INTRODUCERE 3 CAPITOLUL I 1. Dimensiunea structurală/relaţională 5 1.1.Rolul reporterul în Departamentul de ştiri 5 1.2.Atribuţii şi competenţe 10 CAPITOLUL II 2. Dimensiunea informaţională 21 2.1. Jurnalul de ştiri ca “gen de comunicare” 21 2.2. Drumul critic de la căutarea şi relatarea informaţiei la înscrierile în agenda mediatică 25 CAPITOLUL III 3. Dimensiunea comunicatională 29 3.1.Paradigme ale comunicării 29 3.2.Acces la real si evenimenţializare 34 3.3.Structura ştirilor in televiziune din perspectiva limbii şi discursului 39 4.4.Funcţia bardică 41 CAPITOPUL IV 4. Studiu de caz 44 ANEXE 53 BIBLIOGRAFIE 69
INTRODUCERE Televiziunea reprezintă astăzi una dintre cele mai importante surse de informaţii disponibile în societatea noastră. Ore în şir, un flux continuu de cuvinte şi imagini pătrunde pe ecranele televizoarelor în majoritatea caselor oamenilor, în sufragerii şi dormitoare şi în mentalul individual şi colectiv. Televiziunea crează poveştile, motivele de îngrijorare şi divertismentul,ne poartă în lumi diferite şi ne obligă să ne stabilim poziţia faţă de ele. Jurnalul de ştiri dă tonul în ,,orchestra” din care fac parte zecile şi chiar sutele de canale şi funcţionează ca un veritabil sistem nervos central al socialului. Însă lucrurile devin, brusc, complicate de îndată ce încercăm stabilirea unor repere clare, în virtutea cărora informaţia brută e susceptibilă de a deveni o informaţie televizuală, integrată în ,,genul” ştirii de televiziune ţinând cont de faptul că receptarea mesajului audiovizual este prin excelenţă instabilă, selectivă şi subiectivă, fapt care influenţează o structurare distinctă şi precisă a informaţiei ce urmează să devină ştire de televiziune. Pe baza acestei cercetări mi-am propus să revalorizez munca reporterului de teren în televiziune în condiţiile în care viteza fluxului de informaţii produce modificări substanţiale în componenţa redacţiilor, accentul căzând pe citizen journalism, respectiv modalităţi interactive de colectare a informaţiei. Cred că aceste mutaţii sunt în defavoarea investigaţiilor jurnalistice şi a sistemului de comunicare pe care jurnalistul şi întreaga echipă deplasată în teren îl instalează pentru a valorifica sursele de informaţie într-un cadru metodologic şi tehnic în care autenticitatea, verificarea informaţiei şi decupajele problematice trebuie să rămână elemente componente ale output-ului informaţional. Pe de altă parte reporterul ar trebui să conştuentizeze riscurile de distorsiune a informaţiei în diversele momente şi praguri ale procesului de comunicare ,,locurile” în care subiectivitatea şi obiectivitatea se confruntă în procesul de selecţie a informaţie şi de redactare a ştirii. Cercetarea întreprinsă de mine este un mod de a-mi dezvolta o perspectiva mai clară asupra acestui proces interuman redus adesea la o succesiune de operaţii de tip maşină şi la o prezentare în cadru (stand-up) care să asigure impactul. În procesul de comunicare reprezentat de construcţia ştirii intervin variabile care modifica traiectoria sensului şi scad credibilitatea reporterului. CAPITOLUL I 1.1. Rolul reporterul în Departamentul de ştiri O redacţie este o instituţie publică/privată, structurată organizatoric potrivit specificului activităţii pe care o desfaşoară personalul de specialitate – jurnaliştii – în vederea realizării/apariţiei unei publicaţii. Acestui prim sens, i se mai alatură un al doilea, acela de sediu al instituţiei de presă. De la termenul redacţie, derivă alţi câţiva, ataşaţi activităţii de presă: (a) redacta = a compune, a formula în scris un text personal sau al altor persoane (corespondenţi, colabotatori) în vederea tipăririi (<fr. rédiger, lat. redigere); redactare = acţiunea de a redacta şi rezultatul ei scris, stilizat; redactor. În redacţiile mai mari, reporterii se împart în generaliţti şi specializaţi. În principiu şi la modul general orice redacţie se structurează pe câţiva piloni de rezistenţă, numiţi frecvent departamente : 1) Departament al managementului (conducerii); 2) Departament jurnalistic (secţii, sectoare, specializări, rubricizări, corespondenţi/ colaboratori, acreditaţi în interior/exterior); 3) Departament tehnic (secretariatul de redacţie, secţiile foto, grafica, paginare/editare electronică); 4) Departament economic (costuri, salarii, productivitate, profit, expediţie/difuzare/retur, prospecţii de marketing). Profil profesional În accepţiune generală reporterul se deosebeşte de ceilalaţi jurnalişti prin faptul că mai tot timpul se află în alergare. Stereotipul reporterului este jurnalistul cu un microfon şi un cameraman în apropierea sa, asaltând cu întrebări divesre persoane sau încercând să pătrundă în locuri interzise. Ei bine, acesta este modelul din filme. În realitate se poate întâmpla ca reporterul să stea zile întregi în redacţie, în faţa telefonului sau computerului.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
