Rentabilitatea și

INTRODUCERE

Creştererea gradului de complexitate a activităţii economice a întreprinderilor, in contextul mecanismelor pietei, are implicatii profunde in procesul de conducere, care nu se poate realiza pe baza de rutina, ci pe o studiere atenta a realitatii, pe o analiza stiintifica care sa faciliteze adoptarea deciziilor corespunzatoare.

Integrata in activitatea de conducere a firmei, analiza economica financiara constituie un instrument a carui utilitate este validata pe deplin de teorie, dar in special de practica economica.

Pin esenta ei, activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se exercita si de domeniul care il vizeaza, implica cunoasterea temeinica a situatiei date, a intregului complex de cauze si factori care o determina, fapt care se realizeaza prin intermediul analizei economico – financiare.

Abordarea intregii problematici este subordonata cerintelor managementului intern al intreprinderii, care trebuie sa asigure utilizarea eficienta a intregului potential de care dispune in vederea sporirii rentabilitatii.

Metodologia prezentata constituie un cadru de elaborare a problematicii firmei, prin prisma obiectivelor si scopurilor unor subiecti din afara firmei, care sunt interesati sa cunoasca activitatea acesteia.

Ca activitate practica, analiza economico – financiara are un caracter permanent, indiferent daca se efectueaza de un organism din interiorul intreprinderii sau din afara acesteia si nu constituie un scop in sine, ci un mijloc pentru realizarea unui obiectiv. Prin analiza se ofera solutii pentru fundamentarea deciziilor. Se poate spune ca analiza economico – financiara este un instrument util la indemana managerilor.

Telul firmelor in perioada actuala nu este numai acela de a supravietui, ci si de a desfasura o activitate rentabila, o activitate care sa le aduca profit. Desi, se poate spune ca in economia de piata, rationalitatea activitatii economice este finalizarea prin profit.

Am abordat această tema deoarece consider că analiza ratei rentabilităţii comerciale este absolut necesară pentru toţi producătorii, aceasta sporind capacitatea de înţelegere a complexităţii fenomenelor economice.

Lucrarea de faţă tratează in primele trei capitole aspecte teoretice ale analizei ratei rentabilităţii comerciale, iar în capitolul patru este prezentat un studiu de caz efectuat la societatea SC. PLUS 2 S.R.L.

Deci se poate spune că, lucrarea în ansamblul ei, nu este altceva decât o încercare de a contura şi asigura înţelegerea noţiunii de rentabilitate comercială.

CAPITOLUL I

ABORDAREA TEORETICĂ PRIVIND RENTABILITATEA FIRMEI

1.1. Abordarea generală privind rentabilitatea

Rentabilitatea constituie o formă sintetică de exprimare a eficienţei economice, care reflectă capacitatea unei firme de a realiza profit.

Profitul este obiectivul de bază al oricărei entităţiținând cont de condițiile economiei de piață. Pentru entitate este vital existent acestuia, fiind o necesitate obiectivă. Întreprinderile care se dovedesc nerentabile sunt supuse falimentului. În raport cu cerințele consumatorilor în orientarea producției, rentabilitatea apare astfel ca instrument hotărâtor în activitatea economiei de piață. Rentabilitatea prevede obținerea unor venituri în urma vânzării si încasării producţiei fabricate, mai mari decât costurile efectuate cu realizarea acesteia.

O creștere a rentabilității este în interesul tuturor participanților la activitatea firmei:

a) Managerii, care apreciază performanţele prin care intermediul profiturilor obținute;

b) Acționarii, care doresc pe de o parte, sa-si mărească câștigul sub forma dividendelor, iar pe de alta parte, sa-si mărească valoarea de piața a întreprinderilor, prin creștereaacțiunilor listate la bursa. Creșterearentabilității are ca scop atingerea unor obiective pe care acționarii si le propun in scopul creșterii cotei de piața a întreprinderii;

c) Salariații, au ca scop obținerea unor remunerații mai mari intrând in conflict cu obiectivele rentabilității pe termen scurt. Numai o rentabilitate pe termen lung ar putea asigura o creștere a locurilor de munca, fapt dorit de cătresalariați;

d) Creditorii au ca scop rentabilitatea operațiuniiîntreprinderii, ca fiind singura care acționează puterea de rambursare a datoriilor contractate;

e) Statul si organele administratei locale sunt cele care încasează impozitele, ele reprezentând o parte din veniturile realizate de firme. Daca rentabilitatea este crescuta, se creează venituri mai mari la bugetul de stat si la bugetele locale, ele venind sub forma directa ca si impozitele pe profit, fie sub forma indirecta, sub forma de investiții si crearea unor noi locuri de munca.

Chiar dacă maximizarea profitului nu mai reprezintă, în toate cazurile, obiectivul primordial al unui agent economic, datorită unor neajunsuri, de ordin conceptual şi practice, cum ar fii caracterul său static şi neluarea în calcul a riscului, studiul rentabilităţii prezintă o importanţă deosebită pentru analiza activităţii oricărei întreprinderi.