Salarizarea

1.1.Notiunea de salariu.

Termenul de salariu provine din latinescul salarium, care desemna, la origine, ratia de sare (sale) alocata unui soldat. Ulterior, a fost utilizat pentru a denumi pretul platit cetatenilor liberi care îndeplineau diverse activitati în folosul altor persoane. În afara de salariu, se mai utilizeaza termenii de retributie si remuneratie, de asemenea de origine latina, precum si cel de indemnizatie, echivalent al remunerarii demnitarilor alesi ori numiti, a judecatorilor si procurorilor. Salariul este pretul muncii prestate, exprimat în bani. Atunci când munca se desfasoara pentru sine este munca independenta si produce venit, în situatia în care se realizeaza pentru o terta persoana este munca dependenta si produce salariu.

Salariul constituie obiect, dar si cauza a contractului individual de munca. Este obiect deoarece constituie contraprestatia pentru munca efectuata, este cauza pentru ca în vederea obtinerii lui persoana fizica s-a încadrat în munca. Într-adevar, alaturi de felul muncii si de locul muncii, salariul este un element esential al contractului de munca, o parte componenta a obligatiilor asumate de angajator si a cauzei juridice a obligatiei persoanei angajate; el constituie totalitatea drepturilor banesti cuvenite pentru munca prestata .

1.2 Elementele salariului.

Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile precum si alte adaosuri (art. 155).

Salariul de baza este partea principala a salariului total , ce se cuvine fiecarui salariat, luând în considerare, de regula, nivelul studiilor, calificarea si pregatirea profesionala, importanta postului, caracteristicile sarcinilor si competentele profesionale. El constituie nu numai partea fixa si principala a salariului, ci si un element de referinta în raport cu care se calculeaza celelalte drepturi ale angajatilor cum ar fi, de exemplu, diferitele indemnizatii, sporuri, etc.

Indemnizatiile reprezinta sumele platite salariatilor peste salariul de baza, cu scopul de a compensa cheltuielile pe care acestia sunt nevoiti a le efectua cu ocazia îndeplinirii unor sarcini de serviciu sau în alte conditii de munca.

Indemnizatiile pot fi: pentru îndeplinirea unei functii de conducere, pentru delegare, detasare, instalare, misiuni permanente în strainatate, etc.

Adaosurile si sporurile la salariu (ca si indemnizatiile) formeaza partea variabila a salariului pentru ca se platesc numai în raport cu performantele individuale (rezultatele obtinute în munca), pentru timpul în care munca este prestata în anumite conditii deosebite sau speciale (pentru compensarea, pe aceasta cale, a efortului depus în plus sau a riscului ridicat pe care îl presupune munca) .

1.3 Salariul nominal si salariul real

Reprezinta categorii economice ale salariului. Ne referim însa la ele pentru a întelege cât mai corect rolul salariului de instrument în asigurarea existentei angajatului si a familiei sale. Salariul nominal consta în suma de bani pe care salariatul o primeste efectiv pentru munca depusa.

Salariul real consta în cantitatea de bunuri si servicii pe care le pot dobândi persoanele fizice cu salariul nominal.

1.4 Salariul de baza minim brut pe tara garantat în plata.

Prin Hotarârea Guvernului nr. 133/1991 s-a fixat pentru prima data în tara noastra (la 25 februarie 1991) un salariu minim brut pe tara (în cuantum de 3.150 lei, pentru un program complet de lucru de 170 de ore medie pe luna, ceea ce reprezenta 15,55 lei/ora); s-a institutionalizat, totodata, terminologia „salariul minim pe tara” (art. 1).

Pentru anul 2007, prin Hotarârea Guvernului nr. 1825/20062 s-a prevazut un salariu minim brut pe tara, de 390 lei, iar prin acelasi contract pe anii 2007-2010, s-a stabilit un salariu de baza minim brut negociat de 440 lei (art. 40 alin. 4).

Angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut orar pe tara .

Salariul de baza minim brut pe tara garantat în plata trebuie adus la cunostinta salariatilor, prin grija angajatorului (art. 160 din Codul muncii).