Semiologia Afecțiunilor Renale la Pisică și Confirmarea Imagistică a Acestora

Conține 1 fișier: docx

Pagini : 47 în total

Cuvinte : 9605

Mărime: 1.15MB (arhivat)

Puncte necesare: 9

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ "ION IONESCU DE LA BRAD" DIN IAŞI FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ DISCIPLINA DE SEMIOLOGIE ŞI IMAGISTICĂ VETERINARĂ

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

INTRODUCERE 7
Lista figurilor şi a tabelelor 5
PARTEA I - CONSIDERAŢII GENERALE
CAP.1. Stadiul actual al cunoaşterii 9
1.1. Morfologia şi fizilogia rinichiului 9
1.1.1. Morfologia rinichiului 9
1.1.2. Fiziologia rinichiului 13
1.2. Examinarea şi semiologia rinichilor la pisică 16
1.3. Diagnosticul principalelor afecţiuni renale la pisică 20
CAP.2. Descrierea cadrului instituţional 24
PARTEA A II-A - CONTRIBUŢII PROPRII
Cap.3. Obiectivele cercetării, materiale şi metode 26
3.1. Obiectivele cercetării 26
3.2. Materialu de studiu 27
3.3. Metode de lucru 28
CAP.4. Rezultate şi discuţii 34
Concluzii 48
Bibliografie 49
Lista figurilor
Fig.1.1. Rinchi de pisică 11
Fig.1.2. Secţiune longitudinală prin rinichiul la pisică 11 Fig.1.3. Structura unui nefron 12 Fig.2.1. Ecograf Esaote Aquila ProVet 24 Fig.2.2. Sala de expunere radiologică, aparat Roentgen Mobil Intermedical Basic 4006 24 Fig.3.1. Examenul fizic al rinichilor 29 Fig.3.2. Pregătirea pacienului în vederea examinarii radiologice al aparatului renal. Expunere în decubit lateral 32 Fig.3.3. Pregătirea pacientului în vederea examinării radiologice al aparatului renal. Expunere ventro-dorsală 32 Fig.3.4. Produsul Optiray 350 33 Fig.4.1.Pacient cu afecţiune renală. Lipsa elasticităţii pielii 35
Fig.4.2. Ecografie.Pisică, birmaneză, 13 ani nefrită cronică 36
Fig.4.3. Ecografie.Pisică persană 7 ani, rinichi polichistic 37
Fig.4.4. Pacient cu afecţiune renală. Ulceraţii bucale. 38
Fig.4.5. Ecografie.Motan, albastru de rusia 6 ani, litiază renală 40
Fig.4.6. Ecografie.Motan,europeană, 4 ani, nefrită acută 40
Fig.4.7. Radiografie.Pisică,europeană, 10 ani ,nefrită cronică 41
Fig.4.8. Radiografie.Pisică, europeană,15 ani, tumora renală dreaptă 42 Fig.4.9. Radiografie.Pisică, europeană,mascul, 8 ani, nefrită acută 42 Fig.4.10.Radiografie. Pisică, europeană, 14 ani, ptoză renală 43
Fig.4.11. Urografie I.V. Pisică, persană, 3 ani, rinichi polichistic,10 minute după administrare 43 Fig.4.12.Ecografie. Pisică, persană,3 ani, rinichi polichistic 43
Fig.4.13. Urografie I.V. la pisică. Expunere VD la 5 minute după administrarea substanţei 44 Fig.4.14. Urografie I.V. la pisică. Expunere VD la 15 minute după administrarea substanţei 45
Fig.4.15. Urografie I.V. la pisică. Expunere VD la 30 minute după administrarea substanţei 45
Lista tabelelor
Tabel 3.1. Situaţia numeric a pisicilor diagnosticate cu afecţiuni renale 26
Tabel 4.1. Situaţia numerică a patologiilor renale diagnosticate la pisică 26
Lista graficelor
Grafic 3.1. Distribuţia grafică pe ani a cazurilor 34 Grafic 4.1. Incidenţa afecţiunilor renale la pisică în perioada 2012 – 2014 34

Extras din licență

INTRODUCERE

Afecţiunile renale ocupă un loc important în patologia pisicilor, reprezentând una din principalele cauze de prezentare pentru consultaţie la medicul veterinar. Bolile aparatului renal se întalnesc atât ca boli primare cât si ca boli secundare. Pisicile cu afecţiuni renale, îşi schimbă comportamentu şi cheltuielile pentru întreţinerea acestora cresc, de aici derivă importanţa examinării şi a diagnosticului precoce al acestei boli. O data ce nu sunt aduse pentru consultaţie la timp, de cele mai multe ori aceste afecţiuni devin ireversibile astfel orice intervenire terapeutică este inutilă.

Examenul imagistic joacă un rol important în diagnosticul acestor afecţiuni, suplinind examenul clinic şi analizele clasice sangvine. Este importantă corelarea datelor clinice cu cele imagistice în vederea stabilirii unui diagnostic cert în afecţiunile renale. Ecografia este cea mai utilizată metodă în diagnosticul acestor afecțiuni oferind informaţii despre forma, dimensiunea şi structura rinichilor.

Studiile noastre au dorit sa demonstreze necesitatea aplicării examenului imagistic în cazul unor afecţiuni renale aflate în evoluţie.

Lucrarea intitulată "Semiologia afecţiunilor renale la pisică şi confirmarea imagistică a acestora"este structurată în doua părţi.

Partea I cuprinde două capitole, primul referitor la stadiul actual al cunoaşterii ce cuprinde morfologia şi fiziologia aparatului renal la pisică, examinarea şi semiologia rinichilor şi descrierea pe scurt principalelor afecţiuni renale la această specie iar cel de al -2- lea capitol cuprinde descrierea cadrului instituţional unde s-au desfăşurat studiile.

Partea a II a, ce se referă la contribuţiile proprii, este alcătuită din două capitole ce cuprind obiectivele studiului, materialul şi metoda utilizate, rezultatele şi concluzii. Lucrarea prezentă urmăreşte să surprindă aspectele semiologice ale afecţiunilor renale la pisică şi idendificarea modificărilor parenchimului renal cu ajutorul examinării imagistice respective ecografia şi radiografia.

Adreses mulţumiri echipei de la disciplinele de Semiologie si Imagistica pentru susţinerea acordată şi în mod deosebit domnului Prof. Dr. Vasile Vulpe pentru încrederea şi sprijinul oferit.

PARTEA I

CONSIDERAŢII GENERALE

CAP.1.STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII

1.1. Morfologia şi fiziologia rinichiului

1.1.1.Morfologia rinichiului

Rinichii sunt organe pereche, la pisică în forma de boabe de fasole situaţi în lojele renale dorsal cavitaţii abdominale, pe de o parte şi de alta a coloanei vertebrale lombare. La menţinerea şi suspendarea acestor organe pe plafonul cavitaţii contribuie presiunea viscerelor abdominale din jur, vasele sanguine renale, fasciile renale ce delimitează loja renală, capsula adipoasă si peritoneul.

Fiecare rinichi este acoperit de un învelis fibro elastic ce aderă la parenchimul renal (ţesutul subadiacent) denumit capsula renală fiind si ea acoperită la randul său de un ţesutconjunctiv cu incărcare adipoasă variabilă (caspula adipoasă) cu un rol important de protecţie împotriva traumatismelor şi fixare a organului respectiv.(Coţofan V., 2007)