Riscul de Credit - Analiza, Reglementare, Asigurare

Cap.1 SISTEMUL BANCAR

1.1 Rolul sistemului bancar in cadrul economiei

Economia de piaţă presupune existenţa unui sistem bancar care să asigure mobilizarea disponibilităţilor monetare ale economiei şi orientarea lor spre desfăşurarea unor activităţi economice eficiente.

Intr-o economie de piaţă, sistemul bancar îndeplineşte funcţia de atragere şi concentrare a economiilor societăţii si de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv si imparţial de alocare a creditului, către cele mai eficiente investiţii. În îndeplinirea acestei prime funcţii, băncile, ca verigi de bază ale sistemului, urmăresc modul in care debitorii utilizează resursele împrumutate. Băncile asigură si facilitează efectuarea plăţilor, ofera servicii de gestionare a riscului si reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare.

Prin activitatea de colectare de resurse financiare, concomitent cu plasarea lor pe piaţa prin intermediul creditelor, a operaţiunilor de scont si a altor operaţiuni pe piaţa financiară, băncile îndeplinesc rolul de intermediari între deţinătorii de capitaluri si utilizatorii acestora.

In exercitarea acestei diversitati de operaţii, băncile acţionează in numele lor, pe contul lor propriu, depunătorii si împrumutătorii neavând nici o legătură de drept între ei. Ne referim la faptul că băncile gestionează depozitele si mijloacele de plată din economie. Astfel, colectând depozitele, băncile au responsabilitatea gestioăarii eficiente a acestora cu maxim de randament, în beneficiul propriu şi al depunătorilor.

În vederea realizării obiectivelor finale, Banca Centrală urmăreşte stabilirea valorii interne si externe a monedei naţionale, concomitent cu punerea la dispoziţia economiei naţionale a cantităţii optime de monedă, necesară creşterii economice. Sistemul bancar, transformând resursele pe care mediul economic i le pune la dispoziţie, se constituie subsistem al macrosistemului economico-social.

Sistemul bancar se afla într-o continuă interacţiune cu mediul economic, din care preia “intrări” sub diferite forme (resurse umane, resurse financiare, informaţii) pe care le prelucrează in vederea obţinerii “ieşirilor” (produse si servicii bancare, informaţii financiar-bancare). Altfel spus, sistemul bancar este un sistem deschis. Ceea ce este specific sistemelor deschise (deci şi sistemului bancar) este faptul că îşi reglează activitatea prin conexiune inversă (feedback), deci sunt capabile de autoreglare.

Structura organizatorico-funcţională

Două nivele de bază:

1. Centrala reprezintă nucleul instituţiei şi are următoarele atribuţii:

- orientarea băncii ca sistem activ în structurile pieţei;

- desfăşurarea şi implementarea strategiilor de piaţă, a planurilor şi programelor de activitate;

- îndrumarea, coordonarea şi controlul întregii activităţi derulate în instituţie;

- elaborarea metodologiei, normelor şi regulamentelor şi aplicarea unitară a acestora în instituţia bancară

2. Reţeaua unităţilor teritoriale

Activitatea la nivelul centralei - organizată pe direcţii de specialitate – corespunzător funcţiilor băncilor în economie, de exemplu:

- creditarea clienţilor;

- operaţiuni de tezaur şi casierie;

- operaţiuni de trezorerie;

- probleme de informatică şi comunicaţie;

- relaţii internaţionale şi de corespondent bancar;

- probleme juridice şi resurse umane;

- probleme administrative şi investiţii;

- metodologie şi audit intern.Reţeaua unităţilor teritoriale este reprezentată de ansamblul unităţilor operative dispersate în spaţiu, prin intermediul cărora banca realizează gestiunea relaţiilor cu clientela

- reţea internă de unităţi operative

- reţea externă - practic aproape inexistentă: se rezumă doar la unele agenţii şi reprezentanţe de funcţionare în străinătate

Constituirea reţelei interne - două criterii fundamentale:

1. Împărţirea administrativă a ţării

- entitate ce îndrumă, coordonează şi controlează activitatea din raza unui judeţ

- unitate bancară operativă ce realizează operaţiuni în mod nemijlocit cu clienţii 2. Polarizarea vieţii economico-sociale pe zone sau localităţi. POS (point of sales) în marile platforme industriale,în pieţe en-gros şi în marile întreprinderi.

CONGLOMERAT FINANCIAR

1. Activităţile din grup se desfăşoară în principal în sectorul financiar

2. Raportul între activul bilanţier al entităţilor reglementate şi al celor nereglementate din sectorul financiar, din cadrul grupului şi totalul activului bilanţier al grupului este mai mare de 40%

3. Se determină importanţa sectorului financiar, sectorul bancar şi sectorul serviciilor de investiţii financiare sunt considerate împreună

În afara instituţiilor de credit, coordonate şi reglementate de BNR, există o serie de activităţi nereglementate

- Societăţi de leasing

- Societăţi de credit ipotecar

- Societăţi de microcreditare

- Societăţi de credit de consum

- Societăţi de factoring

- Case de amanet

- Case de ajutor reciproc

- Case de schimb valutar

1.2 Banca şi funcţia sa de finanţare în economie

O bancă poate fi definită ca o instituţie care mobilizează mijloace băneşti disponibile, finanţează şi creditează persoanele fizice şi juridice, organizează şi efectuează decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu celelalte state, în scopul obţinerii de profit.

Din definiţie rezultă caracterul complex al rolului pe care banca îl are în economie, atât din punct de vedere al serviciilor pe care le efectuează, cât şi din punct de vedere al relaţiilor în spaţiul geografic.