Rolul Relațiilor Publice în Promovarea Companiei

Introducere

În ultimii 10 ani, o dată cu democratizarea societăţii româneşti, domeniul relaţiilor publice a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă: au apărut departamente (sau, cel puţin, funcţii) de profil la nivelul tuturor instituţiilor publice, în marile întreprinderi, în organizaţiile neguvernamentale, în educaţie, sport şi cultură etc. De asemenea, tot mai multe universităţi, de stat şi particulare, au înfiinţat facultăţi sau secţii de relaţii publice.

Relaţiile publice circumscriu un domeniu în care sunt integrate numeroase tipuri de activitate, unele specifice, altele comune cu alte sfere de activitate. Specificul domeniului şi al activităţilor de relaţii publice au ca scop creşterea încrederii reciproce dintre o organizaţie şi publicul ei şi ca mijloc de acţiune principal circulaţia liberă, bilaterală şi simetrică, a informaţiilor. Activităţile date sunt confundate cu acţiuni precum cele de propagandă, manipulare, promovare a unor interese etc.

În acest domeniu părerile sunt extrem de variate, iar perspectivele aproape întotdeauna divergente. În acest sens mi se pare relevantă exclamaţia a doi autori prestigioşi: “Acestea sunt relaţiile publice: profesia cu o mie de definiţii” (D. W. Guth, C. Marsh).

Strategia companiilor de PR nu este cu mult diferită faţă de cea a întregii pieţe, indiferent de domeniu: se pune accent pe adaptabilitate şi pe eficienţa cât mai mare (performanţă versus costuri). Acum, mai mult ca niciodată, calitatea serviciilor şi eficienţa strategiilor dezvoltate fac diferenţa pe piaţa de consultanţă în comunicare. Astfel, accentul se pune pe comunicarea externă către client şi potenţiali clienţi, cu o orientare foarte puternică asupra unor rezultate măsurabile şi de impact. Serviciile de bază, precum media relations, corporate communications, brand PR samd, rămân importante, iar cererea pentru servicii online creşte considerabil. Şi, nu în ultimul rând, clienţii doresc flexibilitate maximă în ceea ce priveşte mixul de servicii, onorarii etc.

Relaţiile publice sunt o funcţie şi un factor de sprijinire a democraţiei, asigurând transparenţa proceselor, comunicarea corectă şi egală, încrederea reciprocă. A le prezenta şi practica, aşa cum se întîmplă la noi şi în alte ţări (dar parcă mai mult la noi decât în alte părţi), ca o formă de manipulare a maselor prin fabricarea de imagini(false sau parţiale) reprezintă o degradare gravă a spiritului relaţiilor publice şi o mascare, sub acest nume, a unor practice din regiunile pe care le credem dispărute de acum definitiv.

Studiind acest domeniu nu mai putem confunda relaţiile publice cu manipularea şi propaganda, însă putem aprecia valoarea unor programe bune, oneste, civice de relaţii publice. Cred cu toată convingerea că înbunătăţirea calităţii în activitatea de relaţii publice de la noi poate contribui la ameliorarea proceselor din viaţa socială şi politică, la ameliorarea încrederii publicului în instituţii şi la creşterea echilibrului social.

Teza este structurată pe trei capitole, introducere şi cuprins.

Primul capitol conţine structura mixului de marketing, procesul de elaborare a mixului de marketing şi importanţa sa. Şi mai în detaliat se scrie despre mix-ul promoţional şi tehnicile promoţionale folosite, astfel arătându-se locul relaţiilor publice în mix-ul promoţional.

Capitolul II descrie conţinul mai în detaliat al relaţiilor publice, începând cu conceptul de ralaţii publice, clasificarea, tehnici şi metode specifice relaţiilor publice şi sfîrşind cu rolul lor în promovarea întreprinderilor.

În ceea ce priveşte capitolul III se prezintă şi analizează compania PR Profile-image laboratory, cine sunt clienţii companiei şi care sunt serviciile de PR pe care compania le prestează acestora.

CAPITOLUL I. Locul Relaţiilor Publice în mix-ul de Marketing

1.1. Mix-ul de Marketing: structură şi conţinut

Concept esenţial al teoriei moderne a marketingului, mixul de marketing reprezintă "ansamblul de instrumente tactice de marketing controlabile pe care firma le combină cu scopul de a produce pe piaţa ţintă reacţia dorită. El reuneşte proprietăţile caracteristice ale organizaţiei, elementele pe care aceasta le poate folosi pentru a influenţa cererea pentru produsul său în general, vânzările în mod special, şi anume: produsul însuşi, nivelul preţului, activitatea promoţională şi distribuţia sau plasarea produsului. Acest set de variabile controlabile de către organizaţie, cunoscut şi sub numele de cei 4P are rolul de a detalia strategiile de marketing şi de a influenţa piaţa în vederea asigurării eficienţei maxime.

Mixul de marketing se referă la o anumită structură de eforturi de marketing, la combinarea, proiectarea şi integrarea în diverse proporţii într-un program de marketing a variabilelor controlabile în scopul dobândirii eficacităţii necesare realizării obiectivelor organizaţiei într-o perioadă determinată.

Specialiştii apreciază că mixul de marketing este unul dintre cele mai vechi şi mai utile concepte de marketing elegant prin simplitatea lui , atribuit lui Niel Borden (N. Borden, Theconcept of Marketing-Mix, în Journal of Advertising Research, iunie 1964) de la Harvard Business School, care recunoaşte că a împrumutat ideea de la un alt profesor de la Harvard Business School James Cullinton. El identifică iniţial 12 elemente ale mixului de marketing prin care se acţionează asupra pieţii în mod coerent şi unitar: produs, preţ, marcă, distribuţie, vânzare personală, publicitate plătită, promovarea vânzărilor, ambalarea, modul de prezentare, servicii post-vânzare, manipulare sau logistică şi cercetarea de marketing.

Dar Eugen McCarthy (E.J. McCarthy Basic Marketing: A managerial approach-Homewood, I.L. Irwin 1960) simplifică modelul la nivelul celor patru instrumente esenţiale: produs, preţ, plasare, promovare, acceptate de toată lumea sub formula de cei 4P (Product, Price, Place, Promotion), utilizate şi astăzi cu succes atât în teorie cât şi în practică. În ultima vreme, numeroşi sunt cei care apreciază ca insuficientă combinarea celor patru variabile şi fac diverse propuneri. Cei mai mulţi susţin să fie luată în consideraţie populaţia pe care o socotesc ca element de bază şi cel mai complex ingredient al amestecului şi cercetarea care determină atât natura ingredientelor cât şi utilizarea celei mai potrivite reţete de amestec a elementelor mixului de marketing . Alţii subliniază rolul personalului ca variabilă de importanţă esenţială care trebuie adăugată celorlalte patru elemente clasice, întrucât în orice organizaţie calitatea şi motivaţia personalului care lucrează acolo reprezintă raţiunea esenţială care face publicul să dorească (sau nu) să apeleze la serviciile ei.