Salarizarea in Romania

Cuprins licenta Cum descarc?

Capitolul I:
Consideratii introductive:
I.1.Evolutii istorice privind sistemul romanesc de salarizare
I.2.Salariul-notiuni generale
I.3.Componentele salariului:
I.3.1.Salariul de baza
I.3.2.Indemnizatiile
I.3.3.Adaosurile la salarii:
I.3.3.1.Premiile acordate din fondul de premiere
I.3.3.2.Cota parte din profit
Capitolul II:
Principiile sistemului de salarizare:
II.1.Principiul egalitatii de tratament in stabilirea salariului(la munca egala,salariu egal)
II.2.Principiul confidentialitatii salariului
II.3.Principiul negocierii salariului
II.4.Principiul garantarii salariului minim
II.5.Principiul salarizarii diferentiata dupa conditiile de munca
II.6.Principiul indexarii si compensarii salariilor
II.7.Principiul stabilirii salariilor personalului din autoritatile si institutiilor publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat,bugetele locale si bugetele fondurilor speciale prin acte normative
Capitolul III:
Categorii de salarii:
III.1.Salariul nominal si salariul real
III.2.Salariul minim garantat
Capitolul IV:
Formele de salarizare:
IV.1.Notiunea si clasificarea formelor de salarizare
IV.2.Salarizarea in functie de rezultatele muncii(in acord)
IV.3.Salarizarea dupa timp(in regie)
IV.4.Salarizarea pe baza de tarife sau cote procentuale
IV.5.Alte forme specifice unitatii
Capitolul V:
Modalitati de salarizare:
V.1.Salarizarea prin negociere
V.2.Salarizarea personalului din institutiile publice precum si din celelalte unitati bugetare:
V.2.1.Salarizarea personalului didactic si personalului auxiliar
V.2.2.Salarizarea functionarilor publici
V.2.3.Salarizarea functionarilor publici cu statul special din sistemul administratiei penitenciarelor
V.2.4.Salarizarea personalului din organele autoritatii judecatoresti
Capitolul VI:
Plata salariilor:
VI.1.Reguli privind plata salariilor
VI.2.Conditii privind plata salariilor
VI.3.Contributiile angajatului si contributiile angajatorului
VI.3.1.Impozitul pe veniturile din salarii
VI.3.2.Contributia de asigurari sociale de stat
VI.3.3.Contributia pentru concedii si indemnizatii
VI.3.4.Contributia de asigurari sociale de sanatate
VI.3.5.Contributia la bugetul asigurarilor pentru somaj
VI.3.6.Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale
VI.3.7.Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale
VI.3.8.Comisionul datorat Inspectoratului Teritorial de Munca
Concluzii si propuneri
Bibliografie


Extras din licenta Cum descarc?

Capitolul I
Consideratii preliminare
I.1.Evolutii istorice privind sistemul romanesc de salarizare
Primele reglementari legale ale salarizarii in Romania au aparut in agricultura prin Legea pentru invoielile agricole din 28 decembrie 1907 .Potrivit acestei legi proprietarii de terenuri care foloseau tarani pentru executarea activitatilor agricole trebuiau sa incheie cu acestia "invoieli agricole".In art.35,legea preciza ca plata trebuie facuta in bani si nu poate fi inlocuita cu nici o alta forma,precum jetoane, marfuri, bauturi, etc.Remunerarea era corelata cu pretul muncilor agricole.Acest principiu a fost dezvoltat mai tarziu prin Legea 67 din 23 martie 1937 conform careia angajarea muncitorilor se facea numai pe baza de contracte scrise, autentificate de primarul comunei, iar plata muncii trebuia fcuta numai in bani.
In industrie, primele reglementari cu privire la salariu au aparut in 1919 odata cu incheierea primelor contracte colective de munca.In aceste contracte se stabilea un salariu minim pe zi, repaus duminical,spor la salariu pentru munca de noapte. 
Odata cu organizarea salariatilor in sindicate,numarul contractelor colective de munca s-a extins si a aparut necesitatea unei legiferari in acest domeniu, ceea ce s-a si intamplat prin Legea 36 din 5 aprilie 1929, asupra contractelor de munca .In art. 58 din aceasta lege se stipula ca remuneratia putea fi determinata prin unitatea de timp sau in raport cu lucrarea,calitatea sau cantitatea lucrului efectuat, sau in orice alt mod convenit intre parti.Legea interzicea remunerarea muncii exclusiv in natura,dar prevedea posibilitatea ca partile sa reglementeze prin contractul individual de munca eventualitatea participarii salariatilor la beneficii.
Foarte importante erau normele de protectie si garantare a salariului. Art. 68 preciza ca nici o compensatie nu poate avea loc intre salarii sau partea de beneficii datorata si o creanta oarecare a patronului, iar art. 70 preciza ca prin cumul de retineri facute sub orice titlu nu se poate reduc salariul sub 1/3 din banii cuveniti.
In mod concret salariile se stabilesc de catre parti prin contractul individual de munca, in concordanta cu clasele stipulate de contractul colectiv de munca. Orice prevedere a contractului individual de munca contrara celor ale contractelor colective de munca este lovita de nulitate absoluta.
In 1939 prin Legea nr. 775 din 1 noiembrie s-au infiintat pe langa fiecare inspectorat general al muncii, comisii mixte pentru stabilirea salariilor minimale in intreprinderile particulare, comerciale, industriale si de transporturi. Ele erau alcatuite din 3 reprezentanti ai angajasilor, 3 reprezentanti ai patronului si erau conduse de presedintele Curtii de Apel din orasul de resedinta al tinutului. Hotararile consiliilor trebuiau aprobate de ministrul muncii si intrau in vigoare in ziua publicarii lor in Monitorul Oficial. Pentru stabilirea salariilor minimale, comisiile se orientau dupa nivelul salariilor platite pentru lucrpri similare in intreprinderile in care conditiile de munca erau fixate prin contracte colective de muna,precese verbale de impacare sau arbitraj.
Legea recomanda comisiilor sa aiba in vedere asigurarea unor ,,conditii omenesti de viata" salariatilor. La stabilirea salariilor minimale se tinea cont si de avantajele acordate salariatilor din intreprinderi cum ar fi locuinta, hrana sau gratificatii.
Salariile minimale se determinau pe ora, saptamana sau luna precum si in raport cu lucrarea de efectuat(bucata, acord, etc.) si se fixau pe intreprinderi, categorii de intreprinderi, pe judet sau tinut. Salariile minimale astfel fixate s-au schimbat, dar nu mai devreme de 6 luni de la data publicarii lor.
In anul 1941 prevederile acestei legi au fost extinse la toate intreprinderile, indiferent de natura acestora.
Salarizarea functionarilor publici a fost reglementata prin Statutul functionarilor publici aprobat prin Legea nr. 103 din 19 iunie 1923 si prin legile speciale de organizare a institutiilor respective. In Statutul finctionarilor publici din 1923 se preciza ca acesstia au dreptul la salarii corespunzatoare gradului sau functiei ocupate si pe langa salarii la o indemnizatie in vederea platii chiriei, ajutor de familie pentru cei cu copii si in mod exceptional la un adaos pentru scumpirea traiului.
Indemnizatia pentru chirie se fixa anual prin buget in functie de starea civila a functionarului, localitatea de resedinta a acestuia si pretul chiriilor, iar ajutorul de familie se stabilea in raport cu numarul copiilor.
Functionarii, pana la rangul de sef de birou, aveau dreptul la o indemnizatie pentru ore suplimentare, daca acestia efectuau cel putin 6 ore suplimentare in cursul unei saptamani. Cuantumul indemnizatiei se stabilea anual de catre Guvern proportional cu salariile.


Fisiere in arhiva (1):

  • Salarizarea in Romania.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 10 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!