MOTIVAŢIA LUCRĂRII 1 CAPITOLUL I. PARTEA GENERALĂ 2 1.1. Bolile cu transmitere sexuală 2 1.2. Sifilisul 3 1.2.1. Generalităţi 3 1.2.2. Problematica sifilisului pe plan social 4 1.2.3. Istoricul sifilisului 5 1.2.4. Etiologie 8 1.2.5. Epidemiologie 11 1.2.6. Modul de transmitere 13 1.2.7. Evoluţia şi standardizarea infecţiei sifilitice 14 1.2.7.1. Incubaţia 15 1.2.7.2. Sifilisul primar 16 1.2.7.3. Sifilisul secundar 17 1.2.7.4. Sifilisul latent 20 1.2.7.5. Sifilisul terţiar 21 1.2.8. Metode de determinare şi cercetare a treponemelor 23 1.2.9. Particularităţi clinice 23 1.2.10. Diagnostic 26 1.2.11. Tratamentul sifilisului 28 1.2.11.1. Tratamentul preventiv 28 1.2.11.2. Tratamentul curativ 29 1.2.12. Prevenţia 31 1.3. Rolul asistentului medical în îngrijirea pacienţilor cu sifilis 33 1.3.1. Asistarea medicului în timpul examenului clinic al bolnavului. 33 1.3.2. Explorarea paraclinică specifică afecţiunii 34 1.3.3. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative 35 1.3.4. Urmărirea funcţiilor vitale ale bolnavului 36 1.3.5. Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor indicate 37 CAPITOLUL II. PARTEA SPECIALĂ. ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU SIFILIS 39 2.1. Caz clinic 39 CONCUZII 52 BIBLIOGRAFIE 54
MOTIVAŢIA LUCRĂRII Cu toţii contactăm diferite boli într-un moment sau altul al vieţii din cauza neglijenţei noastre sau a altora: gripă, răceli, guturai, pojar, etc. Infecţiile cu transmitere sexuală, spre deosebire de primele, reprezintă urmarea neglijenţei noastre. şi nu numai. Iniţial expresia „boală venerică” desemna atât infecţia sifilitică, cât şi cea generică, considerate ca fiind o singură afecţiune. În timp s-a dovedit că sunt două afecţiuni diferite şi s-au descoperit şi alte boli (peste 20) ce pot fi transmise pe cale sexuală. Infecţiile cu transmitere sexuală sunt cauzate de agenţi patogeni a căror transmitere se fac pe cale directă, prin contact sexual, contact direct cu zona afectată sau prin fluidele infectate ale corpului: sânge, spermă, secreţie vaginală. Termenul desemnează afecţiunile infecţioase transmise, în principal, prin contact sexual vaginal, oral, sau anal şi ale căror simptome se localizează în special în zona genitală. Spun că sunt transmise, în principal, prin act sexual fiindcă pot fi transmise, dar într-o măsură mai mică şi pe alte căi: contactul cu zona infectată, contactul cu obiecte infectate sau de la mamă la făt şi spun că simptomele se localizează în special în zona genitală fiindcă pot fi localizate şi în alte zone, cum ar fi bucală, gâtul, ochii. Sifilisul, una dintre cele mai grave boli venerice, este o boală complexă cu evoluţie cronică şi cu complicaţii foarte grave, mergând până la moarte. În trecut a făcut foarte multe victime, dar este de preferat să nu se contacteze. Îngrijirea medicală este o activitate efectuată de oameni pentru oameni. Cadrul medical îşi va centra activitatea asupra consecinţelor stării de boală având ca scop restabilirea stării normale a pacientului. Pentru acesta pacientul va fi ajutat să îşi regăsească modul normal de existenţă, cea ce înseamnă că unii pacienţi vor fi capabili să se îngrijească complet pe sine însuşi, iar suportul medical rămâne însă în cazul pacienţilor cronici. Graţie lucrărilor Virginiei Henderson, care a descris necesităţile fundamentale ale omului, ca bază a îngrijirilor putem realiza relaţia dintre cel îngrijit şi cel ce îngrijeşte. Pentru descrierea acestor necesităţi este important să intrăm în relaţie cu persoana îngrijită. CAPITOLUL I. PARTEA GENERALĂ 1.1. Bolile cu transmitere sexuală Bolile cu transmitere sexuală sau bolile venerice sunt infecţii transmise prin contact sexual (genital, oral sau anal) dar care pot fi transmise şi pe alte căi. Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, în afara de contactul sexual, mai putem aminti: contactul cu zona infectată, contactul cu obiecte infectate (ace, etc.) sau de la mamă la făt, etc. Aceste boli pot fi clasificate în două mari categorii: A. Bolile cu transmitere sexuală majore, din care fac parte: - sifilisul - gonoreea sau blenoragia - sancrul moale - granulomul inghinal - limfogranulomatoza inghinlă B. Bolile cu transmitere sexuala minore, din care fac parte: - uretritele negonococice (cele mai frecvente boli din aceasta categorie sunt provocate de chlamydii, mycoplasme, candida albicand, tricomonas vaginalis) - tricomonaza urogenitală - candidozele urogenitale - herpesul genital - vegetaţiile veneriene - molluscum contagiosum - scabia - pediculoza - unele forme de hepatită virală. În ultimul deceniu, infecţia cu HIV, cea mai periculoasă infecţie, alături de sifilis, a provocat epidemii fără precedent. Exprimările clinice ale bolilor cu transmitere sexuală apar mai ales în regiunea genitală, dar pot fi întâlnite şi la nivelul cavităţii orale, pe tegument sau la nivelul ochilor - conjunctival. În zona genitală, simptomele se manifestă prin secreţii neobişnuite, dureri în zona pelviană, arsuri, prurit, senzaţie de iritaţie, dureri în timpul actului sexual (dispareunie) sau la urinare (disurie). Prezenţa tuturor acestor simptome nu este obligatorie - unele dintre ele dispărând de la sine, deşi infecţia rămâne în organism până la tratare sau cronicizare. Primul pas în tratarea bolilor cu transmitere sexuală este consultul medical şi diagnosticarea corectă. Nu este recomandat tratamentul empiric sau ca urmare a consultării altor surse de informare neoficiale, care pot fi, de cele mai multe ori, incorecte. Medicul căruia trebuie să i se adreseze pacientul, poate fi medicul de familie care va îndruma pacientul la un specialist în boli dermato-venerice; acesta, la rândul sau, pe baza examinării clinice şi a rezultatelor investigaţiilor paraclinice va recomanda tratamentul corespunzător. Acest tratament trebuie continuat pe toata perioada recomandată, chiar dacă simptomele dispar, iar actul sexual poate fi reluat după 3 zile de la încetarea tratamentului în conformitate cu recomandările medicului specialist. Riscul de infectare in cazul bolilor cu transmitere sexuala, în speţă - sifilis - este cu atât mai mare cu cât numărul partenerilor sexuali este mai mare. 1.2. Sifilisul Sifilisul este o boală / infecţie cu transmitere sexuală, care netratată poate produce complicaţii majore. Infecţia are perioade alternative de activitate şi inactivitate (perioade de latenţă). Simptomele apar în timpul perioadelor de activitate; în perioadele de latenţă nu există nici un simptom, cu toate ca infecţia este prezentă în organism. Oricine vine în contact cu o persoană infectată cu sifilis se poate îmbolnăvi. Nu este necesar contactul sexual pentru a fi transmisă infecţia, aceasta se poate realiza şi prin simplul contact cu gura, rectul sau organele genitale ale unei persoane infectate.
1. Alecu A., Dermato-venerologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2010 2. Alecu M., Patologia moleculară a pielii, Editura Medicală, Bucureşti, 2006 3. Antonescu S., Dermatovenerologie, Bucureşti,1984 4. Borundel C., Tehnica Îngrijirii Bolnavului, Editura Medicală , 1978 5. Bucur G., Boli Dermatologice, Mică Enciclopedie, Editura Ştiinţă şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987 6. Bucur G., Giurcăneanu C., Boli transmise pe cale sexuală, Editura Celsius, Bucureşti, 2000 7. Chiotan M., Boli infecţioase, Editura Naţional, 2006 8. Colţoiu A., Tratat de dermatovenerologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983 9. Colţoiu A., Farsea D., Mateescu D., Popescu S., Dermatovenerologie, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1993 10. Conu A., Dermato-venerologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1972 11. Dimitrescu A., Dermatologia, Editura Naţional, 1996 12. Longhin S., Dumitrescu A., Medicaţia afecţiunilor dermatologice, Editura Medicală, Bucureşti, 1970 13. Luca M.C., Boli infectioase (pentru studentii de medicină generală), Editura Tehnopress, 2007 14. Maier N., Dermatovenerologie, Cluj- Napoca, 1993 15. Marks R., Practical problemsin dermatology, Martin Dunitz, 1983 16. Nemeth J.A., Dermatologic Clinics, vol. II, no. 4, WB Sounders Company, Philadelphia, London, Toronto, 1993 17. Pais V., Ultrastructura pielii, Editura Medicală, Bucureşti, 1983 18. Patrascu V., Dermato-venerologie. Nursing în dermatologie, Editura SITECH, 2008 19. Pegum J.S., Baker H., Dermatology, Bailliere Tindall, 1979 20. Rook A., Wilkinson A.S., Ebling F.J., Text book of dermatology, Editura Blackwel Science Public, 1979 21. Titircă L., Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Editura Viaţa Medicală Românească, 1997 22. Titircă L., Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale, Editura Viaţa Medicală Românească, 2002 23. Titircă L., Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali, Editura Viaţa Medicală Românească, 2003 24. www.srd.ro / Site-ul oficial al Asociaţiei Române de Dermatologie 25. *** Syphilis,Clinical Guidelines, OGCCU King Edward Memorial Hospital, OGCCU Perth, Australia 2006 26. *** Curs Dermatologie, Facultatea de Asistenţă Medicală, Baia Mare
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
