Sănătatea în economia contemporană

1. SUSŢINEREA SĂNĂTĂŢII ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

1.1 Determinări privind sănătatea în societatea contemporană

Hipocrat, părintele medicinii europene denumea sănătatea ca pe o “stare de echilibru între corp, minte şi mediu”, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca “bunăstare completă, fizică, psihică şi socială şi nu doar absenţa bolii sau a handicapului .Abordarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii are meritul de a surprinde caracterul pozitiv al conceptului de sănătate, această abordare susţinând ideea conform căreia sănătatea reprezintă mai mult decât simpla absenţă a unor stări nedorite, definite în mod obiectiv “boli” de către experţi.

Pentru o dezvoltare armonioasă şi sigură a unei ţări este foarte importantă protejarea sănătăţii fiecărui cetăţean în parte, deoarece un cetăţean activ din punct de vedere social este capabil să susţină un stat prosper.

Starea de sănătate, în adevăratul sens al cuvântului, semnifică existenţa armoniei structurale, inclusiv în sensul funcţional al tuturor elementelor organismului uman, cât şi între acesta şi mediul său ambiant. Starea de sănătate este un bun de preţ care asigură fiecărui individ posibilitatea afirmării sale plenare, a utilizării potnţialului său fizic, psihic şi afectiv la întreaga lui capacitate, în scopul realizării depline a aspiraţiilor şi fericirii personale şi a familiei sale în cadrul societăţii în care trăieşte şi işi desfăşoară activitatea.

Sănătatea este un concept complex şi, de aceea, nu există doar un singur indicator care să ne permită o analiză riguroasă şi completă a ei, ci un şir de indicatori prin care se pot descrie diferite aspecte sau dimensiuni ale stării de sănătate; dintre aceşti indicatori putem aminti: speranţa de viaţă – un indicator ce reflectă ansamblul condiţiilor economice, sociale, de mediu şi sănătate în care populaţia işi desfăşoară activitatea; natalitatea, mortalitaea infantilă, morbiditatea, etc.

Sănătatea omului contemporan poate fi serios influenţată de o serie de factori “moderni”, actuali cum sunt: degradarea condiţiilor sociale, sărăcia anumitor segmente sociale ( vârstnici, şomeri, familii cu mulţi membri ), carenţe în alimentaţie, alcoolism, fumatul excesiv, poluarea şi deterioarea mediului .

În ultimii ani asistăm la o degradare continuă şi tot mai accentuată a mediului din România prin creşterea nivelului poluării ( depozitarea improprie a gunoaielor şi a deşurilor toxice, creşterea nivelului normal de radiaţii.

Serviciile de sănătate oferite au şi ele o influenţă asupra sănătăţii populaţiei.Deşi în România numărul unităţilor medicale este comparabil cu cel al ţărilor din vestul Europei există însă multe probleme legate de: absenţa altenativelor la îngrijiri spitaliceşti, (îngrijiri comunitare, îmbunătăţirea îngrijirilor primare), utilizarea ineficientă a paturilor de spital prin încărcarea lor cu cazuri sociale, limitarea intervenţiilor diagnostice probate ca fiind eficace şi eficiente, din motive ce ţin atât de resursele precare disponibile cât şi de organizarea defricitară a sistemului de sănătate din România, toţi aceşti factori determinând o creştere a cheltuielilor pentru sănătate, fără a antrena şi o satisfacere optimă a cererii şi a nevoilor de servicii.

Pe lângă factorii obiectivi enumeraţi, există şi o serie de factori subiectivi care îşi pot pune amprenta în mod negativ asupra sănătăţi fiecărui individ în parte, şi aici putem aminti stilul de viaţă, multe din bolile umane fiind provocate de comportamentul fiecărui individ, ele putând fi evitate sau ameliorate prin modificări comportamentale , fumatul si consumul excesiv de alcool care au luat o amploare nebănuită în ultimii ani, pe fondul creşterii numărului factorilor de stres şi a campaniilor publicitare accentuate practicate de mass-media, mai ales în rândul tinerilor, aspecte care au o influneţă nefastă asupra sistemului imunitar. La fel, putem considera factori negativi şi tendinţa spre o alimentaţie hipercalorică, hiperglucidică, hipersodată, consumul unor alimente care au în compoziţia lor un număr mare de “E-uri”, sedentarismul, stresul, şomajul, drogurile,etc.

Pentru a evidenţia consecinţele extrem de negative ale factorilor enumeraţi mai sus asupra sănătăţii fiecărui individ în parte, propun să aruncăm o scurtă privire asupra

situaţiei din ţara noastră cu privire la noile cazuri de îmbolnăviri.

Tabelul nr. 1 Evoluţia şi structura îmbolnăvirilor în România în perioada 2000-2004

mii

Clase de boli 2000 2001 2002 2003 2004

Tumori 41 50 49 46 49

Boli ale aparatului

respirator 6749 7652 7699 7333 7643

Boli ale sistemului nervos 800 941 984 959 1026

Tulburări mentale 135 168 172 165 177

Complicaţii ale sarcinii şi naşterii 33 30 34 22 21

Sursa: Anuarul statistic al României, Institutul Naţional de Statistică, www.insse.ro

Din aceste motive se impune necesitatea unei activităţi de ocrotire a sănătăţii eficientă care să fie susţinută de către stat atât prin alocări generoase de la bugetul public, cât mai ales prin eficientizarea activităţii instituţiilor abilitate din domeniul sănătăţii publice, care să ducă la un mai bun consum de resurse publice şi la o îmbunătăţire a raportului cost-beneficii.

Nu trebuie uitat faptul că demersurile întreprinse pentru ocrotirea sănătăţii nu au numai efecte medicale, în plan pesonal, ci au şi efecte sociale cu influenţe directe asupra stării economiei unei ţări şi asupra standardelor de viaţă a cetăţenilor ei.