Sistemul de învățământ românesc versus sisteme de învățământ europene

Introducere

Educația este unul din ingredientele care pune societatea în mișcare, care îi oferă strălucire, frumusețe, moralitate, armonie, care o îmbogățește. Poate de aceea mulți filosofi au meditat asupra educației și au încercat să o descrie; în acest sens, Platon spunea că ”educația are drept scop să dea sufletului și corpului întreaga frumusețe și perfecțiune de care sunt susceptibile”. La J.Simion ”educația este o operațiune prin care un spirit formează alt spirit și o inimă formează o altă inimă”. I.Kant consideră că ”educația urmărește realizarea întregii perfecțiuni de care natura omului este capabilă”.

Scopurile educației sunt necesare în măsura în care se dorește atingerea unui punct anume. În general, absența unui scop poate să însemne neputința de a ajunge la o țintă propusă. La fel și în educație, trebuie să știm ce dorim, ca să știm încotro trebuie să ne îndreptăm. Educația reprezintă principala resursă a dezvoltării individului, dar și o premisă majoră în păstrarea identității naționale. Are menirea de a ajuta copiii să crească spre a deveni adulți de succes. Prin prisma acestui scop, educația trebuie să ofere fiecărui copil cunoștințele și abilitățile necesare pentru o bună funcționare în cadrul societății moderne. Copiii sunt avizi după oportunități de explorare a mediului și după noi experiențe, care să le contureze o plăcere continuă și o curiozitate de-a învăță de-a lungul întregii vieți. Copiilor le place, și chiar au nevoie să realizeze cât de multe au ei de învățat și de descoperit, fără însă să-i sperie ideea de a acumula noi cunoștințe.

Educația are rolul de a-i învăța să aspire spre adevăr, să-și dezvolte responsabilitatea morală, abilitatea de a discerne binele de rău, însă de a-l responsabiliza să aleagă binele, să discearnă relația binelui cu lumea înconjurătoare-conștientizarea lumii înconjurătoare și felul în care aceasta acționează asupra noastră.

Lucrarea de față evidențiază principale caracteristici ale sistemelor de învățământ românesc, belgian și grec. În primul capitol este prezentat sistemul de învățământ românesc cu toate structurile sale, prima componentă fiind grădinița și ultima este reprezentată de studiile de doctorat. În următorul capitol intitulat sisteme de învățământ din Belgia și Grecia, este prezentată structura fiecărui sistem de învățământ din aceste două țări. Astfel, sistemul din Belgia începe cu admiterea la vârsta de 2 ani și jumătate la grădiniță, încheindu-se prin studiile universitare, sistemul de învățământ grec începe la 3 ani și jumătate durând o perioadă de doi ani și se încheie cu învățământul superior ce se desfășoară în instituții precum Instutuție de Învâțământ Superior, Instituție de Învățământ Tehnologic sau Academie Pedagogică. În capitolul trei este prezentată o paralelă între cele trei sisteme, evidențiind asemănările și deosebirile între acestea.

1.Sistemul de învățământ românesc după 1990

Încă de la Revoluția română din 1989, sistemul de învățământ românesc a fost într-un continu proces de reorganizare. În conformitate cu legea educației, sistemul educativ românesc este reglementat de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării. Fiecare nivel are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare.

În afară de sistemul oficial de școlarizare, la care s-a adăugat recent și sistemul privat echivalent, mai există și un sistem de meditații, acesta fiind folosit de cele mai multe ori în timpul liber ca o pregătire pentru diferitele examene care sunt foarte dificile.

În anul 2011, aproximativ 3,3 milioane din populație era înscrisă la școală, dintre care 660.000 în grădiniță, 3,11 milioane în învățământul primar și secundar și 650.000 în universități .

Conform noii legi a educației naționale nr. 1/2011, sistemul de învățământ preuniversitar a suferit anumite modificări .

Învățământul primar se va desfășura pe o perioadă de 5 ani, având în componență grupa pregătitoare și clasele I – IV. În grupa pregătitoare sunt înscriși copiii ce au împlinit vârsta de 6 ani până la data începerii anului școlar.

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate aproba organizarea de

programe educaţionale de tip „A doua şansă”, în vederea promovării învăţământului primar pentru persoanele care depăşesc cu 4 ani vârsta corespunzătoare clasei şi care, din diferite motive, nu au absolvit acest nivel de învăţământ până la vârsta de 14 ani.

La finalul clasei pregătitoare, cadrul didactic întocmește un raport de evaluare a limbajului și atitudinilor de învățare.

La finalul clasei a II-a, fiecare școală organizează evaluarea competențelor fundamentale: scris – citit, matematică.

La finalul clasei a IV-a, se face o evaluare la nivel național a competențelor fundamentale dobândite în ciclul primar

Tot pe o perioadă de 5 ani se va desfășura și învățământul gimnazial, având în componență clasele V – IX.

La finalul clasei a VI-a, toate școlile realizează evaluarea eleviilor prin două probe: limbă și comunicare, matematică și științe. Rezultatele evaluărilor sunt utilizate pentru preorientarea școlară către un anumit tip de liceu.

La finalul clasei a IX-a, se realizează o evaluare națională cu probă scrisă la limba și literatura română, limba maternă, matematică și o limbă de circulație intenațională, o probă practică de utilizare a calculatorului susținută în timpul anului și o probă de evaluare a competențelor civice.

Învățământul liceal va cuprinde clasele X – XII/XIII, durata studiilor la forma de învățământ cu frecvență fiind de 3 ani pentru filiera teoretică, de 3 – 4 ani pentru filiera vocațională și de 4 ani pentru filiera tehnologică. Continuarea studiilor din învățământul gimnazial în învățământul liceal este asigurată pe baza unui proces de consiliere și de orientare școlară și profesională.

Învățământul postliceal se va desfășura pe o perioadă de 1 – 3 ani.

În conformitate cu noua legislație a educației, învățământul general obligatoriu va fi de 10 clase cuprinzând clasa pregătitoare și clasele I – IX.