Societatea pe Acțiuni

Cuprins licență Cum descarc?

Capitolul I – Considerații generale ale societatii pe actiuni 
I.1.-Evoluția istorică a societății pe acțiuni
I.2.-Caracteristici specifice societăţilor pe acţiuni faţă de alte persoane juridice.
I.3. Particularităţile societatii pe actiuni
I.4.Tipuri de societăţi reglementate de Noul cod civil.
I.5.Avantajele şi dezavantajele societăţii pe actiuni
Capitolul II - Funcționarea societăților pe acțiuni
II.1.Reguli generale privind funcţionarea societăţii pe acțiuni
II.2.Atributele de identificare ale societăților pe acțiuni
II.3.Membri fondatori ai societății pe acțiuni
II.4.Formalităţi specifice necesare constituirii societăţilor pe 
actiuni
II.5.Actul constitutiv al societatății pe acțiuni
II.6.Constatarea neregularităților după constituirea societăților
II.7.Nulitatea societăţii pe acțiuni
Capitolul III- Adunările generale ale acționarilor
III.1.Considerații generale.Rolul adunarii generale a acționarilor
III.2. Convocarea adunării generale
III.3.Hotărârile adunării generale
III.4.Publicitatea hotărârilor
III.5.Anularea hotărârilor 
Capitolul IV - Administrarea si controlul societăților pe acțiuni
IV.1.Modul de administrare a societății pe acțiuni
IV.2.Desemnarea organelor de conducere
IV.3.Răspunderea și atribuțiile organelor de conducere în cadrul societății pe acțiuni
IV.4.Desemnarea organelor de control- cenzori, cenzor supleant, auditori financiari si atrnutiilr acesfa

Extras din licență Cum descarc?

Capitolul I – Considerații generale ale societatii pe actiuni
I.1.-Evoluția istorică a societății pe acțiuni
Societatea pe acţiuni (S.A.), prototipul societăţilor de capitaluri, este cea mai complexă şi mai evoluată formă de societate comercială. Forţa sa atractivă stă în răspunderea sa, limitată exclusiv la capitalul investit, cât şi în posibilitatea asociaţiilor de a ieşi oricând din societate, vânzând acţiunile pe care le posedă.
Societăţile pe acţiuni s-au dezvoltat într-o perioadă relativ recentă. Sub o formă rudimentară, le găsim şi în alte timpuri. Astfel, o formă „embrionară” este semnalată în societăţile romane de republicani, adică a concesionarilor de impozite publice, care emiteau părţi cesibile.
Potrivit unei opinii, societatea pe acţiuni ar fi o aplicaţie a regulii maritime, potrivit căreia proprietarul unei nave răspunde pentru avariile cauzate de căpitanul său, numai în limita capitalului investit în acea navă.
În secolul al XV-lea se întâlnesc, în Italia, organizaţii bancare, al căror capital era reprezentat prin titluri cesibile, întocmai ca acţiunile din dreptul modern. Prototipul acestor bănci era instituţia cunoscută în Genova sub denumirea „Officium procuratorum Sancti Giorgio” . Republica genoveză, având nevoie de bani, lansa împrumuturi pe piaţă, în schimbul cărora elibera titluri cesibile şi producătoare de interese. Aceste titluri denumite „loca” , erau garantate cu veniturile pe care Republica le percepea din impozite.
În momentul în care Republica n-a mai putut plăti „interesul” (dobânzile) la sumele împrumutate, a acordat deţinătorilor titlurilor dreptul de control asupra unor gestiuni publice, precum şi privilegiul perceperii impozitelor. Consorţiul de capitalişti constituit pentru apărarea drepturilor, s-a transformat într-o instituţie bancară, ce funcţiona ca o instituţie publică de sine stătătoare.
Politica de expansiune colonială din secolele XVII-XVIII a contribuit, într-o mare măsură, la constituirea unor forme rudimentare de societăţi pe acţiuni, numite companii, cărora li se acorda, prin patente regale, privilegiul exclusiv al exploatării şi colonizării unor teritorii. Astfel de forme rudimentare de societăţi pe acţiuni au fost:
– Compania Olandeză a Indiilor Orientale (1602);
– Compania Olandeză a Indiilor Occidentale (1621);
– Companiile Franceze pentru monopolizarea comerţului pe coastele africane.
Aceste companii, constituite prin concesiunea suveranităţii
teritoriale, aveau anumite drepturi:
- dreptul de a bate monedă;
- dreptul de a ţine, în permanenţă, trupe sub arme;
- dreptul de a edita regulamente loca. 
Legiuitorul consideră acele companii, mai curând, ca fiind mijloace de realizare a intereselor publice, decât ca instituţii de drept privat. Concesionarea privilegiilor se făcea în funcţie de bunăvoinţa şi aprecierea suveranităţii, dând unora din aceste societăţi posibilitatea de a săvârşi grave abuzuri. Se poate menţiona, în acest sens, crahul băncii „Law”, una din cele mai prospere pe timpul regelui Ludovic al XV-lea, rămasă celebră prin panica financiară pe care a creat-o.

Fisiere în arhivă (1):

 Societatea pe Actiuni.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?