Introducere.2 Capitolul I 1. AMENAJAREA TURISTICĂ PREMISĂ A DEZVOLTĂRII TURISTICE.4 1.1 Delimitări conceptuale.6 1.2 Tipuri de amenajare.15 1.3 Specificul amenajării în zona Olănești.17 Capitolul II 2. ANALIZA PIEȚEI TURISTICE DIN ZONA Olănești.22 2.1 Potențialul turistic.22 2.2 Baza tehnico materială.35 2.3 Circuitul turistic.48 Capitolul III 3. ANALIZA STADIULUI DE AMENAJARE A ZONEI TURISTICE Olănești.54 3.1 Studiu de caz ”PROPUNERI DE DEZVOLTARE A STAŢIUNII”.54 3.2 PROPUNERI DE PROMOVARE A STAŢIUNII.59 3.3 CONTRIBUŢII PERSONALE.63 Concluzii.65 Bibliografie.68
Introducere Amploarea fluxurilor turistice interne şi internaţionale pune din ce în ce mai multe probleme economice, sociale şi ecologice complexe. Acestea se referă la dezvoltarea şi modernizarea structurilor de primire, la satisfacerea celor mai sofisticate preferinţe ale turiştilor cu condiţionări pe linia folosirii raţionale a resurselor turistice naturale şi antropice. Deşi, într-o primă etapă, turismul a reprezentat un factor de stimulare economică, de protecţie şi conservare a resurselor naturale, în ultimul timp, din ce în ce mai frecvent, se observă situaţii în care creşterea turistică afectează echilibrul ecologic şi calitatea resurselor turistice. Ele se concretizează în disproporţii între volumul şi varietatea resurselor , pe de o parte, şi dimensiunile structurilor de primire, pe de alta, între infrastructura generală şi spaţiul constructibil sau amenajarea pentru turism. Utilizarea intensivă a mediului în scopuri turistice, fără un control adecvat, mai ales atunci cînd fluxurile de turişti "invadează" anumite zone, măreşte pericolul unei degradări a acestuia şi favorizeză ruperea echilibrului ecologic. Influenţa nefastă a dezvoltării haotice a turismului a impus optimizarea procesului de dezvoltare a diferitelor unităţi taxonomice ale turismului , prin abordarea ştiinţifică a problemelor privind valorificarea resurselor, organizarea, sistematizarea şi amenajarea pe baza unor criterii şi norme specifice de dotare şi echipare, care să conducă la creşterea eficienţei economice şi sociale în contextual protejării şi conservării mediului şi a resurselor turistice. În practica internaţională, pentru aceasta se utilizeză o serie de criterii şi indici de corelaţie, care stau la baza amenajării ştiinţifice a teritoriului pentru turism. între aceştia, mai importanţi sunt capacitatea de primire, criteriii de determinare şi clasificare a staţiunilor turistice, indici de corelare între fluxurile turistice, structurile de primire şi resursele turistice, etc. Amenajarea turistică pe baze ştiinţifice presupune utilizarea acestora în dezvoltarea diverselor staţiuni sau zone turistice. Prin amenajarea turistică trebuie să înţelegem acţiunea de punere în valoare estetică şieconomică a unui obiectiv , complex atractiv sau zonă turistică . Ea generează prin edificareaunei anumite părţi din infrastructura turistică produsul turistic sau oferta turistică integrală. Simpla existenţă în spaţiul geografic a unui fond turistic remarcabil nu generează o mişcareturistică importantă , este nevoie de intrarea în scenă a unor elemente infrastructurale care săasigure accesul în zonă după care trebuie edificată baza tehnico-materială necesară unuiturism modern. Ansamblul tuturor măsurilor şi intervenţiilor tehnice aplicate în scopul creerii condiţiilor optime pentru valorificarea şi exploatarea integrală a potenţialului natural dintr-o regiunereprezintă procesul de amenajare turistică a unui teritoriu . Actul amenajării concrete trebuiesă fie precedat de un studiu foarte bine documentat cu elementele de fezabilitate la caretrebuie adăugate câteva expertize tehnice care vizează teritoriul respectiv (analize geotehnice ,repere hidrotehnice , observaţii meteo-climatice , etc.) Capitolul I 1. AMENAJAREA TURISTICĂ PREMISĂ A DEZVOLTĂRII TURISTICE Amenajarea teritoriului, privită ca o ştiinţă dominată de relaţia activităţi sociale - amplasamente spaţiale, acoperă o arie problematică foarte largă cu referire la cele mai diverse domenii ale vieţii economice şi sociale. In diversele sale forme, amenajarea teritoriului presupune un proces de sisitematizare, de dezvolater economico-socială echilibrată. Sistematizarea, şi implicit amenajarea teritoriului, poate fi exprimată printr-un ansamblu de principii şi activităţi (forme, programe, metode şi tehnici de natură urbanistică, economică, juridică, etc), vizând asigurarea utilizării eficiente a teritoriului, valorificarea deplină a potenţialului de resurse şi cadrului fizic al fiecărei zone, concomitent cu realizarea unor condiţii civilizate de viaţă ale oamenilor. Ca atare, amenajarea teritoriului, înţeleasă ca un efort de sistematizare, urmăreşte paralel cu repartizarea echilibrată a populaţiei şi activităţilor în ansamblul naţional, modul de viaţă al oamenilor şi se preocupă de corelarea dezvoltării economice cu protejarea şi conservarea patrimoniului natural. Obiectivele majore ale acestui proces pot fi sintetizate în: utilizarea raţională a spaţiului, chiar economisirea lui; • valorificarea eficientă a tuturor categoriilor de resurse (umane, naturale, materiale, financiare); • dezvoltarea armonioasă şi echilibrată a localităţilor; • păstrarea echilibrului ecologic şi protejarea mediului. Utilizarea raţională a terenului reprezintă un obiectiv important al sistematizării teritoriului, prin această acţiune urmărindu-se buna gospodărire a uneia dintre cele mai valoroase bogăţii - fondul funciar. Astfel, prin organizarea teritoriului se va înţelege: determinarea mărimii optime a suprafeţelor antrenate în circuitul economic, stabilirea celei mai adecvate destinaţii, găsirea celor mai eficiente modalităţi de exploatare. Dezvoltarea economică echitabil repartizată teritorial şi combaterea decalajelor regionale -cerinţe definitorii ale procesului de amenajare - pot fi asigurate numai prin valorificarea eficientă a tuturor categoriilor de resurse . Importanţa unui asemenea obiectiv trebuie analizată prin prisma diversităţii resurselor (poziţie geografică, mediu natural, bogăţiile subsolului, disponibilităţi de forţă de muncă, etc.) şi mai ales a dificultăţii atragerii lor în circuitul economic.
1. Bran, F., Simon, T., Ioan, I. , ”Marketing” , Ed.Economică, 1996, București; 2. Cândea M., Erdeli G., Simion T., ”Potenţial turistic şi turism”, Editura Universităţii, 2001 Bucureşti; 3. Glăvan, V., ”Turismul în România”, Editura Economică, 2000, Bucureşti; 4. Glăvan, V., ”Geografia turismului”, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2005, Bucureşti; 5. Ielenicz, M., Pătru I.G., Ghincea M., Subcarpaţii României, Ed. Universitară , 2003, Bucureşti; 6. Măldărescu, I., Frâncu E., ”Râmnicu Vâlcea, mica enciclopedie, vol 1-4”, Ed.Anton Pann, 2002, Râmnicu Vâlcea; 7. Minciu, R., ”Economia Turismului”, Ed.Uranus, 2004, București; 8. Mutihac, V., ”Structura geologică a teritoriului României”, Ed. Tehnică, 1990, București; 9. Păun, S., ”Identităţi europene . Italia şi România”, Ed. Academiei, 2004, Bucuresti; 10. Popa, A., ”Cura balnearǎ la Olǎneşti”, Editura Offsetcolor, 2004, Rm.Vâlcea; 11. Popescu, N., ”Munții Căpățânii – Ghid turistic”, Ed. Sport-Turism, 1977, București; 12. Popescu, I., Gorgan, N., ”Băile Olănești – Ghid balnear și turistic”, Ed. Almarom, 2009, Rm.Vâlcea; 13. Postelnicu, Gh., Introducere in teoria şi practica turismului, Ed Dacia, 1997, Cluj-Napoca; 14. Stănciulescu, G, ”Managementul turismului durabil în centrele urbane”, Editura Economică, 2004, Bucureşti; 15. Velcea, V., ”Geografia Carpaților și Subcarpaților Românești”, E.D.P., 1982, București; 16. ”Sosiri şi înnoptări în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică”, Institutul Naţional de Statistică, 2012; 17. www.valcea.insse.ro Direcția de statistică Vâlcea; 18. www.ghidulprimăriilor.ro/local; 19.www.allseasons.ro/zone_turistice_romania/obiective_turistice_baile_olanesti; 20. www.olanesti-romania.ro; 21. www.valceaturistica.ro/prezentare/baileolanesti; 22. Google Earth , The Google Software; 23. The One, Nr.7 / noiembrie 2013; 24. Turism Club, Nr.86 / noiembrie 2013.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
