Schimbare și Adaptare în Managementul Agenției de Detectivi

1.1. EVOLUTIE SI ETAPE IN MANAGEMENT

1.1.1 Necesitatea conducerii stiintifice

Unirea eforturilor pentru atingerea obiectivelor comune si individuale reprezinta unul din factorii obiectivi care explica aparitia colectivelor, al intreprinderilor (organizatiilor) si, implicit, al conducerii ca functie speciala in mecanismul de functionare a acestora.

Conducerea a aparut odata cu munca in colectiv si este un proces ce evolueaza paralel cu adancirea diviziunii muncii.

Specializarea, consecinta a cresterii complexitatii productiei, atrage dupa sine nevoia unui “aparat” de conducere menit sa indeplineasca un dublu rol. Pe de o parte, trebuie sa asigure ritmicitate si uniformitate in activitatea tuturor verigilor (compartimentelor) componente ale intreprinderii si, pe de alta parte, sa ghideze (orienteze) intreaga activitate spre un tel comun.

Nu este mai putin adevarat ca interesul pentru stiinta conducerii depinde de gradul de dezvoltare al societatii.

Analiza si studiul stiintei conducerii, a teoriilor elaborate, in principal, in SUA, Franta,

Marea Britanie, Germania etc. ne releva o serie de concluzii utile oferindu-ne, in acelasi timp, un bogat arsenal de metode, metodologii, tehnici etc. elaborate, practicate si “testate” in tarile de origina, de catre “manageri” de mare succes.

Rapiditatea schimbarilor (tehnologice, organizatorice, economice, sociale, politice etc.) este poate una din cele mai caracteristice trasaturi ale acestui inceput de mileniu. In aceste conditii adaptarea “din mers” este vitala iar eforturile ce se fac pentru aceasta sunt cel mai adesea de ordin intelectual.

Mutatiile, din toate domeniile, presupun si inlocuirea vechilor metode de conducere.

Inlocuirea cu metode stiintifice a intuitiei si a empirismului a devenit o necesitate de care depinde, in final, eficienta muncii de conducere si, implicit, a intregii munci prestate intr-o organizatie.

Conducerea stiintifica, se bazeaza pe metode si tehnici stiintifice de culegere si prelucrare a informatiilor si de analiza a realitatilor economice si sociale.

In contextul conducerii stiintifice intuitia, flerul, bunul simt, experienta de viata - “metodele” de baza ale conducerii nestiintifice - vor capata o noua valoare in masura in care vor fi utilizate in concordanta si in completarea mijloacelor stiintifice.

1.1.2. Conceptul de management

Este unanim acceptata afirmatia: conducerea stiintifica este principala cale de ridicare pe o treapta superioara a eficientei muncii si aceasta datorita obiectivului ei major: valorificarea integrala a resurselor de care dispune intreprinderea.

Sau, altfel spus: de succesul unei organizatii, dar si de esecul ei, poate fi “acuzat” in primul rand managementul.

De la acceptarea acestui adevar pana la intelegerea faptului ca, in cele din urma o tara este bogata sau saraca dupa cum conducerea microeconomica este sau nu de calitate, nu mai este decat un pas.

In spiritul ultimei afirmatii in Cartea sfanta a Budismului, “Parabola orbilor si a elefantului” explica extrem de plastic, necuprinderea de catre oameni a lui Buda, a complexitatii Sale.

“ Un club al orbilor a organizat o vizita la o gradina zoologica. In cursul acesteia au vazut doar animalele care puteau fi vazute de un orb, prin pipait.”

La urmatoarea intalnire au inceput sa-si depene impresiile culese cu ocazia ultimei actiuni in comun, discutiile civilizate, la inceput, au degenerat, la un moment dat, intr-o adevarata cearta.

Cand?

Atunci cand au inceput sa-si povesteasca despre elefant.

Imaginea pahidermului era atat de diferita in mintea lor incat cu greu se puteau intelege.

Unul din ei pusese mana pe fildesul elefantului si sustinea pana-n panzele albe ca elefantul este un animal de forma unei sulite, a unei lanci. Acesta era puternic combatut de cel care pusese mana pe picior si care sustinea ca elefantul este ca un pom; cel care pusese mana pe trompa spunea ca este un sarpe, in vreme ce cel care pipaise trunchiul spunea ca este un perete. Toti acestia erau strasnic combatuti de cel care-l trasese de coada, foarte galagios de altfel, care spunea extrem de convingator ca elefantul este de fapt o funie si nu-i intelege de loc pe cei care sustin altfel” (traducerea si adaptarea -; E.R.).

Morala imediata a parabolei este evidenta: nu poti defini ceva examinand doar parti ale intregului.

Precum elefantul in viziunea orbilor, managementul are multiple dimensiuni si, prin urmare, multe acceptiuni -; care se completeaza reciproc. Iata cateva dintre ele care releva parti ale unui unic “elefant”: MANAGEMENTUL.

• Managementul este o arta. Rezultatele extrem de diferite obtinute de conducatori care au la dispozitie metode, instrumente, principii etc. identice, precum si resurse similare sunt argumentele principale ale acestui punct de vedere. Pentru a obtine rezultate bune, spun sustinatorii acestui punct de vedere, nu este suficient sa-ti insusesti stiinta conducerii, trebuie sa ai si talent.

• Managementul este o stiinta. Respectiv un corp sistematizat de legi, principii, teorii, instrumente si cerinte ce trebuie sa fie respectate in procesul conducerii efective a activitatii intreprinderilor, organizatiilor etc. care au sau nu drept obiectiv final profitul.

• Managementul este o categorie sociala. Managementul poate fi privit si drept un grup de oameni (cadre de conducere, manageri) a caror caracteristici de comportament si stil de viata sunt similare, atat in timpul serviciului cat si in afara lui.

• Managementul este o profesie, o meserie. Aceasta dimensiune are, la randul ei, mai multe aspecte. Este o profesie, o meserie, similara cu toate celelalte, care presupune un cod etic, obiective si practici de comportament prestabilite, pentru a caror aplicare trebuie acumulate cunostinte si indemanari in perioada de pregatire pentru profesia de conducator. Din aceasta apreciere decurge un alt aspect, cel putin tot atat de important: daca managementul este o meserie atunci este absolut sigur ca pentru a o practica trebuie sa urmezi o “scoala” al carui obiectiv este pregatirea cursantilor in vederea practicarii meseriei de cadru de conducere (nu pe aceea de economist, inginer, medic, jurist etc). Consecintele acestei constatari sunt evidente si dramatice. In acelasi timp, pentru a fi cadru de conducere de nivel superior intr-o organizatie, un economist sau un inginer trebuie sa urmeze o scoala de profil. De exemplu, studiile de tip masterat au exact acest rol, si anume acela de a pregati cadre de conducere, pornind de la o pregatire superioara de baza (medic, jurist etc.).

• Managementul este un proces. Dimensiune, foarte populara de altfel, potrivit careia un grup de oameni (cadrele de conducere) directioneaza actiunile colaboratorilor lor (a tuturor celorlalti angajati din intreprinderea respectiva) in vederea atingerii unor obiective comune. In acest scop procesul presupune parcurgerea unei serii coordonate de actiuni, pasi etc.

Nu am trecut in revista toate partile ”elefantului”, dar pentru a intregii imaginea noastra despre management sa trecem in revista parerilor unora din cei mai importanti specialisti -; creatori de scoala despre rolul si esenta conducerii.