Rolul asistenței medicale în îngrijirea bolnavului cu sarcină ectopică

MOTIVAŢIA LUCRĂRII

În prezent există tot mai multe boli grave cu care omul se confruntă şi este nevoit să ceară ajutorul acrelor medicale de specialitate.

Îngrijirea medicală este o activitate efectuat de oameni pentru oameni. Cadrul medical îşi va centra activitatea asupra consecinţelor stării de boala având ca scop restabilirea stării normale a pacientului. Pentru aceasta pacientul va fi ajutat să îşi regăsească modul normal de funcţionare normală cea ce înseamnă că unii pacienţi vor fi capabili să se îngrijească complet pe sine însuşi, suportul medical rămâne însă în cazul pacienţilor cronici. În cadrul noţiunii de îngrijire a sănătăţii, fenomenele ce privesc în general nursele sunt: reacţiile individuale şi de grup, problemele actuale sau potenţiale de sănătate.

Indiferent cu cine avem de-a face, este vorba de îngrijire, de fiecare dată luăm o decizie. Este un adevărat proces de judecată, deci de nursing. Buna înţelegere a procesului de îngrijire impune cunoaşterea factorilor care au de terminat şi influenţat dezvoltarea lor.

Florence Nightingale a fost prima care a căutat sa elibereze îngrijirile de impregnare religioasă şi morală, fiind astfel deschizătoarea de drumuri ale nursing-ului. Ea a insistat pe faptul ca îngrijirile nu pot să demonstreze simpla calitate şi aceasta trebuie să cedeze locul unei înţelegeri a problemelor sociale bazată pe gândire. În principala sa lucrare „Notiţe despre munca sa sanitara”, ea descrie aceste gânduri: „Avem tendinţa să credem că medicul vindecă. Nimic nu este mai puţin adevărat. Medicina este chirurgia membrelor şi organelor, nici chirurgia, nici medicina nu pot face altceva decât să înlăture obstacolele, nici una nici alta nu vindecă numai natura poate vindeca. Cea ce face medicina în ambele cazuri este să asigure bolnavului cele mai bune condiţie pentru ca natura să îşi facă opera.”

Graţie lucrărilor Virginiei Henduson, care a descris necesităţile fundamentale ale omului, ca baza a îngrijirilor putem realiza relaţia dintre cel îngrijit şi cel care îngrijeşte. Pentru descrierea acestor necesităţi este important să intram în relaţie cu persoana îngrijită.

Este imposibil să cunoaştem fiecare pacient din serviciu, atâta timp cât îngrijirile acordate sunt privite ca sarcini distincte efectuate în serie. În consecinţă în loc sa repartizam sarcini, repartizam îngrijiri.

Profesiunea de asistent medical este o profesiune nobilă, calitatea principală a unui asistent medicale fiind dragostea faţă de semenii săi.

Lucrarea de fata am întocmit-o pe baza cunoştinţelor acumulate în timpul stagiilor şi din literatura de specialitate.

Pe perioada celor trei ani de studiu am reuşit să-mi acumulez cunoştinţele necesare despre această afecţiune astfel încât pusă în situaţia de a acorda îngrijirile necesare unui pacient cu simptomatologia şi manifestările sarcinii ectopice, să nu întâlnesc piedici în scopul redării acestuia în cel mai scurt timp, familiei şi societăţii.

Trebuie sa ne dăm seama de răspunderea pe care o avem nu numai faţă de bolnavul de sub îngrijirea noastră directă ci faţă de societatea în mijlocul căreia trăieşte.

Să nu uităm că pacienta operată de sarcină ectopică va trebui, poate, să renunţe la activitatea sa zilnică, să-şi schimbe obiceiurile de viaţă sau chiar locul de muncă, deci sa tratăm pacientul aşa cum ne-ar place sa fim trataţi daca am fi în locul lui.

Am ales să efectuez această lucrare deoarece am observat numărul mare de sarcini extrauterine la femei de vârstă fertilă.

Am fost impresionată de dorinţa lor de a avea un copil.

Am ajutat şi eu, prin mica mea contribuţie la îngrijire, tratament şi educaţie sanitară.

Prin studierea acestor cazuri am ajuns la o înţelegere şi cunoaştere a fiinţei umane şi a modului în care se pot iniţia şi întreţine relaţii interpersonale cooperante bazate pe respect între membrii echipei de îngrijire şi cel îngrijit.

CAPITOLUL I. PARTEA GENERALĂ

1. ORGANELE GENITALE FEMININE

1.1. Anatomia aparatului genital feminin

Aparatul genital se compune din organe genitale externe, organe genitale interne şi glandele anexe.

Organele genitale externe cuprind: muntele lui Venus, formaţiile labiale şi organele erectile constituite din bulbii vestibulari, clitoris şi corpusculii tactili speciali ai labiilor mici.

Muntele lui Venus este o proeminenţă triunghiulară, cu vârful în jos şi baza în sus. Situat înaintea simfizei pubiene, deasupra labiilor mari.

Formaţiile labiale sunt plici tegumentare ce delimitează despicătura vulvară. În funcţie de dimensiuni se delimitează labiile mari şi mici.

Labiile mari sunt două proeminente longitudinale formate din două pliuri cutanate situate sub muntele lui Venus, în partea perineului anterior.

Labile mici sunt două pliuri tegumentare mai mici care se întind de la clitoris oblic în jos, înăuntrul labiilor mari; sunt de culoare roşie-rozată sau brună. Împreună cu labiile mari delimitează vestibulul vaginal.

Organele erectile ale vulvei

Clitorisul este un organ impar, median, situat în partea anterioară a vulvei, înapoia comisurii anterioare a labiilor şi are o lungime de 5-7 cm.

Bulbii vestibulului sunt organe erectile imperfect dezvoltate situate pe părţile laterale ale deschiderii vaginului în baza labiilor mici.

Organele genitale interne sunt: vaginul, uterul, tuba (trompa)şi ovarul.

Vaginul este un conduct musculo-membranos lung de 9 cm, turtit antero-posterior. Prin extremitatea superioară se inseră pe colul uterin iar prin cea inferioară se deschide prin orificiul vaginal în vestibulul vaginal – spaţiul delimitat de cele două labii mici.

Uterul este un organ musculo-cavitar, nepereche, situat în cavitatea pelviană între vezica urinară şi rect.

Uterul are aproximativ formă de pară cu extremitatea superioară mai mare (corpul uterin) din care pleacă trompele uterine şi cea inferioară strâmtă (colul uterin). Între corp şi col se găseşte o porţiune numită istm.

Uterul este alcătuit din trei tunici: seroasă la exterior (perimetru), musculară la mijloc (miometru), mucoasă la interior (endometru).