Riscul Creditării la Persoanele Fizice - pe Exemplul Băncii Comerciale Raiffeisen

Domeniu: Finanțe

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 73 în total

Cuvinte : 22836

Mărime: 128.30KB (arhivat)

Publicat de: Mariana Cazan

Puncte necesare: 12

UNIVERSITATEA AL. I. CUZA FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR SPECIALIZAREA FINANŢE-BĂNCI

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Capitolul 1 Activitatea de creditare realizată de băncile comerciale 5
1.1 Cadrul general de funcţionare a sistemului bancar în România 5
1.2 Creditarea – activitatea specifică băncilor comerciale şi formele creditului 10
1.2.1 Noţiunea de creditare şi trăsăturile activităţii de creditare 10
1.2.2 Clasificarea creditelor bancare 13
1.2.3 Forme ale creditelor acordate persoanelor fizice 17
Capitolul 2 Riscul în activitatea de creditare a băncilor comerciale 24
2.1 Riscul în activitatea bancară 24
2.1.1 Definiţia şi clasificarea riscurilor bancare 24
2.1.2 Indicatori ai riscurilor bancare 28
2.2 Clasificarea riscurilor de credit 30
2.3 Managementul riscului de credit 35
2.3.1 Identificarea şi evaluarea riscului de credit 35
2.3.2 Preveniea riscului de credit 37
2.3.3 Măsurarea riscului de credit 38
2.3.4 Controlul riscului de credit 40
2.4 Indicatori de măsurare a riscului de creditare 41
2.5 Strategii specifice de gestionare a riscului de credit 43
Capitolul 3 Creditarea persoanelor fizice şi riscurile specifice la banca comercială Raiffeisen Bank, sucursala Iaşi – Studiu de caz 45
3.1 Tipuri de credite acordate de banca comercială Raiffeisen Bank 46
3.2 Fazele procesului de creditare a persoanelor fizice la banca comercială Raiffeisen Bank, sucursala Iaşi 49
3.2.1 Descrierea procesului de creditare pentru creditele de consum 50
Fluxul în interiorul băncii se referă la: 51
3.2.2 Analiza bonităţii solicitantului de credit 51
3.2.3 Scoringul şi ratingul de credit 55
3.2.4 Indicatorii de analiză a bonităţii clienţilor 56
3.3 Riscurile specifice creditelor acordate persoanelor fizice de către Raiffeisen Bank 57
3.4 Stabilirea nivelului creditelor performante şi a celor neperformante acordate de banca comercială Raiffeisen Bank 66
BIBLIOGRAFIE 71

Extras din licență

Capitolul 1 Activitatea de creditare realizată de băncile comerciale

1.1 Cadrul general de funcţionare a sistemului bancar în România

În accepţiunea modernă, băncile comerciale au apărut în legătură cu dezvoltarea comerţului şi acumulările de capitaluri băneşti ca expresie a dezvoltării producţiei şi expansiunii economiei. Acestea au fost denumite „bănci comerciale” datorită participării lor la operaţiunile comerciale prin folosirea cambiilor.

În procesul de apariţie a băncilor comerciale, un rol aparte l-au avut zarafii şi cămătarii, cei care făceau comerţ cu bani şi erau principalii intermediari ai circulaţiei monetare. Astfel, deplasarea banilor cu valoare intrinsecă la locurile de utilizare, asociată cu riscul de a fi sustraşi, implică importante cheltuieli de transport şi asigurare a securităţii acestora. Pe de altă parte, deţinerea în sine a banilor nu aducea nici un profit .

Acest lucru i-a determinat pe deţinătorii de capitaluri în formă bănească să-i încredinţeze unor depozitari spre a-i păstra în siguranţă şi pentru care să primească o remunerare sub forma dobânzii bonificate, ca urmare a folosirii depozitelor ca surse de creditare. Aşadar, depozitele bancare constituite pe seama depunerilor stau la baza procesului de redistribuire a capitalurilor băneşti sub forma unor credite acordate de bănci. Datorită dezvoltării economice volumul creditelor solicitate a crescut foarte mult, ceea ce a dus la înfiinţarea intermediarilor financiari ca bănci de depozit sau ca bănci comerciale, devenind principala componentă a sistemelor bancare moderne.

Banca este definită ca „intermediar financiar, asigurând transferul de resurse băneşti de la cei care au surplusuri de lichiditate (capacitate de finanţare) către cei care au nevoie de lichiditate (nevoie de finanţare)” . În sens larg, „banca reprezintă instituţia financiară care mobilizează mijloacele băneşti disponibile în economie, finanţează, prin împrumuturi, persoanele fizice şi juridice, organizează şi efectuează decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu celelalte ţări, având ca obiectiv esenţial realizarea de profit”.

Rolul complex pe care băncile îl au în economie, atât din punctul de vedere al serviciilor pe care le prestează, cât şi al relaţiilor în spaţiul economic şi teritorial, se concretizează în cele trei funcţii esenţiale ale băncii :

• atragerea fondurilor sub formă de depozite, în vederea plasării şi fructificării lor;

• plasarea fondurilor, investirea acestora, prin acordarea de credite sau achiziţionarea de titluri la vedere;

• efectuarea de încasări şi plăţi, precum şi furnizarea de servicii bancare şi financiare.

Realizarea acestor funcţii este facilitată prin îndeplinirea de către bancă a unor condiţii după cum urmează:

• asigurarea şi manifestarea încrederii clienţilor;

• evidenţa continuă şi riguroasă a operaţiilor;

• asigurarea confidenţialităţii şi secretului bancar.

Într-o economie de piaţă se disting următoarele categorii de intermediari financiari: băncile, organisme financiare creatoare de monedă; organisme financiare de specialitate şi societăţi de asigurări care nu au ca rol principal crearea de monedă şi trezoreria publică.

În România activitatea bancară se desfăşoară prin instituţii de credit autorizat, conform legii, de către Banca Naţională a României.

Sistemul bancar este reprezentat de „ansamblul coerent al diferitelor categorii de instituţii financiar-bancare, care funcţionează într-o ţară, răspunzând necesităţilor unei etape a dezvoltării social-ecomice” .

Într-o economie de piaţă, sistemul bancar îndeplineşte funcţia de atragere şi concentrare a economiilor societăţii şi de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv şi imparţial de alocare a creditului, către cele mai eficiente investiţii. Pentru îndeplinirea acestei funcţii, băncile, ca verigi de bază ale sistemului, urmăresc modul în care debitorii utilizează resursele împrumutate. De asemenea, băncile asigură şi facilitează efectuarea plăţilor, oferă servicii de gestionare a riscului şi reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare.

Sistemul bancar al unei ţări cuprinde două elemente de bază:

a) cadrul instituţional – format din banca centrală a statului respectiv - care are rol de coordonare şi supraveghere - bănci comerciale şi alte instituţii financiare asimilate acestora;

b) cadrul juridic – care este compus din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară. În România, cadrul juridic este reprezentat de Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr. 312/2004 privind Satutul Băncii Naţionale a României.

Cele mai importante componente ale sistemului bancar sunt:

• banca de emisiune, numită şi bancă centrală;

• băncile comerciale (de depozit şi ipotecare);

• băncile de afaceri;

• băncile specializate şi instituţiile de credit (bănci de trezorerie, bănci de economii, cooperative de credit, bănci de comerţ exterior, societăţi de asigurări).