Rolul băncii centrale în procesul de pregătire pentru adoptarea monedei unice europene, cu referire la BNR

INTRODUCERE

Aderarea la UE și participarea preconizată la Eurosistem au avut un rol decisiv în îmbunătățirea independenței Băncii Naționale a României, împreună cu statutul său modificat ultima dată prin Legea nr. 312/2004. Pe o perioadă lungă de timp, s-ar părea că inflația a fost bine combătută odată cu creșterea independenței BNR. Nu este necesar a se menționa că în timpul comunismului toate prețurile au fost controlate, prin urmare inflația a fost aproape zero în acele vremuri. Trecerea de la o economie planificată la una orientată spre piață a fost în mod surprinzător însoțită de o inflație ridicată cu două vârfuri - una în 1993 (256%) și în 1997 (154,8%). Începând cu anul 1998, România a înregistrat o scădere a inflației în două cifre, iar după 2004 a rămas la inflația de o singură cifră. Spectacolul a fost acreditat noii Legi nr. 312/2004 care a sporit independența BNR și a introdus o direcționare directă a inflației în august 2005.

În calitatea sa de autoritate monetară a României, Banca Națională are în vedere realizarea politicii monetare, stabilitatea financiară, supravegherea bancară la nivel național și asigurarea funcționării fără probleme a sistemelor de plăți. În urma acestei sarcini, există multe niveluri diferite de așteptări în economie și în societate, și anume populație, companii, bănci, guvern și organizații internaționale. Populația se așteaptă ca banca centrală să garanteze depozite la bănci în valori monetare la fel de mari ca urmare a reglementărilor bancare adoptate pentru a asigura menținerea unui nivel general al prețurilor la un nivel cât mai scăzut posibil și pentru a avea un acces mai ușor la împrumuturile de la bănci. Numai după ce regimul de direcționare a inflației a devenit strategia de politică monetară a BNR, inflația a scăzut la un număr de o cifră. Obiectivele au fost stabilite după consultarea cu guvernul român. Totuși, performanța BNR în atingerea țintei este oarecum neconcludentă, iar inflația a înregistrat adesea niveluri în afara intervalului de variație (limita inferioară și superioară). În literatura de specialitate cu privire la independența băncii centrale se concluzionează că o mai mare independență a băncii centrale va conduce la scăderea inflației și la o variabilitate mai scăzută a inflației în cazul țărilor dezvoltate.

Realizarea convergenței nominale și reale reprezintă principalul obiectiv al României în drumul său către aderarea la Uniunea Economică și Monetară. Pentru a adopta moneda euro, țara noastră trebuie să acopere lacunele care ne separă de clubul exclusiv al statelor membre din zona euro. Eforturile României au loc în contextul în care economiile europene se recuperează cu greu din criza financiară care a început în 2008, Uniunea Europeană prezentând o tendință clară de polarizare între țările sărace și cele dezvoltate și un proces de divergență mai degrabă decât o convergență economică.

Rațiunea alegerii temei de față este dată, în primul rând, de evoluția băncilor centrale în spațiul european și rolul acestora în contextual formării Uniunii Europene, care de altfel, este un domeniu vast și fascinant, mai ales datorită apariției băncilor centrale și funcțiilor acestora în cadrul statelor la care aparțin. Prin tematica prezentată, lucrarea oferă posibilitatea aprofundării problematicii referitoare la rolul băncilor centrale și mai exact, al BNR, în general ca instituție care a funcționat în temeiul tratatului de la Maastricht, și cu trimitere directă la modul său de funcționare, la sfera de atribuții și la scopul urmărit, după crearea Uniunii Europene și evoluția economiei românești în cadrul zonei monetare euro, în special. Cu privire la necesitatea și importanța cercetării temei de față pot fi aduse, ca argumente, îndeplinirea criteriilor nominale, legale și reale de convergență de către România. În acest scop, va fi analizat parcursul Programului de convergență ce cuprinde perioada 2016-2019.

Lucrarea prezintă un caracter teoretic și, totodată, aplicativ și de cercetare, fiind structurată în trei capitole. Primul capitol al lucrării debutează cu o prezentare cronologică a evoluției istorice a băncilor centrale, cu evidențierea funcțiilor și rolurilor a acestora. Pornind de la traseul evolutiv al acestor instituții a fost subliniată menirea principală băncilor centrale, precum și obiectivele și strategiile implementate în vederea diverselor schimbări ale inflației pe scara politicii monetare.

Al doilea capitol al lucrării privește organizarea și funcționarea Băncii Naționale Române (BNR) în cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), ținând seama de principiile fundamentale care guvernează activitatea SEBC, orientată către patru factori caracteristici: funcții, strategii, independență și credibilitate. În ultimul capitol al lucrării este expus un studiu de caz privind Banca Națională Română și activitățile acesteia în scopul aderării la Zona Monetară Euro, care oferă concluzii destul de importante, acestea fiind nominalizate într-o scurtă analiză a avantajelor și dezavantajelor adoptării euro în spațiul românesc.

Mai mult de atât, pentru aderarea la zona euro, România este supusă îndeplinirii anumitor criterii de convergență nominale și reale, subiect despre care Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, consideră că intrarea în zona euro reprezintă o schimbare fundamentală pentru economia României ce este condusă de o politică monetară flexibilă și independentă. Partea finală a lucrării trasează concluziile prezentei cercetări, accentul fiind pus pe importanța temei abordate în contextul spațiului de identitate europeană din care România face parte.

Contribuția proprie în documentarea, elaborarea și fundamentarea punctelor de vedere exprimate se materializează în sistematizarea unui volum mare de informații, relevante pentru domeniul studiat. O mare atenție a fost acordată și aspectelor metodico-didactice. Evidențierea raporturilor cauzale, sublinierea ideilor principale, sistematizarea materialului, dar și frazarea și tehnoredactarea au ca scop prezentarea și analizarea domeniului de referință. Pentru completarea cunoștințelor și aprofundarea domeniului, este pusă la dispoziție o listă bibliografică selectivă, precum și adrese de Internet, care oferă accesul nelimitat la informații și documente legislative actuale, considerate reprezentative pentru lucrarea de față.