Rolul psihologului școlar

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Meseria de psiholog sau consilier şcolar este una relative nouă în sfera ocupaţiilor din Republica Moldova, dar din ce în ce mai prezentă în viaţa şcolii. Dacă în urmă cu douăzeci de ani auzeam de psiholog doar în filmele americane, şi nu prea întelegeam ce anume face acesta, astăzi, substantivul “psiholog “ se pronunţă din ce în ce mai des în mass-media, în scoli, în comunitate. Acest aspect este pozitiv atâta timp cât constientizam importanţa psihologului în viaţa noastră şi necesitatea rezolvării unor probleme de natura psiho-comportamentală. Rolul psihologului şcolar devine tot mai important în şcoli. O importanţă semnificativă o are pentru dezvoltarea personalităţii la adolescenţi. În viaţa adolescentului pot apărea dificultăţi sau probleme şcolare care constituie motive de conflict cu părinţii sau cu alţi adulţi (profesori). Cauzele acestui gen de probleme sunt diverse, ele pot fi aflate şi găsite soluţii de rezolvare. Printre problemele care apar în viaţa şcolară a adolescentului se află următoarele: abandon şcolar, blocaj la una din materii, nu mai învaţă aşa cum o făcea înainte, chiuleşte de la şcoală, refuză să înveţe la anumite materii, învaţă mult dar rezultatele sunt sub nivelul efortului depus, este în conflict cu unul din profesori şi e pe cale de a rămâne corigent etc. O latură importantă o are şi dezvoltarea personalităţii adolescentului.

Orice unitate de învăţământ ar trebui să aibă un cabinet de psihologie. Elevii cu probleme de învăţare, de comunicare, de adaptare sau de comportament pot solicita consiliere pentru a găsi o soluţie. Principalul rol al psihologului în şcoală este de a menţine o legătură permanentă între profesori, elevi şi părinţi, cu scopul de a descoperi problemele de comunicare dintre aceştia şi de a propune soluţii. Psihologul poate fi solicitat în mod direct de către elevi atunci când au o problemă şi au nevoie de cineva imparţial cu care să discute fără teama că sunt judecaţi. Iniţial, copiii pot avea rezerve în a solicita ajutorul psihologului. De aceea, specialiştii spun că este foarte important să li se explice faptul că sunt protejaţi de obiectivitatea şi de confidenţialitatea consilierului, pentru că, în acest fel, elevii vor putea să vorbească deschis. Consilierul şcolar poate contribui efectiv la depăşirea frământărilor şi trăirilor afective specifice pubertăţii.

Prin intermediul consilierii psihologice adolescentul are posibilitatea de a-şi putea deschide sufletul, de a spune ceea ce îl neşlinişteşte, ceea ce îl sperie, ceea ce îşi doreşte de la prezent şi de la viitor, ceea ce visează, cum se vede pe sine, cum îi vede pe ceilalţi, şi multe alte lucruri pe care simte că nu le poate spune nimănui sau lucruri pe care el însuşi nu le poate înţelege. Toate acestea devin posibile prin intermediul şedinţei de consiliere, alături de persoana pregătită să asculte frământările, neliniştile şi căutările sale. Adolescentul este sprijinit şi îndrumat să înţeleagă – să se înţeleagă pe sine şi pe ceialalţi -, să se descopere aşa cum este, să se accepte, să îşi găsească speranţele, resursele şi visele de care are nevoie pentru a merge mai departe pe drumul său către maturitate. Gânduri, sentimente, aşteptări, vise, trăiri nespuse pot fi puse în cuvinte pentru a căpăta o formă aceesibilă puterii sale de înţelegere. Beneficiile consilierii psihologice a adolescentului sunt nu numai de partea adolescentului, ci şi de partea părintelui acestuia. Acestora li se facilitează o mai bună relaţionare sau comunicare, accesarea unor modalităţi de soluţionare ale problemelor cu care se confruntă la un anumit moment al existenţei lor, o mai bună funcţionare a familiei.

Gradul de cercetare a temei. Printre cei mai cunoscuţi cercetători care s-au ocupat de adolescenţă, de anumite probleme ale ei, punând accent pe diferite trăsături, se pot enumera:

F. Mendeuse, care considera adolescenţa “o anarhie mintală”; M. Debesse (Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă, Bucureşti, 1970), care arată că adolescenţa este „epoca entuziasmului juvenil”, este “afirmarea eului”, ocupându-se şi de “criza juvenilă”; Ch. Buhler, care arată că adolescenţa este “epoca negaţiei” şi indică consecinţele maturizării sexuale prin “criza juvenilă”, care implică abateri comportamentale ca: anarhism, fuga de acasă, izolare, deznădejde etc., dar care sunt mai mult fenomene izolate determinate de factori nefavorabili, decât trăsături specifice adolescenţei;E. Spranger consideră că adolescenţa se caracterizează prin “sentimentul adânc de singurătate”, prin “radicalism şi tendinţă de idealizare”, acordând importanţă fenomenului de conştientizare.

Spre regret, pe parcursul desfăşurării investigaţiilor am constat că tema privind psihologului şcolar în dezvoltarea personalităţii adolescentului nu este sufficient studiată.

Obiectul cercetării. Dezvoltarea personalităţii adolescenţilor şi rolul psihologului şcolari în acest proces.

Scopul cercetării constă în determinarea rolului şi metodelor psihologului şcolar în dezvoltarea personalităţii la elevii adolescenţi.