Scurtă prezentare a războiului rece - perioada 1947-1962

INTRODUCERE

Două interpretări ale Războiului Rece

Nici un alt fenomene nu a influenţat atât de mult sistemul internaţional creat după ce de-al doilea război mondial ca acea confruntare dintre cele două superputeri SUA şi URSS; până astăzi ca de altfel şi în viitorul apropiat, conflictul dintre cele două puteri ca şi blocurile şi sistemele de alianţă datorate acestora vor constitui datele esenţiale ale politici internaţionale, dorinţa bilaterală de destindere pe cât de necesară pe atât de greu de înfăptuit. În aceste condiţii vor trebui elucidate noile probleme internaţionale ca, de exemplu raportul nord-sud, criza creşterii ca şi raportarea conflictelor.

Începând din secolul al XIX-lea conflictul est-vest a fost prevăzut deseori ca o divergenţă între civilizaţia asiatică şi cea vestică, chiar de la revoluţia rusă din Octombrie şi o dată cu participarea SUA de la politica lumii din 1917, conflictul a fost susţinut, a inspirat teamă sau a fost prezentat ca o luptă decisivă între capitalism şi comunism.

Nu pentru că ar exista suficientă literatură de specialitate în legătura cu istoria Războiului Rece sau că ar fi lipsit metodele de interpretare la oricare dintre fenomenele istoriei contemporane, literatura de specialitate de după Războiul Rece începe cu prezentarea dezvoltării conflictului însuşi deşi la început a servit propriei interpretări şi mobilizări ideologice. Corespunzător caracterului antagonic al relaţiei est-vest documentele referitoare la Războiul Rece poartă peceta a două concepte la bază contradictorii: teza tradiţionalistă a expansionismului economic al SUA ca factor central al politici mondiale pornind de la cel de-al doilea război mondial încoace. Ambele sunt oferite în variante multiple, ambele sunt insuficient de empirice.

Teza tradiţionalistă

Teza tradiţionalistă a fost formulată deosebit de pregnant încă din 1946 de către consilierul ambasadei americane George F. Kemmare, devenind până la sfârşitul lui 1948 o certitudine pentru opinia publică americană şi vesteuropeană, fiind ilustrată în special de cercetările istorice ale diplomaţiei ca de cele ale lui William McNeil, Herbert Freis. După părerea acestor autori cauzele ce au declanşat Războiul Rece au fost ideologia marxistă în interpretarea ei sovietică.

La declanşarea celui de-al doilea război mondial, Stalin a pariat pe înfrângerea ţărilor capitaliste, însă datorită atacului german a fost obligat să treacă de partea puterilor vestice iar apoi a încercat prin împărţirea celor două sfere de interese ale Europei de Est, lucru oferit lui chiar de către Hitler, prin acţiunea concretă a cadrelor comuniste şi a Armatei Roşii să înfăptuiască transformarea tuturor statelor Europei centrale şi de Est, chiar a întregii Germanii în state de democraţie populară aferente structural URSS.