Rolul specialiștilor în relațiile publice în situații de criză

Cuprins licență Cum descarc?

Introducere 2
Capitolul 1: Apariţia şi evoluţia relaţiilor publice 4
1.1. Tipologia definiţiilor 4
1.2. Funcţiile relaţiilor publice 9
Capitolul 2: Criza şi comunicarea în situaţii de criză 14
2.1. Criza – concept întâlnit în toate domeniile vieţii sociale şi umane 14
2.2. Comunicarea de criză 19
2.3. Strategii ale comunicării de criză 29
Capitolul 3: Aspecte privind relaţiile publice in contextul situatiilor de criza 33
3.1. Relaţiile publice – între clişeele prezentului şi provocările viitorului 33
3.2. Dimensiuni acţionale ale relaţiilor publice 34
3.3. Modele ale sistemului de relaţii publice 38
3.4. Rolul specialiştilor în relaţii publice în situaţi de criză 39
3.5. Relaţia cu presa în situaţii de criză 41
Capitolul 4: Studiu de caz: Relatia dintre jurnalisti si specialisti in relatii publice pe baza opiniei publice 44
4.1. Imaginea specialiştilor în relaţii publice în mediile ziariştilor români 44
4.2. Imaginea jurnaliştilor in mediile specialiştilor din relaţiile publice 47
Concluzii şi propuneri 52
Bibliografie 56

Extras din licență Cum descarc?

Introducere 
„La început a fost cuvântul. Dar nu la începutul lumii, ci la începutul culturii.” (Henri Wald)
Faptul că echilibrul şi buna funcţionare a societăţilor moderne depind de calitatea comunicării nu mai este de mult o noutate. Acest adevăr implică însă asumarea tuturor responsabilităţilor legate de procesele complexe de comunicare atât de către conducătorii diferitelor instituţii, cât şi de cei care au misiunea să medieze între aceste organizaţii şi marele public : jurnaliştii, în lumea de astăzi, fluxurile comunicaţionale circulă cu mare viteză, pe spaţii uriaşe, aducând mereu informaţii mai recente, mai exacte, mai complexe despre evenimente sociale, economice, politice şi fenomene naturale, despre întâmplări neaşteptate şi procese de mult anticipate, despre personalităţi şi oameni obişnuiţi, în această lume complexă, jurnaliştii, singuri, nu ar putea să caute, să identifice, să verifice şi să redacteze toate informaţiile referitoare la aceste realităţi mereu în mişcare. Alături de ei, reprezentanţii unei alte profesii încearcă să contribuie la circulaţia rapidă şi corectă a informaţiei, la ameliorarea comunicării sociale - este vorba despre specialiştii în relaţii publice.
Instituţiile contemporane evoluează într-un mediu din ce în ce mai dens, fiind legate prin mii de fire de categorii umane foarte eterogene, de alte instituţii sociale, politice sau economice, de valori culturale, de curente de idei tradiţionale sau înnoitoare. Ele au nevoie de informaţii referitoare la comportamentul, aşteptările sau nemulţumirile acestor parteneri; de asemenea, ele au nevoie ca mesajele lor referitoare la activităţile curente, la diferite iniţiative, la poziţiile pe care le adoptă faţă de o problemă de interes comun să ajungă cât mai repede la public, să fie supuse judecăţii acestuia. Este imposibil ca o singură instituţie să poată gestiona comunicarea referitoare la toate aceste probleme, în relaţie cu un public atât de eterogen. De aceea, organizaţiile fac apel la mass-media, pentru ca, prin ele, prin uriaşa lor rezonanţă, să poată difuza mesajele pe care le consideră importante, evident, din perspectiva interesului public. Această funcţie de releu între instituţie şi mass-media este preluată de biroul de presă sau de specialiştii care, încadraţi în diferite depar¬tamente, îndeplinesc atribuţiile curente ale membrilor unui asemenea birou.
Lucrarea de fata este alcătuită din două mari secţiuni: primele capitole, reprezentate de partea teoretica, se referă la definirea conceptelor şi principiilor fundamentale ale relaţiilor publice, la organi¬zarea relatiilor publice in situatii de criza. Cea de-a doua parte a lucrării este fundamentata pe relatia dintre jurnalist (profesionistul in presa scrisa, si nu numai) si specialistul in relatii publice a carui rol primordial este acela de a transforma aceasta relatia intr-una benefica pentru ambele parti implicate. 
In prima parte am pus accentul pe dimensiunea conceptuală; am prezentat o perspectivă generală asupra relaţiilor publice, am definit categoriile în raport cu care acestea se individualizează (publicul şi organizaţia). Totodată, am prezentat aspecte privind relatiile publice si modalitatile de actiune in situatii de criza cat si rolul specialistilor in astfel de situatii.
In a doua parte am pus accent pe relatia dintre cei doi actori: jurnalistul si specialistul in relatii publice si pe activitatea acestora pentru a evidentia rolul specialistului in activitatea de relatii publice. Totodata am pus accent pe construirea unei imagini a specialistului in relatii publice din punctul de vedere al jurnalistului, dar si pe constuirea unei imagini a jurnalistului din punct de vedere al specialistului in relatii publice. Consider ca aceste persoane sunt reprezentative pentru ambele domenii de activitate: departamentul de presa, respectiv departamentul de relatii publice din cadrul unei organizatii.
Capitolul 1: Apariţia şi evoluţia relaţiilor publice
1.1. Tipologia definiţiilor
1.1.1. Concept
Termenul de “ relaţii publice “ a devenit în ultimii ani de uz comun şi face parte din conversaţiile cotidiene, este argumentul multor congrese şi seminarii, deciziile întreprinderilor ţinând cont de această nouă tehnică. 
Şi totuşi termenul face obiectul unor neînţelegeri, în special datorită faptului că “relaţiile publice “ - ca funcţie şi concept - se găseşte încă într-o stare fluidă, care nu a permis o definire satisfăcătoare. 
Oamenii definesc frecvent relaţiile publice prin intermediul câtorva dintre cele mai vizibile tehnici şi activităţi ale sale - articole într-un ziar, interviuri TV cu reprezentanţii firmelor sau apariţia unor celebrităţi la evenimente speciale.

Fisiere în arhivă (1):

 Rolul Specialistilor in Relatiile Publice in Situatii de Criza.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

Allen, M., Caillouet, R., Legitimate Endeavors: Impression Management Strategies used by Organization in Crisis, 1994

Attali, J., L'ordre par le bruit: le concept de crise en theorie economique, 1976 
Barus-Michel, J. şi colab., Crize: abordare psihosocială clinică, Editura Polirom, Iaşi, 1998;

Bernstein, Alan B., The Emergency Public Relations Manual, ed. a III-a, 1987, PASE, POB 1299, Hfghland Park, N.J. 08904;

Black, S., The Essentials of Public Relations, Kogan Page Ltd., 1997;

Booth, A. ,Crisis Management Strategy, Routledge, Londra, 1993;

Boudon, R. şi colab., Dicţionar de sociologie, Editura Univers, Bucureşti,1996;

Bouzon, A., Crise, communication et maîtrise des risques dans les organisations, Comunication et Organisation, 2e semestre 1999;

Cambridge International Dictionary of English, Cambridge University Press, 1995; 

Carrell, B., Predicting Ethical and Responsible Communication Behavior of Organizations on Crisis Situations, International Association of Mass Communication Research, New Delhi, 1986;

Coman, C., 2001, Relaţii publice: principii şi strategii, Editura Polirom, Iasi;
Cosma, M.,Gestionarea crizei. Abordare geopolitică şi geostrategică., Editura AFT, Sibiu, 2000;

Cutlip, C., Center A., Broom G., Efective Public Relations, Practice Hall, New Jersey,1994; 

Das grabe Worterbuch der deutschen Sprache, Dudenverlag, Mannhein, 1978; 
Desaulniers, Pierre, L' elaboration d' une champagne de communication, Sainte-Foy; 
Deutsches Universal Worterbuch Dudenverlag, Mannheim, 1989; 

Dicţionar diplomatic, Editura Politică, Bucureşti, 1979;

Dicţionarul explicativ al limbii române, Ediţia a III-a, Bucureşti, 1996;

Dicţionarul Le Petit Larousse en couleur, Larousse, 1993 ; 

Dictionary of Contemporany English, New Edition, 1992, Editura Langman, 1992; 

Dictionnaire de la langue française, Edition 02, 1993 ;

Ferrol, G. (coord.), Dicţionar de Sociolgie, Editura Ştiinţifică şi Tehnică, Bucureşti, 1998;

Finic S., Crisis Management: Planning for the Inevitable, Amacom, New York, 1986;
Gabay, M., La nouvelle communication de crise. Concepts et outils. Editions Strategies, Elsevier, 200l ;

Grunig, J., Excellence in Public Relations and Communication Management, USA: Lawrence Erlbaum Associates Inc, 1992;

Guth, D.W., Marsh, C., Public Relations: A Value- Driven Approach, Allyn and Bacon Publ., 2000;

Hearit, K. M:, Apologies and Public Relations Crises and Chrysler, Toshiba and Volvo, Public Relations Review, vol. 22, nr. 2, 1994;

Herman, C. F., Crisis, Oxford University Press, Oxford, 1993;

James Grunig & Jon White, „The Effects of World views on Public Relations Theory and Practice", in Public Relations and Communication Management, edited by James E. Grunig. Hillsdale, NJ, L. Etlbaum Assoc, Piiblishers. 1992;

Lagadec, P., Ruptures creatrices, Paris: Editions Organisation, 2000;

Lerbinger, O., The Crisis Management: Facing Risk and Responsibility, Lawrence, Erlbaum Publ. ,New Jersey, 1997;

Lesly, Philip, Challenges of the Communications Explosion, The Freeman, 1973;
Lipman, J., In Times of Trouble, Candor is Often the First Casualty, Wall Street Journal, decembrie 1986;

Mintzberg, Henry, Strategy Formation: School of Thought, in Fredericson W., Perspectives on Strategic Management, Harper & Row, New York, 1990;

Morin, Edgard, La methode 2, La Vie de la Vie, Le Seuil, col. Points, Editions de Poche, Paris,1985;

Mucchielli, A., Communication interne et management de crise. Paris: Les editions d'organisation, 1993;

Newsom, D., VanSlyke, Turk, Kruckeberg, D., Totul despre relaţiile publice, Iaşi, Editura Polirom, 2003;

Newsom, Doud, VanSlyke, Judy, Kruckeberg, Dean, op.cit., p. 41 

Newsom, Doug, Carrell, Bob, Public Relations Writing: Form and Style, ed. a V-a, Wadsworth, Belmont, California, 1998;

Nicolaescu, G., Gestionarea crizelor politico-militare, Editura Top Form, Bucureşti, 2003;

Norman, R. A., Managing the Crisis You Tried to Preven, Harvard Business Review, noiembrie-decembrie 1995; 

Pages, M., Bonetti M., Descendre D., L'emprise de l'organisation, P.U.F., Paris, 1980 

Pauchant, T. C., Mitroff, I., Transforming the Crisis-Prone Organisation, Jossez-Bass Publ, San Francisco, 1992.