fiind considerată : «..urma care a revoluționat identificarea persoanei. Prin «urme papilare» în sens criminalistic, se ințeleg acele modificări aduse elementelor componente ale locului faptei, ca rezultat al contactului mâinii sau plantei făptuitorului și victimei cu acesta, în procesul săvârsirii infracțiunii. Prin urme papilare ințelegem deci urmele create de degete, palme și de tălpile picioarelor(urme plantare). Această categorie de urme, este studiată de dactiloscopie care este o ramură a științei criminalistice. Desenele papilare, specifice pielii corpului omenesc, aflate la nivelul degetelor, palmei și plantei, cunoscute sub denumirea de dermatoglife, sunt formate din sistemul liniilor paralele ale crestelor papilare, separate între ele de șanțurile papilare. Crestele papilare, redau relieful neregulat al papilelor dermice, aflate la linia de legatura dintre cele doua straturi principale ale pielii, derma și epiderma, dintre care ultimul, aflat la suprafata, cunoaște un permanent proces de descutanare. Pielea este învelișul care îmbracă întreaga suprafață a corpului uman. Ea este formata din trei straturi : epiderma, derma si hipoderma . Epiderma este partea exterioara a pielii, fiind alcatuită din mai multe straturi de celule epiteliale. Celulele superioare ale epidermei, sunt celule moarte și formează un strat cornos, relativ dur, care face din epiderma un înveliș protector al pielii. Derma, sau pielea propriu-zisă, este un țesut fibros, viu, conjunctiv și elastic, care conține vase capilare, vase arteriale și venoase, precum și terminațiile a numeroși nervi senzitivi. Hipoderma, este stratul cel mai profund, situat sub derma, care face legatura între piele și organele interne. Fig. 1 Secțiune transversală în piele : a)epiderma b)derma Fig. 2 Derma de pe care s-a dezlipit epiderma a) epiderma în care se mulează papilele ; b) papilele conice ale stratului papilar Crestele papilare, care se formează la suprafața dermei, au o înalțime ce variază între 0,1-0,4 mm și o lățime intre 0,2-0,7 mm. Ele sunt desparțite de niște șănțulețe denumite « șanțuri papilare », care au aceleași dimensiuni cu ale crestelor ce le separa. Forma crestelor papilare la suprafața dermei, este reprodusă identic de stratul epidermei, ceea ce face ca în exterior, epiderma să prezinte aceleași caracteristici ca și derma. Crestele papilare reproduc șirul paralel al papilelor dermei, iar pe coama crestelor papilare se găsesc orificiile sudoripare, care asigură umezirea și flexibilitatea permanentă a pielii. Sudoarea excretată de glandele sudoripare și substanțele grase(sebum) secretate de glandele sebacee, formează la suprafața epidermei un strat de săruri și grasimi, care la contactul cu un obiect, se depun pe acesta și redau întocmai forma crestelor papilare.(Sudoarea este formată în cea mai mare parte din apa : 98,5-99,5 % și numai 0,5-1,5 % din substanțe grase. Din substanțele solide aflate în sudoare, 1/3 sunt săruri anorganice ca : clorura de sodiu, clorura de potasiu și câțiva fosfați și sulfați, iar 2/3 sunt substanțe organice ca : uree, acizi butirici, acizi volatili, albumină, etc.) Crestele papilare existente pe suprafața pielii, de pe interiorul mâinilor și de pe talpa picioarelor, formează desenul papilar ; un desen pe cât de complicat, pe atât de util în identificarea fizică a unei persoane. Din desenele papilare sunt considerate ca facând parte și încrețiturile pielii care străbat transversal crestele papilare, denumite « linii albe », precum și liniile ce se formează pe epiderma în zona șanțurilor flexorale. Fig. 3 Desen papilar : a)creste papilare ; b)linii albe ; c)linii ale șanțurilor flexorale Desenele papilare imprimate pe suprafața unor obiecte, cunoscute în criminalistică și sub denumirea de dactilograme, sunt de doua feluri : - dactilograme care reprezintă desenele papilare imprimate voluntar. În limbajul de specialitate acestea sunt denumite fie amprente papilare, fie impresiuni, fie amprente de comparat. - dactilograme care reprezintă desenele papilare imprimate involuntar pe un obiect oarecare. Sunt denumite urme papilare sau urme în litigiu. În funcție de locul unde se află situate pe suprafața pielii desenul papilar, impresiunile și urmele pot fi: - digitale, cand reprezintă crestele papilare de pe suprafața interioară a degetelor ; - palmare, cand reprezintă crestele papilare de pe întreaga suprafață interioară a palmelor ; - plantare, cand reprezintă crestele papilare de pe suprafața tălpilor. După aspectul lor, urmele papilare se încadrează în categoria urmelor formă, fiind modificări apărute pe un obiect, ce reproduc construcția exterioară a obiectului creator(spre deosebire de urmele materie care constau în particule micro sau macroscopice de substanță, desprinse de pe un corp, atașate la un corp, rămase sau aduse la fața locului în timpul săvârșirii faptei) , dar s-a afirmat că nu este exclusă posibilitatea apariției acestora ca urme materie- piele sau chiar deget amputat. În raport de plasticitatea obiectului primitor, urmele papilare pot fi de suprafață sau de adâncime. Urmele papilare de suprafață-care se formeaza fără a modifica forma obiectului primitor, pot lua naștere în două moduri : prin stratificare-formate prin depunerea de materie(praf, funingine, noroi, vopsea, sânge, tuș, cerneala, etc), sau prin destratificare-create prin detașarea de materie de pe suprafața obiectului primitor(spre exemplu, prin atingerea unei vitrine prăfuite, se ridică stratul de praf în zona de contact cu crestele papilare). Urmele papilare de adâncime(în relief),sau urme mulate se formează prin imprimarea crestelor papilare în diferite materii plastice cum ar fi : ceara, plastilina, chitul proaspăt, vopseaua proaspătă, argila moale etc. sau în unele produse alimentare.
1. Ion Radu Constantin & Marius Rădulescu – Dactiloscopia, Bucureşti, 1975 2. Camil Suciu – Criminalisica, Ed. Didactică şi Pedagogică, BUCUREŞTI, 1972 3. Gheorghe Păşescu & Ion Radu Constantin – Secretele amprentelor papilare, Ed. Naţional, Bucureşti, !996 4. Emilian Stancu – Criminalistica – Monografie, ediţia a treia, vol. I/II, Ed. Actami, Bucureşti, 2000 5. Aurel Olaru – Practica dactiloscopiei în sistemul cartotecii decadactilare a cazierului judiciar, Ed. Ministerului de Interne, 1997 6. Constantin Turai – Elemente de poliţie tehnică – dactiloscopia, Tipografia “Alexandru Popescu”, Bucureşti, 1937 7. Dicţionar de criminalistică, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984. coordonatori: Nicolae Dan & Ion Anghelescu 8. Tratat practice de criminalistică, vol. I , Ministerul de Interne, Bucureşti, 1976 9. Emilian Stancu – Criminalistica, Vol. I, ediţia a treia, Ed. Actami, Bucureşti, 1999 10. Criminalistica – note de curs, vol. I – Şcoala de agenţi de poliţie “Vasile Lascăr” – Câmpina, coordinator Cms. Şef de Pol. Lefter Alexandru; 2004 11. Lee, Henry C., & Gaensslen, R. E. Cyanoacrylate Fuming: Theory and Procedures. West Haven, CT: Connecticut State Police Forensic Science Laboratory in conjunction with the Forensic Sciences Program at the University of New Haven, 1984. 12. Shaw, Ken (fingerprint technician for the Boston Police). Personal Interview. 21 April, 1990.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
