Cuprins
- Introducere 5
- Capitolul I. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa 8
- Capitolul II. România și OSCE: Participarea țării noastre la acțiuni OSCE încheiate în prezent 22
- Capitolul III. Misiuni în teren: România și implicarea sa în acțiuni OSCE derulate în prezent 41
- Concluzii 59
- ANEXE 61
- Bibliografie 66
Extras din licență
Introducere
Problemele de securitate au fost o preocupare permanentă a liderilor politici și militari datorită transformărior și schimbărilor din conjunctura internațională, generatoare de noi amenințări. Astfel, s-a conchis faptul că interesele statelor și obiectivele de securitate se pot realiza doar prin cooperare și solidaritate internațională. În cadrul sistemului mondial, organizațiile internaționale sunt cele mai importante forțe în coordonarea acțiunilor din domeniul politic, militar, economic, social, cultural. În urma distrugerilor din urma celor două războaie mondiale, comunitatea internațională a văzut necesitatea creării unui cadru de discuții bazat pe cooperare.
De la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, SUA și URSS care crease două alianțe politico-militare opuse, au încetat să se mai considere dușmani și s-au angajat să conlucreze pentru o Europă pașnică, democratică și unită. S-a încheiat un tratat de reducere drastică a armamentelor din Europa, s-au adoptat măsuri de sporire a încrederii și de solidificare a securității statelor, s-a stabilit continuarea negocierilor de reducere a armamentelor și a forțelor armate, s-a creat un cadru instituțional pentru urmărirea constantă a acestor probleme.
Adoptarea Actului Final de la Helsinki din 1995 a însemnat pentru OSCE asumarea de numeroase viitoare angajamente în cadrul sistemului internațional, perfecționându-se într-un mecanism specializat în promovarea dialogului, solidarității și cooperării, utilizând instrumente de prevenire a conflictelor și gestionare a diferendelor și reconstrucție post-conflict.
Prezenta lucrare, în cele ce urmează, analizează și definește rolul pe care îl deține Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa pe mapamond, precum și rolul pe care România îl are în cadrul acestei Organizații și implicațiile statului român în acțiunile de menținere a păcii, de prevenire a conflictelor și gestionare a crizelor alături de celelalte state participante, participarea la Misiunile OSCE în cadrul internațional. Datorită vastei activități și istoriei de aproape jumătate de secol, este destul de greu să creezi o imagine detaliată a organizației și a importantului rol pe care aceasta îl are în evoluția politică, militară, socială și umană a planisferei, într-un număr de doar câteva zeci de pagini. Prin urmare, am decis să surprind cât mai precis elementele definitorii ale Organizației și participării României la activitățile, acțiunile și misiunile acesteia.
Alegerea acestei teme rezultă din interesul pe care îl acord asupra problematicii siguranței și securității mondiale, componente definitorii ale viitorului societății la nivel global. Vasta extindere a conflictelor și divergențelor din prezent, indiferent de situarea lor sau de cât de izolate sunt, implică repercursiuni nu doar asupra statelor direct implicate, ci asupra tuturor statelor de pe glob, datorită contextului globalizării și a relațiilor interconectate cel puțin la nivel economic. Pentru România, conflictele care au implicații directe asupra statului nostru și a relațiilor bilaterale și economice sunt acelea din proximitatea frontierelor noastre, în special divergențele din Ucraina și Transnistria. Pentru a înțelege implicațiile prezente din mediul economic, social, militar și politic la nivel internațional este însă nevoie de o descriere elaborată a acestora și a altor conflicte la care România a participat și participă activ (Capitolul II și Capitolul III).
Am decis să structurez această lucrare, pe lângă introducere, în trei capitole mari, fiecare abordând diverse subiecte și probleme. Cloncluziile reprezintă amprenta personală asupra lucării, asupra eficacității acțiunilor OSCE și asupra organizației în sine, iar Bibliografia cuprinde sursele care au ajutat la realizarea acestei lucrări.
Capitolul I - Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa: istoric, instituții, obiective și principii, acțiuni și implicații - are un rol introductiv în problematica abordată. Este prezentată Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa ca instituție de nivel internațional, conjunctura fondării, domenile de activitate în care acționează și baza legislativă. În același timp, primul capitol constă și în prezentarea succintă a principalelor instituții OSCE: Consiliul Permanent, Consiliul Ministerial, Consiliul Superior, Forumul de cooperare în domeniul securității, Președintele în exercițiu al OSCE, Secretariatul OSCE, Înaltul Comisar pentru Minorități Naționale, Reprezentantul OSCE pentru libertatea presei, Biroul pentru Instituții Democratice și Drepurile Omului, Curtea de Conciliere și Arbitraj și Adunarea Parlamentară. De asemenea, în acest capitol se mai regăsesc obiectivele și principiile stabilite în urma Actului Final de la Helsinki din 1975, precum și implicațiile, activitățile și acțiunile organizației la nivel mondial în sfera managementului conflictelor internaționale, dimensiunii economice, dimensiunii militare și în special dimensiunii umane.
Capitolul II - România și OSCE. Participarea țării noastre la acțiuni OSCE încheiate în prezent - are rolul de a expune concret evenimentele în care România, sub egida OSCE, a fost implicată, participând activ în soluționarea problemelor din toate dimensiunile acoperite de Organizație. Exemplele prezentate ilustrează momentele cheie ale implicării României în cadrul Misiunilor OSCE care definesc activitatea Organizației.
Capitolul III - Misiuni în teren: România și implicarea sa în acțiuni OSCE derulate în prezent - aduce în prim plan activitatea recentă OSCE pe continent, Misiunile de prevenire a conflictelor, de supraveghere, de observare a alegerilor, acțiunile din domeniul dimensiunii umane în prisma protejării drepturilor omului, activitățile cu privire la procesul de democratizare și consolidarea instituțiilor. De asemenea, fiecare activitate OSCE abordată în acest capitol, prezintă, de asemenea, modul de participare a României și aportul adus în desfășurarea mandatelor.
Adunarea materialelor bibliografice a fost o sarcină destul de dificilă datorită actualității temei abordate; pentru a realiza această lucrare am apelat la lucrări generale, respectiv lucrări de specialite, articole, resurse electronice, în special, la site-uri și documente oficiale pentru a oferi o imagine concretă și clară a realității prezente.
Coordonatorul științific al acestei lucrări, Lector univ. dr. Dinu Bălan, m-a ajutat în elaborarea prezentei prin sugestiile făcute în materie de organizare și sistematizare a informațiilor, precum și prin recomandarea unor surse bibliografice utile.
Bibliografie
1. Adrian Năstase, „Documente fundamentale ale Dreptului Internațional și ale Relațiilor Internaționale”, vol I, Regia Autonomă Monitorul Oficial, 1997;
2. Adrian Năstase, „România și noua ordine mondială: studii, alocuțiuni, interviuri 1990-1996”, Asociația Română pentru Ed. Democratică, București, 1996;
3. A. Popescu, „Organizații Europene și Euroatlantice”, Universul Juridic, București, 2003;
4. Andrei Popescu, Ion Jinga, „Organizații europene și euroatlantice”, Ed. Lumina Lex, București, 2001;
5. Andrei Popescu, Alina Dinu, „Organizații Eurponene și Euroaltantice”, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2004;
6. Andrei Popescu, Alina Dinu, Ion Jinga, „Organizații europene și euroatlantice”, Ed. Economică, București, 2005;
7. Andrei Popescu, Ion Diaconu, „Organizații Europene și Euroatlantice”, Universul Juridic, București, 2009;
8. Anton Carpinschi, Diana Mărgărit, „Organizații Internaționale și interguvernamentale”, Ed. Polirom, București, 2011;
9. C. Gh. Balaban, „Securitatea și dreptul internațional. Provocări la început de secol XXI”, Ed. C.H. Beck, București, 2006;
10. Christine Bertrand, „La nature juridique de l’Organisation pour la Securitè et la Cooperation en Europe”, în Revue general de droit internationel public, 1998;
11. Col. Dr. Mircea Cosma, Cpt. Dr. Teofic Ispas, „Integrarea României în structurile europene și euroatlantice”, Ed. Academiei Forțelor Terestre, Sibiu, 2002;
12. Dan Vătămanu, „Organizații europene și euroatlantice”, ed. Lumina Lex, București, 2008;
13. Dinu Bălan, „Instituții și Organizații Internaționale: note de curs” , Ed. Universității „Ștefan cel Mare”, Suceava, 2014;
14. D. Mazilu, „Dreptul internațional public”, vol. II, Ed. Lumina Lex, București, 2010;
15. Ion Pâlșoiu, „Organizații Politice și Militare Internaționale”, Ed. Universitaria, Craiova, 2006;
16. Ion Rusu, „Organizații și Relații Internaționale”, Ed. Lumina Lex, București, 2002;
17. Radu Sebastian Ungureanu, „Securitate, suveranitate și instituții internaționale”, Ed. Polirom, Iași, 2010;
18. R. G. Feltham, „Ghid de diplomație”, Ed. Institutul European, Iași, 2005;
19. Stan Petrescu, „Mediul de securitate global și euroatlanic”, București, 2005;
20. Traian Laurențiu, Hristea, „Diplomația României la OSCE: Promovarea securității curinzătoare în Asia centrală și Caucazul de Sud”, Fundația Europeană Titulescu, București, 2013;
21. Valentin Lipatti, „În tranșeele Europei, Amintirile unui negociator”, Ed. Militară, București 1993;
22. Valentin Lipatti și Ion Diaconu , „Securitatea și cooperarea în Europa. Documente 1990-1992”, vol. II, Ed. Academiei, 1993.
Resurse electronice
1. www.adevarul.ro
2. www.crisisgroup.org
3. www.digi24.ro
4. www.drao.ro
5. www.exclusivnews.ro
6. www.igpr.ro
7. www.lege5.ro
8. www.mae.ro
9. www.mediauno.ro
10. www.osce.org
11. www.parlament.ro
Publicații Online
1. Articolul 15 din „Tratatul între România și Republica Federală Germania privind cooperarea prietenească și parteneriatul în Europa din 21.04.1992”,în vigoare de la 24.09.1992;
2. Carta de la Paris pentru o nouă Europă, în vigoare de la 9/09/1991;
3. Code of Conduct on Politico-Military Aspects of Security, adoptat la 3 decembrie 1994, Budapesta;
4. Document of the Ninth Meeting of the Ministerial Council, Bucharest Ministerial Declaration, 3 and 4 December 2001, București;
5. Final Act of the Conference on Security and Cooperation in Europe, Helsinki, 1975;
6. Hotărârea privind aprobarea de către Parlament a participării României la misiunea OSCE de verificare în Kosovo, pecum și la misiunea de supraveghere aeriană în Kosovo, 28/10/1998, București;
7. Implementation of the Action Plan on Improving the Situation of Roma and Sinti Within the OSCE Area, Status Report 2008, OSCE-ODIHR, Varșovia, 2008;
8. O. Dumitrescu, „Organizații în continuă evoluție: noi condiții și noi responsabilități în impact strategic”, nr. 2/2004;
9. Permanent Council Decision No. 557: OSCE Action Plan to combat Trafficking in human beings, 2003;
10. Self-assessment tool for nations to increase prepapedness for cross-border implications of crises, Secretariatul OSCE, 2013;
11. Survey of OSCE Field Operations, The Secretariat Conflict Prevention Centre, Viena, 29 ianuarie 2015;
12. The Implementation of the Ohrid Agreement: Ethnic Macedonian Resentments, Center for the Study of Balkan Societies and Cultures (CSBSC) University of Graz, Austria, 2002;
13. Victor Petrescu, ”Posibile scenarii de evoluție ale conflictului din Kosovo”, 30 ianuafrie 1999.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Romania si participarea la actiunile OSCE dupa anul 2000.docx